Era o vreme…

668

Era o vreme când România era cotată la un nivel înalt atât pe plan european, cât și mondial. Îmi amintesc că în regimul comunist, Ministerul de Externe avea funcționari chiar academicieni. Nu mai vorbesc de ministrul însăși și de adjuncții săi. Astfel timp de doi ani, Corneliu Mănescu a fost președintele Adunării Generale ONU. Era o vreme când România avea relații diplomatice cu circa 200 state, iar comercial cu mai multe. Era o vreme când ambasadorii Marilor Puteri nu își băgau nasul în treburile interne ca acum. Îmi amintesc că România parcursese o perioadă cumplită din 1940, începând cu ultimaturile sovietice cu anii de război în care am pierdut sute de mii de români, iar în primii ani postbelici după instaurarea ultimelor guvernări democratice Sănătescu și Rădescu au urmat guvernul Groza și influența sovietică și-a pus pecetea pe anii care au urmat. Totuși România imediat după război și seceta cumplită, a început industrializarea țării și construirea căii ferate spre Petroșani. Cele 19 Sovromuri s-au retras din România și au început să apară în țară tot felul de combinate, fabrici, la Timișoara, marele combinat al cărnii care fusese construit cu ajutorul băncii mondiale, imediat după Marea Răsturnare, România l-a părăsit cu totul, desființându-l și în același timp ungurii își creau unul similar în apropiere. A fost o vreme când analfabetismul a fost eliminat la fel și bolile și maladiile cronice.(care însă au reapărut după 1989). În 1962 eram a patra țară din lume care dădeam manuale gratuite elevilor, iar învățământul liceal urma să devină obligatoriu. A fost o vreme când datorită inteligenței conducătorilor noștri de atunci în 1958, la 13 ani după încetarea războiului, Hrusciov și-a retras trupele din România, în timp ce în restul țărilor estice au așteptat 44 de ani.(până în 1989). Zică fiecare ce o vrea, dar nu putem nega efortul deosebit al conducerii României ajutată de diplomați excelenți, a împăcat pe evrei cu arabi (președintele Egiptului Anuar – El Sadat a vizitat chiar Israelul). Tot conducerea statului român a împăcat rușii cu chinezii și pe chinezi cu americanii. A fost o vreme în 1968 când singură România s-a opus atacării Cehoslovaciei de către trupele sovietice și ale restului statelor ținând de Tratatul de la Varșovia. A fost o vreme când reputația României era recunoscută de toți, iar România construia combinate , fabrici și orașe chiar în țări africane și asiatice.(Gaddafi, președintele Libiei, dăduse României o suprafață cât a Olteniei să o folosească veșnic, însă conducerea României în frunte cu Băsescu au renunțat la acest privilegiu cum de altfel s-a renunțat și la datoria Irakului). România era cunoscută pe toată planeta ca o țară creativă ajutând țările mai puțin dezvoltate. A fost o vreme în 1990 când Ardealul era în pericol să fie pierdut, numai înțelepciunea conducerii române de atunci a învins și salvat Ardealul. A fost o vreme când în orașul nostru, ca în toate orașele patriei, salariații, bărbați și femei care veneau noaptea din tură veneau fără frică de la întreprinderile unde lucrau. În prezent circa 3,5 milioane de români lucrează în străinătate și România luptă din răsputeri să devină ce a fost. A fost o vreme când în scop diplomatic, Ceaușescu organiza vânători. Astăzi Țiriac decimează fauna sălbatică a României și e lăsat în continuare. A fost o vreme când munții României sclipeau de verdele copacilor care astăzi arată precum capul lui Kojak fiind chelit de austrieci. Astăzi, România vrea să fie lăsată să conducă guvernul pe care l-a ales fără amestec străin. Urez poporului român succes în redresarea economică și un viitor fericit în acest sfânt an al Centenarului Unirii.
Gh.Rădulescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here