Educaţia…şi Lecţia sfinţeniei – Astăzi, într-un dialog imaginar cu Sfântul Vasile cel Mare şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur – ,,Nu jertfiţi tinereţea voastră şi nici nu schimbaţi viaţa aceasta dulce cu o moarte înainte de vreme”!

1132

Rep. Sfinte Ierarh, Vasile cel Mare, ce ne poţi spune astăzi despre IUBIRE?
-S.V.M: Niciun cuvânt nu este de-ajuns faptului de a vorbi despre iubire după vrednicie, pentru făptul că aceasta nu este de pe pământ, ci din cer!
-Rep. Dar, despre graiul îngerilor, cel rostit în taină?
-S.V.M: Socot că şi limba îngerilor, cu greu poate să o cerceteze întocmai, fiindcă ea purcede neîncetat din mărinimia Lui Dumnezeu. Aşadar, de vreme ce nici limba îngerilor, nici a oamenilor nu este potrivită pentru a o tâlcui cu deplină temeinicie, oare, vom da şi noi înapoi? Nicidecum! Deoarece în faţa Lui Dumnezeu sunt bine-primite şi jertfele cu totul bogate ale celor înstăriţi, dar şi jertfele celor lipsiţi de făţărnicie, aduse cu inimă veselă, chiar dacă se întâmplă să fie foarte mărunte!
-Rep. Ce înseamnă IUBIREA faţă de DUMNEZEU?
-S.V.M: Punându-ne nădejdea în Domnul, sprijinitorul şi îndreptătorul celor rostite, să aruncăm, cu inimă râvnitoare, privirea spre cuvintele: “Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. De aceste două porunci, atârnă Legea şi proorocii! Iubire faţă de Dumnezeu şi iubire faţă de aproapele – două porunci strâns legate una de alta: cel ce o ţine pe una dintre acestea, dar pe cealaltă n-o ţine, acela n-o are nici pe cea pe care pare că o ţine. Căci, după cum nu se numeşte om un suflet fără trup, şi nici invers, trup fără suflet, tot aşa nu există nici iubire faţă de Dumnezeu, dacă nu-i unită cu iubirea faţă de aproapele. Şi nici invers: iubirea faţă de aproapele, nu se numeşte iubire, dacă n-ar fi şi cea faţă de Dumnezeu.
-Rep. Care este îndemnul adresat tinerilor?
-S.V.M: Nu jertfiţi tinereţea voastră şi nici nu schimbaţi viaţa aceasta dulce cu o moarte înainte de vreme! E o nebunie ca cei obişnuiţi să fie întâii în războaie, să moară de o moarte vrednică de făcătorii de rele!». Vezi, Vasile, pe care te-aş numi «cel mic», suntem ispitiți în două chipuri: sau prin necazurile care încearcă inimile noastre, ca pe aur în cuptor, vădind, prin răbdarea în suferințe, tăria inimilor noastre, sau adeseori, chiar prin bunăstarea materială, care pentru mulți este o astfel de încercare a tăriei inimilor noastre
-Rep. Ce ne spui despre cinstirea dată celor buni?
-S.V.M: Că cinstirea dată celor buni este o dovadă a dragostei noastre faţă de Stăpânul obştesc. Nu, pentru că cel care laudă pe bărbaţii vrednici nu va întârzia a-i şi imita în împrejurări asemănătoare!
-Rep. Care este sfatul pe care ni-l dai, ca să trăim cinstit în această lume?
-S.V.M: Fericeşte, deci, cu toată inima, pe cel care a suferit mucenicia, ca să fii şi tu, prin voinţă, mucenic şi să pleci din această lume, învrednicit de aceleaşi răsplăţi ca şi mucenicii fără prigoană, fără foc şi fără biciuiri!
-Rep. Sfinte Ierarh, Ioan Gură de Aur, ce ne spui despre IUBIRE?
-S.I.G:A.: Nimic nu umple mai mult sufletul de desfătare, decât faptul de a iubi și de a fi iubit!
-Rep. Ce valoare mai are ADEVĂRUL?
-S.I.G:A.: Nu pune pacea și înțelegerea mai presus de adevăr!
-Rep. Sfântule, Ioan Gură de Aur, oamenii din ziua de astăzi, parcă sunt  prea apăsaţi de depresie, de stress!
-S.I.G:A.: Tristețea, neliniștea, mânia și grijile multe întunecă mintea și nu o lasă să gândească rațional.
-Rep. De ce se luptă oamenii cu timpul?
-S.I.G:A.: Orice lucru se face la timpul său! Ce se face în afara timpului potrivit, nu numai că este nefolositor, dar poate fi și vătămător!
-Rep. Ce păţeşte cel care nesocoteşte poruncile Lui Dumnezeu?
-S.I.G:A.: Cine nesocotește poruncile Lui Dumnezeu, ajunge, în timp, să se nesocotească pe sine însuși.
-Rep. Ce valoare au părerile oamenilor?
-S.I.G:A.: Nu trebuie să ne intereseze părerea celor mulți și răi, ci, a celor buni și puțini!
Nimeni nu este cu adevărat liber, decât acela care trăiește pentru Hristos! Unul ca acesta s-a ridicat deasupra tuturor relelor și nu se teme de nimic!
-Rep. Cum trebuie să fie omul Lui Dumnezeu?
-S.I.G:A.: Omul lui Dumnezeu trebuie să fie simplu și lipsit de răutate sau viclenie, pentru că Hristos a spus: “De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția erurilor” (Matei 18, 3).
Preot, Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here