Ca invitat al scriitorului petroşenean cu obârşii gorjene Valeriu Butulescu, poetul Adrian Frăţilă – membru al Uniunii Scriitorilor din România aripa Nicolae Manolescu, generosul Adi, pentru prieteni, s-a gândit să nu meargă singur la premiera „Infinitul Brâncuşi”, pusă în scenă nu în Oraşul lui Brâncuşi, ci la Petroşani. Aşa se face că am ajuns şi eu în Valea Jiului, dimpreună cu bravul Poet şi conducător auto Adrian Frăţilă, cu Poetul Spiridon Popescu şi criticul literar Ion Trancău.
Din neştiinţa mea, îl cunoşteam pe fostul parlamentar din anii 1990-1992, Dr. Ing. Valeriu Butulescu doar ca un extrem de valoros autor al unor cărţi de aforisme şi mai puţin ca dramaturg, chit că fusese cândva premiat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România pentru piesa „Pasărea de aur”, apărută în anul 2004, la Editura SITECH, Craiova – 2004, dramă într-un act dedicată „Distinsului teatrolog Mircea Ghiţulescu” şi cu o Prefaţă semnată de Adrian Ţion.
Evident, amicul Adrian Frăţilă m-a pus la curent cu faptul că scriitorul Valeriu Butulescu este tradus în vreo 50 de limbi străine – cu cărţile domniei sale de aforisme, dar deopotrivă şi cu cele de teatru, puse în scenă mai mult prin ţări ca Portugalia, Franţa, Spania, Polonia şi multe altele decât acasă. Chiar dacă şi acasă, criticii de teatru n-au fost zgârciţi cu aprecierile.
Afişele din avizierele teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani ne anunţau piesa „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, cu portretul unui Titan precum Constantin Brâncuşi mult mai tânăr, faţă de acela pe care ni-l închipuiam din citirea piesei „Pasărea de aur” (subintitulată „Miracol vertical”) a cărei acţiune se petrece în Atelierul lui Brâncuşi din Paris, din fundătura Ronsin, în zilele de 15 şi 16 martie 1957, pe când Brâncuşi avea 81 de ani.
Deocamdată, salutăm acest veritabil şi modern eveniment artistic în regia lui Gelu Badea, avându-i ca actori pe Radu Tudosie, Amelia Toaxen, Daniel Cergă, Sergiu Fîrte, Mihai Sima, Alexandru Cazan, Mihai Alexandru, Adelin Ilie şi Scenografia fantastică şi ultramodernă a distinsei Vioara Bara. Toate acestea au fost posibile şi datorită Managerului general Nicoleta Bolcă şi desigur, şi a unui secretar literar cu dragoste de Nemuritorul Constantin Brâncuşi. Suntem în Anul 2016, considerat şi în Gorj şi în România “Anul Brâncuşi”. Totuşi, acest excepţional eveniment artistic a avut loc sâmbătă seara, pe 14 mai 2016, la Petroşani. Ca gorjeni suntem mândri că măcar în Valea Jiului fu posibilă punerea în scenă a unui spectacol teatral pe măsura Creatorului Sculpturii Moderne Universale. Finalul din piesa scrisă „Pasărea de aur”, diferă faţă de cel din spectacolul gândit modern, ca pentru Mileniul III de talentatul regizor Gelu Badea. Care, dacă nu mă-nşel. A cochetat, dacă nu cumva a şi lucrat la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Replicile aforistice abundă, Valeriu Butulescu excelând, cum spuneam, în aforisme. Totuşi, în spectacolul eveniment „Infinitul Brâncuşi”, Titanul de la Hobiţa nu moare, ci îşi pregăteşte merindele şi revine acasă. O spune şi replica lui Brâncuşi: „Mă duc la Hobiţa! Acolo sunt nepoţii mei! Băiatu’ Fârsânii îşi face casă de lemn! Are nevoie de un dulgher bun… Trebuie să-l ajut…Îmi iau sculele!…”. Cu alte consideraţii pe post de cronică teatrală, promit să revin altă dată.
ION PREDOŞANU
