Orice apariţie a bijuteriei CEAŞCA DE CAFEA, minilunarului cultural, literar, artistic ajuns la nr. 108, Anul 7, pe luna decembrie 2012, încântă. Cele 24 de păginuţe, în format pătrat, au pe copertă un desen al lui Nichita Stănescu, iar pe pag. 3, poemul Artă poetică al aceluiaşi autor, între altele, al Necuvintelor.
Le putem reciti, apoi, versuri de Mihaela Sandu Marinescu şi „Metafizică” de regretatul Ion Sofia Manolescu. Cu titlul „Răbdarea spectatorului”, actorul şi poetul director-fondator al revistuţei CEAŞCA DE CAFEA are un scurt dar dens interviu cu actorul, regizorul şi prozatorul Mircea Diaconu, consemnat prin luna mai, pe vremea când intervievatul deţinea funcţia de ministru al Culturii. Doi poeţi clasici ai literaturii române Geo Dumitrescu – prin poemul Noapte – 
şi Leonid Dimov – cu Rondelul fulgului desprins, scris pentru Irina ne desfată pur şi simplu. Mai încolo, ne încântă poetul Charles Baudelaire, printr-o microschiţă în dialog, tradusă de G. Georgescu, şi Marin Sorescu cu o micropoemă. Iar la rubrica de „Manuscris”, poeta craioveancă Ioana Dinulescu ne oferă un „Fraged căluş”. Poetul Robert Şerban, cu ale sale „Versuri de împrumut”, normal, în vers alb, ca şi poetesa Liliana Ursu, cu un poem mai lung şi „Titlul la dispoziţia dumneavoastră”, plină de sinceritate ne declară că „Unei poete frumoase te simţi obligat să-i faci curte”. Colaboratorul Gorjeanului Dumitru Dănău se prezintă cu esenţializatul poem „Doamne, cât de clipă-i viaţa”. Toată splendoarea numită CEAŞCA DE CAFEA – decembrie 2012 este ilustrată cu desene deosebite aparţinând lui Nichita Stănescu. Prezent şi în imaginile Arhivei CEAŞCA DE CAFEA ba alături de Horaţiu Mălăele, ba împreună cu Laurian Stănchescu şi Ion Stratan. Penultima pagină e dedicată piesei de teatru IONA, de Marin Sorescu, cu dedicaţia autorului către regretatul poet gorjean Nicolae Diaconu. Pe ultima copertă găsim un portret în peniţă al lui Nichita Stănescu, dimpreună cu un timbru poştaş ce-l reprezintă, plus un autograf şi parcă nu ne-am mai sătura să citim şi să răsfoim această superbă CEAŞCĂ DE CAFEA închinată celui care a trecut la cele veşnice într-un 13 decembrie 1983. Că de născut se născuse în 31 martie 1933. Viaţa o primise deci pe 31, iar moartea îl vizitase pe 13(exact inversul primei cifre!)
Ion Predoşanu
