Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Valorizarea oamenilor prin bani şi alienarea condiţiei umane -«Ce-i place românului, la, la, lai, la… Număratu’ banului, la, la, lai, la!»

463

Am pornit de la acest refren obsesiv pe care îl repetă cu obstinaţie un post de radio târgujian, pentru a reflecta o clipă la ceea ce gânditorul german Georg Simmel numeşte «filosofia banilor», într-o lucrare ce dezvoltă o concepţie originală şi complexă despre bani şi despre multiplele funcţiuni economice, sociale şi psihologice ale banilor. E de înţeles că banii, ca o valoare concretă, realizează continuitatea economiei şi relaţia valorilor economice între ele, iar, stabilitatea valorii banilor permite calcule pe termen lung în cadrul întreprinderilor cu domenii şi activităţi multiple, a creditelor pe termen lung şi aşa mai departe, mai ales că relativitatea obiectelor economice reiese mai puternic odată cu reducerea la un numitor comun şi mai mult ca niciodată a modului de folosire a banilor, când viitorul însuşi este reprezentat de către bani. Numai relativitatea funcţiilor banilor creează valoarea lucrurilor în sens obiectiv, pentru că doar ea le pune la o distanţă vizibilă de subiectul care posedă bani. Însă, banii reprezintă întruchiparea acestor două determinări, ei se sustrag oricărei relaţii subiective, în ei se obiectivează un «dincolo» al subiectului, care priveşte circulaţia economică!

Banul ca principal fundament structural şi multifuncţional!
Aşadar, cu toate că nu este locul şi nici momentul ca să dezvoltăm conţinutul unei clipe de referinţă, în ultimă instanţă este vorba despre o privire originală şi complexă despre bani şi multiplele lor funcţiuni, mai ales că la o analiză sumară, în capitalismul neoliberal de azi, banul este un instrument economic, un mijloc necesar schimbului de bunuri şi valori esenţiale vieţii omului şi ale comunităţii sociale. De aceea, ştiinţa economică, finanţele publice şi sfera extinsă a celor ce folosesc banul îl consideră un instrument util relaţiilor economice, situându-l într-o activitate de profit cotidiană în care nu este loc de «metafizică» sau de filosofii complicate şi speculative, deoarece, pentru oamenii de afaceri, patroni sau simpli salariaţi, banul este o realitate presantă şi necesară, scop şi ideal al acţiunii practice, ajungându-se până la mistica acumulării banilor ca un «scop în sine», de cele mai multe ori fiind considerat esenţa vieţii sociale a omului! Dar, un om care se vede predestinat la complicate relaţii pentru a putea parveni la posesia acestui tezaur, concentrat în lingouri de aur, în monezi metalice sau în hârtii de valoare. Banul devine în aceste vremuri simbolul puterii economice a unui Florian Coldea sau a unui Dan Dumbravă, doi generali aflaţi în atenţia organelor de anchetă, ca un fel de ideal şi o realitate practică, angajând oamenii în complicate lupte şi suferinţe, victorii şi înfrângeri, bucurii şi decepţii, marcând destinul acestui «homo economicus», dar, în acelaşi timp, segregând societatea în bogaţi şi săraci, capitalişti şi salariaţi, patroni şi servitor, ca un fel de fenomenologie a banilor şi a conexiunilor acestora cu oamenii care L-au uitat pe Dumnezeu! Din păcate, proliferează unele instituţii şi structuri sociale care Îl marginalizează pe Dumnezeu, prin lacunele economiei unei societăţi care se sufocă în preceptele multiculturalismului! În decursul timpului, funcţionarea societăţii, organizarea structurilor sociale, administrative, juridice, economice şi politice au avut şi au banul ca principal fundament structural şi multifuncţional! În ansamblu, organizarea şi funcţionarea sistemului social presupune costuri care sunt exprimate în bani, alimentând veniturile cetăţenilor pentru prestaţiile aduse de aceştia instituţiilor, organismelor şi structurilor sociale, economice, administrative, judiciare şi aşa mai departe, iar, în felul acesta, rolul banilor depăşeşte simpla calitate de instrument de schimb, căpătând o dimensiune ontologică pe care se sprijină multitudinea relaţională a societăţii umane. Perspectiva unei viziuni teologice despre rolul banilor dovedeşte cu prisosinţă că lumea de astăzi, supertehnicizată şi digitalizată, nu este doar o enigmatică monadă materială sau spirituală, ci reprezintă şi un complex relaţional, iar fiecare obiect este punctul de intersecţie a numeroase afaceri tenebroase, al unor relaţii şi condiţionări întreţinute cu alte obiecte din lumea exterioară. Vechea viziune substanţialistă, în care Dumnezeu, Materia sau Spiritul generau infinitatea lumii, sau, din contră, Omul şi gândirea sa, acel «dubito, ergo cogito» cartezian considerat axa lumii, a fost înlocuită de o nouă reflecţie metafizică punând accentul pe dimensiunea relaţională a obiectelor existente şi a gândirii asupra filosofiei banilor! Această metafizică relaţională demonstrează că economia este zona cea mai vizibilă şi semnificativă pentru dimensiunea relaţională a societăţii umane, că economia privită ca fundament al existenţei societăţii, nu înseamnă doar monotonia fabricării de bunuri şi efectuării de servicii mai mult sau mai puţin utile oamenilor, deoarece, «sensul şi poziţia practică a banilor» trebuie înţelese de ştiinţa economică ce ţine seama de structura psihică a omului, de raporturile sociale, de dimensiunea logică şi axiologică a realităţii unei societăţi informatizate!

,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”! (Luca 12.15).
Pentru a reveni la omul nechibzuit despre care Domnul Iisus vorbeşte în Luca 12, acesta trăieşte pentru nimic, în zadar, pentru că se iubeşte numai pe el şi banii lui, iar Domnul Iisus a spus că acest om nu este bogat faţă de Dumnezeu. Acestea sunt cele mai profunde cuvinte, căci a fi bogat faţă de Dumnezeu nu înseamnă a avea numai siguranţa iertării, dar, şi a darului vieţii veşnice şi a unei vieţi viitoare perfect fericite! Pentru a cunoaşte mai bine scopul prezenţei noastre pe acest pământ şi pentru a ne cunoaşte pe noi înşine este absolut necesar să învăţăm a trăi cu înţelepciune şi a da zilelor noastre cea mai bună folosinţă posibilă! După Evanghelie, a fi «bogat faţă de Dumnezeu» înseamnă a-L cunoaşte, prin împăcarea cu Domnul Iisus Hristos, Salvatorul acestei lumi care se afundă tot mai mult în păcat! A fi «bogat faţă de Dumnezeu» mai înseamnă a fi născut din nou (Ioan 3.1-16) prin acţiunea Duhului Său, apoi, înseamnă a trăi într-un mod pe care EI să-l binecuvinteze în pacea conştiinţei şi a mulţumirii inimii şi a duhului sfânt! În fine, a fi «bogat faţă de Dumnezeu» înseamnă a te simţi perfect adaptat exigenţelor înaltei chemări creştine, a poseda un ideal de viaţă drept, nobil şi dezinteresat şi a judeca totul după criteriile superioare ale Cuvântului Lui Dumnezeu, mai puţin după aparenţele şi iluziile unei lumi în completă rătăcire şi în deplin faliment moral! Viaţa unui om nu depinde de ceea ce el posedă ca sumă de bani, dar, totuşi, realitatea de azi, înseamnă exact ceea ce se produce sub ochii noştri, când omul modern şi post-modern poate să uite că are un suflet. El îl face sclav pe acest suflet, îl închide, îl frământă fără încetare, chinuindu-l şi supunându-l unui stil de viaţă căruia Dumnezeu nu l-a destinat. În concluzie, esenţa şi funcţionalitatea banilor este înţeleasă într-o dublă perspectivă: în primul rând, pornind de la condiţiile şi de la relaţiile vieţii în general şi în cel de-al doilea rând, lumea în ansamblul său, trebuie să explice esenţa vieţii şi modelarea ei, pornind de la influenţa exercitată de bani asupra vieţii oamenilor! De aceea, banii, ca mijloc tehnic şi economic realizează interacţiunea diverselor sfere ale vieţii sociale şi ale valorilor, iar, finalitatea banilor constă în capacitatea lor de a se converti în alte valori mai mult sau mai puţin vizibile! Banii demonstrează faptul că viaţa economică este un rezultat al valorizărilor multifuncţionale, al structurilor şi funcţionalităţilor sociale şi al perspectivelor accederii spre viitor! Prin modul în care preţuim obiectele, faptele vieţii şi gândurile noastre sau ale semenilor noştri se constituie viaţa cotidiană ca o structură ordonatoare, inspirată de valori, prin aceasta deosebindu-se de ordinea naturală. Valorizarea oamenilor prin bani şi a banilor prin alienarea condiţiei umane este un fapt real constituit prin acţiunea conştiinţei, pentru că folosirea banilor este şi un proces psihic, dar, care configurează un fragment al lumii în care trăim! Sufletul nostru nu este o simplă oglindire a realităţii, deoarece el trăieşte într-o lume a valorilor, stabilind şi conţinuturile realităţii care se autoevaluează prin bani! Banii folosiţi pentru a domina alţi oameni constituie simetricul fiinţei şi chiar o formă de alienare ce înglobează imaginea lumii! Fiinţa sau Non-fiinţa au un loc bine stabilit pe scara valorilor care a fost rânduită de către Însuşi Dumnezeu, de la valorile supreme până la cele negative, chiar trecând prin indiferenţă, pentru că indiferenţa este un refuz de valorizare a omului prin supervalorizarea banilor! Lumea obiectivă este configurată prin marile categorii ale fiinţei umane şi ale valorii acesteia. Valoarea şi realitatea oamenilor, dincolo de perdeaua confuză a unor afaceri murdare, sunt conectate logic în unitatea lor ideală, înţelese de către om şi reflectate într-o sinteză metafizică, pentru că nu există o altă sursă de valorizare decât omul creat de Dumnezeu, un fel de «axis mundi»în jurul căreia se articulează universul moral şi mântuirea prin credinţă a omului! (VA URMA)
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here