Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Să luăm aminte la Cuvântul Înaltpreasfinţitului Teofan la Sărbătoarea Sf. Cuv. Parascheva! – Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume pentru a reface legătura omului cu Dumnezeu, dar și a oamenilor între ei!

646

Cu douăzeci de ani în urmă, având funcţia de inspector şcolar cu munca educativă la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Gorj, l-am cunoscut pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, în calitate de Mitropolit al Olteniei, pentru a pune în aplicare o serie de proiecte educaţionale, iar, din acea perioadă, la îndemnul Înaltului Ierarh, pot spune că am început să studiez cu un interes deosebit o serie de scrieri teologice care au marcat întreaga mea activitate în toţi aceşti ani! Cu o săptămână în urmă, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscop al Iașilor, pe numele de mirean Dumitru Savu, a împlinit 62 de ani, fiind născut pe 19 octombrie 1959 în localitatea Corbi, unde se află străvechea Mănăstire rupestră «Corbii de Piatră», județul Argeș, din părinții Constantin și Teofana, într-o familie cu șapte copii, din care patru aveau să intre în monahism. A urmat școala generală în localitate, iar, printr-o evoluţie remarcabilă în cadrul unei biografii dense şi extrem de bogată în conţinut, a intrat în monahism la Schitul «Crasna», județul Prahova, în 1984, primind numele de Teofan, pentru ca în anul 2000, după trecerea la cele veșnice a ÎPS Nestor Vornicescu, să fie întronizat ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. În septembrie 2007, după trecerea la Domnul a PF Patriarh Teoctist, ÎPS Mitropolit Teofan este desemnat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române candidat pentru scaunul de Patriarh! Din vara anului 2008, ÎPS Teofan este Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscop al Iașilor, fiind autor de articole şi studii de specialitate publicate în reviste şi ziare din România şi din străinătate, în domenii ca: teologie patristică, spiritualitate ortodoxă, ecumenism, analize ale fenomenului religios actual şi altele. Pentru că numele de mirean al Arhieriei sale este legat de marea Sărbătoare a Sf. Mare Muc. Dimitrie, «Izvorâtorul de Mir», prezentăm acest articol ca pe un omagiu adus unei personalităţi deosebite a Bisericii noastre dreptmăritoare, slujitorul cu har căruia ştiu că i-am prezis cu aproape două decenii în urmă că va fi cândva Patriarhul României!

,,Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost dintotdeauna izvor de alinare, de vindecare și de întărire”!
Legătura ÎPS Teofan cu meleagurile Moldovei s-a conturat încă de prin anii 1990-1991, când a participat pentru prima dată la hramul Mănăstirii «Vorona», însoțindu-l pe Părintele Patriarh Teoctist, pentru că în Moldova, în mănăstirile și în parohiile mai mari sau mai mici, cum spune Înaltpreasfinţia sa: ,,M-am simțit că acasă, cum zice românul, pentru că am văzut frunți, inimi și mai ales suflete asemănătoare celor din satul meu, un sat de munte, și am recunoscut aceeași evlavie pentru dreapta credință, aceeași seninătate în ciuda norilor care mai încrețesc frunțile noastre, aceeași atitudine de răbdare în mișcare, adică nu pentru a ceda în fața greutăților, ci pentru a aștepta momentul potrivit ca ele să fie depășite prin harul lui Dumnezeu și prin stăruința personală”, pentru că aceşti nori pandemici abătuţi cu un an în urmă asupra României l-au întristat peste măsură, deoarece: ,,La durerea provocată de faptul că mulți semeni de-ai noștri sunt atinși de noua epidemie se mai adaugă și decizia autorităților de a interzice celor care nu au domiciliul în Iași să pătrundă în spațiul Mitropoliei, unde se află racla cu sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Interdicția este respectată până-ntr-atât încât s-a ajuns ca în jurul Mitropoliei să fie mai mulți reprezentanți ai forțelor de ordine decât închinători. Este efectul unei măsuri discriminatorii, care încalcă numeroase prevederi legale și principii internaționale ce protejează libertatea de manifestare religioasă”, iar toate acestea sunt spusele unui om pătruns de duhul sfinţeniei, mai ales atunci când afirmă cu atâta elocinţă: ,,Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost dintotdeauna izvor de alinare, de vindecare și de întărire, iar oamenilor li s-a permis să se apropie de ele. Astăzi, au ajuns să fie considerate sursă de contaminare (??!!), în condiţiile în care credincioşii au suportat restricții severe privind libertatea de manifestare a convingerilor religioase în numele luptei împotriva molimei. Totul are, însă, o limită peste care, dacă se trece, nu este bine pentru nimeni”, a precizat la vremea potrivită Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei! În cuvântarea pe care a rostit-o la Iaşi, cu zece zile în urmă, la Sărbătoarea din 2021 a Sf. Cuv. Parascheva, Înaltpreasfinţitul Teofan avea să se adreseze credincioşilor şi feţelor bisericeşti prezente prin cuvintele: ,,Să mulțumim Marelui și Atotmilostivului Dumnezeu că ne-a învrednicit și în acest an să împlinim ceea ce se cuvine a se împlini de această mare sărbătoare, care de 380 de ani de când sfintele moaște ale Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași, se împlinește spre bucuria credincioșilor, spre slava lui Dumnezeu și spre cinstirea sfinților săi. Aducem mulțumire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, căci sub omoforul ei binecuvântat ne aflăm și nădăjduim să rămânem! Mulțumim cu recunoștință Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva și Sfântului Gheorghe Pelerinul, care cu rugăciunile lor așază asupra noastră mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu, de care, știți bine, avem atâta nevoie. Mulțumire multă se cuvine să aducem cinstiților pelerini, care sunt frumusețea acestei sărbători. Pelerini care nu pot fi înțeleși în demersul lor decât cu inima, cu credința și cu Dumnezeu și gândul Lui în ceea ce privește acest demers binecuvântat numit pelerinaj, care se transformă într-un act, într-un dar tămăduitor, întăritor și nădăjduitor pentru toți cei care se găsesc în relația lor cu Dumnezeu și cu aproapele! Nu a fost ușoară organizarea acestei sărbători!

,,Să nu ne pierdem nădejdea în Dumnezeu, căci un popor care crede în Dumnezeu nu piere niciodată”!
Dumnezeu să fie lăudat pentru tot și pentru toate! De aceea, îndrăznesc a vă așeza la suflet trei gânduri, care pot pentru unii dintre noi să se transforme într-un fel de făgăduință sau legământ. În primul rând, să nu ne pierdem nădejdea în Atotputernicul și Atotmilostivul Dumnezeu, căci zice psalmistul: «Dacă n-ar zidi Dumnezeu cetatea, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc! De n-ar păzi Domnul casa, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte»! Deci, să nu ne pierdem nădejdea în Dumnezeu, căci un popor care crede în Dumnezeu nu piere niciodată! Un neam care crede în sfinți, totdeauna supraviețuiește, chiar dacă vremurile nu sunt ușoare! Cel de-al doilea gând este legat de speranța noastră, a tuturor, ca România să se schimbe în bine. Biserica, însă, ne spune un mare adevăr pe care îl așez la rădăcina inimii dumneavoastră: România se schimbă în bine, dacă încep eu însumi să mă schimb în bine! Prea mult așteptăm ca alții să se schimbe! Noi ne considerăm drepți! Prea mult vedem sau, mai bine zis, nu vedem bârna din ochii noștri, păcatele noastre, și vedem paiul din ochiul fratelui! În general, zicem: «Răul este în celălalt, iadul este celălalt!», dar conștiința propriei superiorități în raport cu alții constituie platforma pentru distrugerea propriei noastre ființe și a celor din jur. Să începem a ajuta România să se schimbe prin schimbarea noastră, în primul rând cea lăuntrică, și să vedem, în primul rând, păcatele din noi și chipul lui Dumnezeu din aproapele! Al treilea gând, răsună peste veacuri cuvântul Sfântului Apostol Pavel: «Lărgiți-vă, fraților, inima!»! Deci, lărgiți-vă inima! De ce să ne-o lărgim? Pentru ca să încapă Dumnezeu în ea şi, pe lângă Dumnezeu, să încapă toți bolnavii, deznădăjduiții acestei lumi. Și cum putem realiza această mare taină a lărgirii inimii noastre? În taina rugăciunii, căci rugăciunea se transformă într-un val de binecuvântare care pleacă de la noi până la marginea lumii. Rugăciunea noastră, ca val de binecuvântare, pătrunde în spitale, în mâna medicilor care sunt chemați actualmente să răspundă atâtor chemări din partea atâtor frați de-ai noștri și surori ale noastre care se află pe patul de suferință. Așadar, nădejdea la Dumnezeu, lărgirea inimii și cu nădejde mântuitoare în purtarea de grijă a Celui Preaînalt, mergem la casele noastre, mărturisind și celor dragi cât de frumoasă a fost sărbătoarea Sfintei Parascheva! Ce minunată gazdă a fost Sfânta Parascheva, precum împlinește ea de aproape patru secole, aici, la Iași! Mulțumindu-vă tuturor pentru toate, să cântăm cu toții: «Mântuiește, Doamne, poporul tău!»”. Să mai spunem că la slujba liturgică au fost prezenţi: ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Qais, Episcop de Erzurum şi Vicar al Patriarhiei Antiohiei, PS Ignatie, Episcopul Huşilor, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, PS Antonie, Episcop de Bălţi, PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, PS Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Benedict Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, PS Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, PS Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, dar, ce mare păcat, că la sărbătoare nu a fost prezentă şi o înaltă faţă bisericească din Mitropolia Olteniei! În loc de concluzie, să spunem că astăzi vedem cum națiuni suverane devin vasale unei birocrații nealese de nimeni, însă omenirea nu pare să fie guvernată de o autoritate centrală, când aspectele etnice, religioase și regionale despart în mod natural cetățenii în cetăți, până ce acestea se rup și devin țări, pentru că altfel suntem specii tribale care au nevoie de diversitate pentru a supraviețui, iar o încercare a guvernanţilor de mucava de a ne conduce ca pe o masă amorfă va avea nevoie de forme de supraveghere și control încă și mai brutale, cum ar fi o retorică apocaliptică aproape continuă și înăbușirea gândirii independente! Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume pentru a reface legătura omului cu Dumnezeu, dar și a oamenilor între ei şi Domnul nu a făcut vreo diferențiere între oameni, dimpotrivă, a căutat spre fiecare cu aceeași dragoste! Deși, în virtutea liberei alegeri, trebuie respectată, în egală măsură, atât decizia celui care alege să se vaccineze, de exemplu, cât și a celui care optează să nu facă acest lucru, se constată, din păcate, că persoana care nu alege să se vaccineze este supusă îngrădirilor de tot felul, restricțiilor și discriminărilor multiple, restrângându-i-se foarte multe drepturi și libertăți şi aceasta instituie o practică extrem de periculoasă, pentru că afectează mai ales libertatea de manifestare și de exprimare a omului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

  1. Acest inalt reprezentant al bisericii ortodoxe romane este unul dintre oamenii care au facut multe lucruri bune pentru bisericile din aceasta zona a Olteniei. Cunoscandu-l bine, sunt convins ca face la fel de bine atat in zona unde se afla acum, cat si in religia crestin ortodoxa romana. Sunt convins ca Dumnezeu vede pe cei ce fac lucruri bune !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here