Eveniment editorial – „Piatra de hotar” din neolitic, continuată de C. Brâncuşi şi consemnată de D.C. Dănău

135

raport2820Pe coperta a patra, bijuteria editorială <<De la „Piatra de hotar” din neolitic la „Piatra de hotar” a lui Constantin Brâncuşi şi după…>>, scoasă la editura MĂIASTRA, Târgu-Jiu – 2012, de Dumitru C. Dănău (iniţial am furat-o de pe cartea de vizită a domniei sale!), dedicată nepoatei sale Diana Dănău, sunt tipărite în alb pe negru mai multe cugetări esenţiale extrase din „Aforismele şi textele lui Brâncuşi” de Constantin Zărnescu. Primul dintre aforismele socratice ale „Regelui” i se potriveşte ca o mănuşă meşterului cuvântului Dănău: „Am venit pe lume cu o MENIRE…”. Desigur, Regele este Brâncuşi, dar şi scriitorul Dănău are menirea lui.

Îmi fac mea culpa pentru întârzierea cu care semnalez acest volum original şi inspirat de pietrele de hotar cu care autorul se mândreşte că le-a dezlegat apropierea, mângâindu-le prin poeme pline de har. Unele proprii – în limbile română şi germană, altele aparţinând lui Friedrich Schiler – în limba germană dar şi în limba română, ori din lirica universală, ca şi precedenta, precum „Apropie-te”, dedicată ori inspirată de Jose Luis Hidalgo(1919-1947), dacă am înţeles bine. Veteranului şi venerabilului mare Poet Român târgujian Florian Saioc îi este dedicat un poem „Metamorfozele pietrei”, din care se pare că citează în ultimul vers poematic: „Piatra Tăcerii Sfântului Graal”. Cartea mai este originală şi prin modernitatea mixturii de poezie proprie şi poezie universală subsumate ideii de „Piatră de hotar”, brodată cu eseuri la temă, publicate în premieră de Gorjeanul, plus bogata ilustraţie a pietrelor de hotar. Sub diversele lor forme, pornind de la piatra de hotar dintre Câmpofeni(Arcani) şi Brădiceni, „Piatra de hotar” brâncuşiană ori diversele pietre de hotar descoperite la noi, în Germania şi, în genere, pe întreg mapamondul. Bogata cultură a autorului se dovedeşte şi prin competenţa şi completa abordare şi ilustrare a tematicii: prin fotografii, ilustraţii originale de Federico Garcia Lorca, pictura pe lemn ce simbolizează învăţătura chinezească Xin şi Yang până la lingura românească cu coadă în Dragobete. Lucrarea numită de noi, fără exagerare, ba bijuterie, ba eveniment editorial se impune şi prin ţinuta grafică datorată tehnoredactării elegante a Marianei Jdeică, autoare pricepută şi în realizarea copertelor. Iar la acurateţea cărţii şi-a adus o contribuţie importantă lectorul de carte Adriana Pătroi, aproape (co)autoare, ca o pricepută culegătoare de texte ce este. Ca un adaos la felicitările scrise şi binemeritate, de mai sus, recomand cititorilor să caute preţioasa bijuterie ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca ori măcar lecturile niciunui iubitor de Brâncuşi şi de Poezie.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here