Evadatul din Scriitopia Serie nouă (3) – O listă nouă, şi „România Literară”

325

A avut loc Gala Premiilor U.S.R. pe 2014, care s-au acordat recent de către un juriu naţional, în frunte cu Ioan Holban, din juriu făcând parte şi criticul Vasile Spiridon, laureat al Atelierului Naţional de poezie Serile la Brădiceni (în 2011). Daniel Cristea-Enache (directorul de imagine al U.S.R.) – laureat al A.N.P.S.L.B., pe 2015, pentru Critica Poeziei – a ţinut la curent în timp real publicul internautic cu desfăşurarea evenimentului.

Făcuse exact acelaşi lucru şi la cea de-a XIX-a ediţie a „Atelierului…” şi-i mulţumesc, acum, pentru gest şi prezenţa harnică, receptivă, generoasă, infatigabilă. Decernarea premiilor au făcut-o criticii şi istoricii literari Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex Ştefănescu, Eugen Negrici ş.a.
Eugen Negrici a acordat prozatorului Radu Găvan pentru „Exorcizat” premiul „Mircea Ciobanu”. Eugen Negrici mi-a fost cel mai grozav şi democratic profesor de literatură şi limbă română la Universitatea din Craiova (1974-1979), unde ulterior aveam să-mi iau şi doctoratul (la profesorul George Sorescu). Pe Mircea Ciobanu l-am întâlnit întâi şi întâi în amfiteatrul aceleiaşi universităţi de prestigiu, în 1978, în postura de „însoţitor” al lui Marin Preda, care ne-a oferit nouă, învăţăceilor, o conferinţă de excepţie şi răspunsuri la „naivele” noastre întrebări (m-am numărat printre cei privilegiaţi să-i strâng mâna, întrucât eram preşedintele Cenaclului ORFEU al U.C. – n.m., I.P.B.). Ulterior, prin anii 1981-1985 ca recomandat de Eugen Negrici, Mircea Ciobanu mi-a îndrumat paşii în alcătuirea volumului meu de debut „Viaţa şi Opera lui Ieronim Contemporanul” care n-a putut fi scos din pricina cenzurii ceauşiste şi care abia într-un viitor apropiat, revăzut şi adăugit, urmează să vadă lumina tiparului (sub forma unei piese de teatru, combinată cu scenariul de film – n.m.).
Pentru că Gabriel Chifu şi-a retras romanul „Punct şi de la capăt” (nominalizat) – retragere neaprobată de cei 7 juraţi –, premiul pentru proză i-a revenit lui Adrian Alui Gheorghe. Cel dintâi primise premiul naţional „Serile la Brădiceni”, în 2003, dimpreună cu Gabriel Dimisianu, iar cel de-al doilea, în 2010, în tandem cu Mircea A. Diaconu.
Iată cum opţiunile juriului de selecţie, nominalizare şi decernare a A.N.P.S.L.B. îşi văd validate criteriile cu varii prilejuri la cel mai înalt nivel, iar acest aspect ne bucură pe noi, cei care reprezentăm instituţional şi local Gorjul şi Brădicenii (Peştişanii). Aşa că succinta însemnare în Cartea de onoare a „Serilor la Brădiceni” a domnului Daniel Cristea-Enache e perfect adecvată în contextul de faţă: „Cu mulţumiri pentru onoarea făcută şi cu preţuire pentru cultura înaltă de la Brădiceni” (s.m., I.P.B.), urmată de altfel îndeaproape de cea a domnului Emilian Marcu: „Acest premiu primit la Brădiceni este cea mai nobilă decoraţie pe care un poet, cu satul în inimă, ar fi putut să o primească. Consider că războiul cu veşnicia începe cu acest premiu. În inima României, deci la Brădiceni, sunt convins că venea la taifas cu oamenii chiar Zamolxis”.
În 2007, Adrian Dinu Rachieru relansase legenda intuită de Ioan Flora şi George Ţărnea: „Încântat de cele întâmplate, la Atelierul de Poezie de la Brădiceni, păstorit de neobositul Ion Popescu-Brădiceni, ştiind că poezia ar fi, după spusa argheziană, „stricăciune pe viaţă”, doresc „Serilor la Brădiceni” un ecou pe măsură, rivalizând – peste ani – cu faimoasa Struga, aşa cum îşi propun organizatorii…
În Ţara Gorjului, totul e posibil!”. Iar Gheorghe Grigurcu va afirma, în 2008: „Serile la Brădiceni? Pot fi uneori amiezi şi chiar dimineţi ale sufletului”.
Reintru astfel, în marginaliile mele benevole şi din pură gratuitate… postfestivă la alt eveniment, patronat tot de Nicolae Manolescu „Gala cu poeţi de la Alba Iulia”. Printre poeţii „galonaţi” se regăsesc iarăşi laureaţii Atelierului Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, iniţial incluşi pe nouă liste individuale (datorate şi lui Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Gheorghe Grigurcu): Gabriel Chifu (laureat, repet, în 2003), Marian Drăghici (laureat în 2006, în echipă cu Barbu Cioculescu), Liviu Ioan Stoiciu (laureat, în 2013, dimpreună cu Mircea Braga). „Poezia lui Stoiciu e dinamică şi palpabilă” – consideră Daniel Cristea-Enache în relatarea sa din nr. 37 al „României literare” (pag. 11), Mircea Bârsilă (laureat în 2002, în tandem cu Gheorghe Grigurcu), Ion Horea, autorul unei lirici patriotice încât – îl citez iar pe D.C.-E. – „părea că Ardealul a venit şi el la Gală cu aceşti mitici dezinvolţi şi cinici, să-i reînveţe istoria” (ibidem). Lui Ion Horea i se înmânase premiul în 1998, la cea de-a doua ediţie a „Serilor la Brădiceni” (şi numai domniei-sale, de unul singur – n.m., I.P.B.).
Altor poeţi – de pe aceeaşi listă a lui Nicolae Manolescu (prea restrânsă totuşi, fapt pentru care, în replică, îi Comunic pe această cale propria-mi listă mai generoasă – n.m., I.P.B.) – li s-au atribuit Premiul Naţional de Literatură „Tudor Arghezi” după cum urmează: Aurel Pantea, Leo Butnaru, Adrian Popescu, Nicolae Manolescu însuşi primind acest premiu, important, „sponsorizat” parţial şi hotărât chiar de U.S.R. Într-o recentă discuţie cu Adrian Alui Gheorghe, am decis ca studiul meu despre poezia lui Marian Drăghici să apară tot în revista „Conta” precum cel despre Gabriel Chifu (publicat de cei 60 de ani ai săi – n.m., I.P.B.). În ceea ce-l priveşte pe poetul Cassian Maria Spiridon, anul acesta, la cea de-a XIX-a ediţie a A.N.P.S.L.B., i s-a acordat Premiul special pentru cea mai bună revistă naţională, ca director al „Convorbirilor literare” de la Iaşi.
Într-un număr anterior al „României literare”, pagina de poezie i se oferise lui Ovidiu Genaru (laureatul pentru poezie al „Serilor la Brădiceni” pe 8 septembrie 2015, la cea de-a XIX-a ediţie), iar în nr. 38 al aceleiaşi mari reviste, lui Gheorghe Grigurcu i se include un text critic despre acelaşi poet Ovidiu Genaru (vezi „Un antibacovian”, p. 19), fiind comentată cartea „Patimile după Bacovia”, scoasă la editura Vinea, în 2008, de laureatul din 2014, pentru poezie, al A.N.P.S.L.B., din postura de excelent editor, Nicolae Tzone.
Aşadar, pe lista mea stau pe un podium imaginar alături de cei aleşi de Nicolae Manolescu: Paul Aretzu, Mircea Petean, Ilie Constantin, Nichita Danilov, Ioana Dinulescu, Nicolae Coande, Nicolae Tzone, Anghel Dumbrăveanu, Ovidiu Genaru, Radu Cârneci, Eugen Evu, George Dr[ghescu, Nicolae Dragoş, Ion Mircea, Lazăr Popescu, ş.a.
Ca să nu mai observ că noile valuri şi valori nu-i spun absolut nimic unui „bătrân” ca N.M., prizonier al epocii… comuniste (1947-1989) şi un întârziat nostalgizant al… esteticului… E de înţeles de ce Gheorghe Grigurcu a refuzat să onoreze lista lui… N.M., nefiind prezent la gală, şi jalnică gudureala unui „ditamai” preşedinte de „ditamai” uniune, pe lângă… eticul/moralul intransigent rezident în amarul Târg / şi-n Târgu-Cârbuneştii lui T. Arghezi.
Nu-i nici o nenorocire: o să-mi spună, mie, I.P.B., posesorul propriei sale liste… transmoderniste… metanoice, care începe tot cu… Gheorghe Grigurcu, dar pe locul I. De-aici încolo, vorba lui Păcală: cine se supără i se va tăia nasul.
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here