Preferam să scriu cu plăcere și la timp despre minunata publicație lunară independentă (de ce, nu știu!) NOVĂCEANUL.
Apariția numărului pe luna iunie este datată 23 ale lunii trecute. Numai că m-a sunat Redactorul șef al publicației culturale, sociale și istorico-literare cel mai adesea, scriitorul Constantin Dârvăreanu, ca să se scuze că mi-a trimis cu întârziere excelenta foaie pentru inimă și suflet a celor din orașul Novaci. Plăcerea de a consemna măcar unele dintre articolele din NOVĂCEANUL lui Cireșar, dacă nu mă înșel, mi-a rămas. Aflu că sub egida unei școli gimnaziale novăcene s-a ținut un Simpozion și concurs regional „Tradiții și obiceiuri din străbuni”, ceea ce este un motiv de mare bucurie. Normal, așa cum glosează profesoara din învățământul preșcolar Maria Popescu, „Păstrarea tradițiilor strămoșești și promovarea folclorului local prin activitățile copiilor din Novaci” este o faptă de laudă și o garanție că tradițiile vor merge mai departe, la generațiile viitoare, Simpozionul despre care aminteam fiind la ediția a V-a. Cinste lor, cinste novăcenilor. Nici ”Sânzâienile” nu au fost uitate și prof.univ.dr. N. Vințanu le-a dedicat un eseu demn de prima pagină și de reviste culturale cu mult mai importante. Poate chiar ce apar la Craiova și București, dar sunt sărăcăcioase la acest gen „pierzând astfel aproape orice busolă de orientare, instalându-se însingurarea și tirania după plăceri efemere la dimensiuni globale”, cum concluzionează autorul la final. În luna mai, Constantin Dârvăreanu ne spune că timp de o săptămână, Orașul Novaci (a fost) sub asediul Culturii! Zilele Culturii Novăcene sunt bogat ilustrate și povestite pe două pagini de revistă.„Dacă nu iubim, în zadar trăim pe acest pământ”, ne spune ÎPS Părintele Ioan. Arhiepisopul Timișoarei și Mitropolit al Banatului, fost Stareț al Mănăstirii Lainici, într-un interviu consemnat de colegul nostru de la Gorjeanul – Prof. Vasile Gogonea. Cel care sincer și cu har poetic mai semnează poemul „Ruga celui mai mare păcătos…” Extrem de documentat, chiar dacă-i pe alocuri dur, prof.univ.dr. N. Vințanu scrie în eseul istoric „Oltenia sub austrieci”, cotropire de acum 300 de ani. <>, e o frază de sinteză a cumplitului eseu al Maestrului N. Vințanu. Același prolific și competent autor descrie fapte și legende despre comorile dispărute în munții noștri și, desigur, ai păstorilor novăceni. Se trec în revistă întâlniri ale generațiilor ce au trecut prin liceele novăcene și nu este deloc rău că foștii elevi mai revin pe-acasă.
ION PREDOȘANU
