Motto 1: “Există suflete de rac, care merg de-andărătelea, mereu spre întuneric, folosindu-se de experienţă ca să sporească urâţenia, devenind tot mai rele şi îmbibându-se din ce în ce mai mult în întuneric.”(V.Hugo 1802-1885)
Motto 2: “Există oameni pe care nu îndrăzneşti să-i atingi fiindcă se ascund în murdăria lor proprie ca sepia.”(Blaga 1895-1961)
Încă de la începuturile sale biblice omenirea s-a împărţit în oameni buni şi oameni răi, exemplul cel mai edificator fiind Cain.De atunci, de la începuturi, o parte dintre oameni poartă, vorba lui Iorga “Semnul lui Cain” care se pare că se transmite genetic, iar o parte sunt buni, loiali, prietenoşi şi iubitori. Primii sunt încărcaţi de fluxuri de energie negativă, distrugătoare, care vine din iadurile întunecoase ale cosmosului, a doua categorie sunt încărcaţi de energie dumnezeiască a binelui şi sunt înconjuraţi de o aură luminoasă, care radiază puteri tămăduitoare. În schimb, toţi “Falconeţii” din lume se mocirlesc în “baia răului” neagră ca smoala. Îi întâlneşti oriunde, pe stradă, în birouri, în cârciumi,în discoteci, în biserici, în studiourile cinematografice care au turnat filmul: “Om bogat,om sarac”, Falconeţi fiind eroul negativ al filmului şi rămânând în tradiţia poporului ca reprezentanţii răului. Ei sunt răi ca fiarele sălbatice chiar dacă îmbracă haina pioşeniei, nu pregetă să bage cuţitul în tine pe la spate. Se ridică pe planşetele orfanilor şi văduvelor, pe planşetele celor înşelaţi. Aceste suflete ticăloase nu se bizuie decât pe nobleţea celor din jur, scria Jules Renard(1864-1910). Într-adevăr nu ar putea parveni dacă nu s-ar baza pe credibilitatea celor din jur. Ei cum spunea Seneca: “Se înverşunează asemeni fiarelor de cea mai joasă speţă, să muşte pe cei căzuţi”. Ei, aceşti dinozauri bipezi, venind din peşterile întunericului consideră ca lumea a fost creată ca un “apendice” necesar împlinirii poftelor lor. Pe cei care li se opun îi urmăresc până în panzele albe, distrugându-i. Aţâţaţi de lăcomia lor nesăţioasă, aceşti “Falconeţi” contemporani mint cu neruşinare, bucurându-se de fiecare palmă de pământ furată de la vecini, care făcându-li-se lehamite îi lasă în plata Domnului sau aşa cum am spus mai înainte se luptă până îşi distrug rivalii. Ei sunt răi din naştere, răi prin educaţia primită de la “Falconeţii-părinţi”. Ei îşi înseamnă binele făcut pe apa curgătoare, iar răul pe piatră, iar în epoca ce o trăim numărul lor a crescut înfricoşător de mult înscriindu-se atât în randul unor oameni politici sau a unor imbogăţiţi, cât şi făcând parte din “uliţarii lui Caragiale”.Ei sunt vanitoşi crezându-se alfa şi omega şi îşi umilesc mereu semenii. Ei sunt încrezuţi şi mincinoşi lipsiţi de demnitate, ticăloşi, mârşavi, “târându-se ca omizile” scria Muşatescu, până ajung să se îmbuibe din frunzele pomului în care s-au urcat.
Ei sunt stăpâni pe cea mai primejdioasă armă: “făţărnicia” după 1989 proliferând în această eră haotică.Dacă înainte poftele lor diavoleşti mai erau ţinute în frâu de frica legii, azi nu-ţi mai recunoşti mulţi prieteni dinainte, atât de mult i-a transformat “setea de aur”. Ei sunt foarte periculoşi trăind printre noi. Aceste reptile cu chip de om pot muşca în orice moment. De aceea, oameni: Feriţi-vă de falconeţi!
“Ei se află pe toate planurile vieţii sociale, în orice sector de stat sau particular, pe orice meridian sau paralelă. Invoc şi eu Shakespeare în “Regele Lear”: “Justiţia divină să pogoare asupra lor,pedepsindu-i!/. Acuma zeii,ce rastoarnă lumea/Pe capetele noastre pot s-aleagă/Pe bun de răi să tremure mişeii/Ce au făptuit ticăloşii în taină!”. Dar până la pedeapsa divină ce se va apleca irevocabil asupra lor, Universul, lumea cosmică-nu acceptă răul în interiorul său, ar contrazice însuşi existenţa sa, care este o operă a binelui!
“Feriţi-vă de falconeţi!”.
Cât priveşte justiţia umană…să nu mai vorbim!
Gh.Rădulescu
