Sub egida fundației Pelin, Educație fără Frontiere, a Primăriei Municipiului Tecuci și a Bibliotecii Municipale „Ștefan Petică” a avut loc ediția a VI-a a Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, pe 7 octombrie 2022. Juriul festivalului, prezidat de Vasile Ghica, a decernat Trofeul „Sapiens Piroboridava” domnului George Drăghescu, care încununează o creație literar-aforistică de o viață. Totodată scriitorului târgujian i s-a acordat și Premiul Revistei „Literatura și Arta” din Chișinău „conferit pentru valoarea, finețea și maturitatea limbii române”.
Acest trofeu îi urmează unor premii deja „cucerite” de poetul George Drăghescu la edițiile din 2019 „Premiul special Ion Petrovici” și din 2020 „Premiul II” dar și din 2020 tot „Premiul al II-lea”. Dobândirea marelui trofeu marchează ca atare o carieră închinată acestei specii literare numită aforism și cultivată îndeobște de Lucian Blaga în „Elanul Insulei”. De astfel scriitorul George Drăghescu a inclus permanent în cărțile sale cicluri aforistice: Jurnalul unui cabotin, Însemnările călătorului, Înger cronicar.
În accepțiunea acestui adept al experiențelor ontologice, fenomenologice și culturale transpuse, sincretizate, în aforismul concret-abstract (de loc din Sohodolul Tismanei – n.m., I.P.B.), pre numele său Kairotic George Drăghescu, identitatea se arată pe sine prin alteritate.
Iar cărțile sale – unice și provocatoare – vădesc o apetență specială pentru profunzime meditativă, verticalitate morală, poeticitate intrinsecă. Subiectivitatea-i izbucnește ca un izvor de munte pur, însă în oglinda ei relațiile interumane, temele majore ale genului foarte scurt: maxima, reflecția, aforismul, haikuul, monoversul, versúra sincategorematică exprimă mereu, fără istov, esențialul despre triada frumos-adevăr bine și reașază la locul cuvenit cunoașterea lumii în complexitatea ei uneori înspăimântătoare, alteori extatică, orfică, apolinică, ceea ce mă duce automat cu gândul la înțelegerea superioară a lumii, a preajmei daseinice, și la reinterpretarea ei de pe palier spiritualcentric, întru devenința cea izbăvitoare de absolut, într-o relativitație existențială și sacrificială.
George Drăghescu rămâne același incandescent autor paradoxist (iubitor de „ruscanisme” camilpetresciene (mi-l amintesc perfect pe Adrian Pintea jucându-l într-un film monumental, al cinematografiei naționale, pe Gelu Ruscanu – n.m.), de regulă peregrin pe Calea Deschisă a literalității suficientă sieși, prin plinătatea ei substanțială, prin autoreferențialitatea ei, „meritocratică”, dar atentă la linia calmă a evoluției performante.
Profesor doctor Ion Popescu-Brădiceni, scriitor
