Din propria-mi vină, coperta revistei fusese scanată mai înainte iar eu am tot clocit textul, adică recenzia, pricină din care coperta buclucaşă a apărut ieri ca ilustraţie a povestirii „Pe când construiam, victorioşi, socialismul” a amicului scriitor şi colaborator al Gorjeanului, încă de pe când avea 17 ani, Maestrul Ion Căpruciu. Îmi fac mea culpa.
Revista Glasul satului, nr. 1, anul I, Mai 2013 are de toate. Pe Dumitru Şeclăman ca redactor şef, fiind şi printre fondatorii revistei alături de Valentin Popescu, dar şi un colectiv de redacţie din care mai fac parte: Constantin Cristian Mohor, Nicoliţa Sandu, Alina Şeclăman, Denisa Panţu, Cristian Dascălu şi Liviu Marinel Dascălu. La o asemenea forţă spirituală câtă pot avea cei numiţi mai sus, se-nţelege, şi cuprinsul e pe măsură.
Nu avem decât să lăudăm creaţia lor culturală prin aplauzele noastre scrise la adresa tuturor membrilor Asociaţiei 
Culturale „Noi, Zăicoienii”, din comuna Dănciuleşti, judeţul Gorj.
Însăşi realizarea grafică a coperţii prime e deosebită: literă frumoasă pentru frontispiciu, o fotografie panoramată a aşezării, pe fundalul căreia este o fotografie de album cu Petre şi Ioana Diaconu, din satul Zăicoi, în port popular demn de orice revistă şi cu preocupări etno-folclorice. Firesc, pe post de editorial apare un Cuvânt introductiv semnat de nimeni altul decât prof. Dumitru Şeclăman. Prin care aflăm că recenta apariţie editorială este o reluare a unor serii mai vechi, într-un număr, din aprilie 2011, în articolul „O cărămidă în zidul cunoaşterii”, Gheorghe Clapa îşi 
prezenta „viaţa şi activitatea domniei sale(…) de profesor de istorie, ci şi pe cercetătorul, fondatorul de asociaţii culturale, redactorul de reviste, prezentatorul de comunicări ştiinţifice, autorul de monografii etc.”
Ca un crez demn de urmat şi din partea altor intelectuali ai satelor gorjeneşti sunt următoarele rânduri: „Nobila misiune a oricui pretins intelectual este să cerceteze trecutul şi prezentul satului şi să imortalizeze prin scris, fotografii, filme, pentru cei ce ne urmează. Ascendenţii noştri din secolele trecute au avut o scuză – nu ştiau carte, noi nu. E timpul să trecem la fapte. Rodul muncii noastre trebuie valorificat în paginile acestei reviste. E revista noastră, a celor care ne-am născut la sate. Pe zi ce trece elementele satului dispar.”
Nu am avut cum parcurge şi suratele anterioare ale acestei noi serii din Glasul satului, dar am convingerea că titlul 
„Din istoricul satelor” este o rubrică. De astă dată, acelaşi iscusit prof. Dumitru Şeclăman face un scurt istoric „Satul Hălăngeşti”. Mai aplecată spre spiritualitate, profesoara Nicoliţa Sandu” se ocupă de „Personalităţi de seamă ale satului”, scriind cu har de narator despre „O viaţă în slujba lui Dumnezeu”, dedicat Părintelui Ilie Florescu.
La „Din şirul amintirilor”, profesorul cu drag de şcoală şi de cultură – scrisă sau vorbită – Dumitru Şeclăman povesteşte cu pasiune şi nostalgie despre „Prima mea zi de dascăl”. Tot domnia sa scrie, la rubrica IN MEMORIAM – Dumitru Gh. Mihăilescu, despre un fost primar din vremurile dinaintea comunismului, care l-a mai lăsat şi fără pensie între 1949 şi 1958.
Demne de o carte se dovedesc însemnările aceluiaşi Dumitru Gh. Mihăilescu ce apar ca un roman foileton sub genericul LOCURI – OAMENI – FAPTE, ce începe cu un formidabil portret aproape literar al moşului Mihai Ilie. Nu ştii la ce să te opreşti mai întâi, că mai toate articolele sunt remarcabile. „Un intelectual zăicoian în slujba sătenilor săi, învăţătorul Ion Brătulescu”, semnat de prof. Paşol D. Ion – Ghioroiu-Vâlcea.
Şi cum ştim, tot românul s-a născut poet. Nici zăicoienii nu fac excepţie şi au poeţii lor. Dintre cei mai mari ne sunt prezentaţi Aneta Tâmplaru-Horghidan, Ilie-Dorel Şeclăman şi mai vechea colaboratoare a Gorjeanului – Marcela Brătulescu-Găină, contabilă şefă la Ansamblul „Doina Gorjului”.
Pe vreo şapte pagini, i se dă Cezarului ce-i al Cezarului, apare cu statut cu tot şi alte demersuri aproape totul despre partea juridică şi componenţa Societăţii Culturale „Noi, Zăicoienii”, alcătuită de prof. Constatin-Cristian Mohor. Care, după acest material mai sec dar necesar, ne prezintă „Formaţia de dansuri a Şcolii Generale Dănciuleşti”, bogat ilustrată.
La „Tradiţii şi obiceiuri”, profesoara Denisa Panţu dovedeşte aptitudini de cercetătoare şi ne prezintă studiul „Cântece de Stea”, cu patru variante ale cunoscutelor ori mai puţin cunoscutelor versuri populare ce încep cu „Steaua sus răsare”. La fel, prof. Alina Şeclăman, deşi mult mai tânără decât ceilalţi semnatari, se ocupă cu pricepere de „Obţinerea culorilor din plante”. De citit şi istoricul nescrisului „Radio Şanţ”, de-a lungul vremii, superbisima revistă încheindu-se cu portrete fotografice de epocă la rubrica „Oameni care au fost”.
N. ROŞCA
