Situaţia actuală de război din Europa şi din Orientul Mijlociu, ne îndeamnă la o refelecţie şi la o meditaţie profundă asupra prezentului şi viitorului omenirii, iar, întreaga operă a celebrului gânditor chinez, Sun Tzu, atât de sugestiv intitulată «Arta Războiului», poate fi uşor interpretată şi studiată pe coordonatele a ceea ce înseamnă «Harta Războiului», pentru că realitatea de pe hartă este întotdeauna mult mai complexă şi mai sofisticată decât opera de specialitate sau chiar decât opera literară! Spre exemplu, în anul 1867, Lev Nikolaevici Tolstoi, a terminat cartea sa «Război şi Pace», care era destinată să devină de notorietate, nu numai în literatura rusă, mai ales că autorul poetizează simplitatea și bunătatea oamenilor, chiar buna lor intenţie de a iubi pacea şi înţelegerea, convieţuirea paşnică! Marele Tolstoi vede în popor sursa moralității necesare întregii societăți, care este explicată ca fiind incompatibilă cu standardele etice și morale pe care le impune starea de pace! Chiar, una dintre principalele sarcini ale Războiului și Păcii este aceea de a arăta cât de teribil şi de îngrozitor este fenomenul războiului, privit ca «un eveniment contrar rațiunii umane și întregii naturi umane», pentru că nu poate fi privit nicidecum ca un fenomen normal în viața oamenilor, mai ales atunci când oamenii se extermină reciproc. Ştim cu toţi că romanul amintit pune întrebări cititorului în felul următor: «Este cu adevărat aglomerat ca oamenii să trăiască în această lume frumoasă, sub acest nemăsurat cer înstelat? Poate fi reținut în sufletul unei persoane în mijlocul acestei naturi fermecătoare, un sentiment de răutate, răzbunare sau pasiunea de a-și extermina propriul fel»? În acest fel, cititorul trebuie, în timp ce citește, să dea singur răspunsul, pentru că întrebarea «pace sau război?» a stat dintotdeauna şi va sta mereu în fața omenirii, dar, din păcate, lumea bântută iluzii, alege mereu războiul, ca o soluţie a pierzaniei şi a distrugerii!
«Dacă oamenii vicioși sunt interconectați și constituie putere, atunci oamenii cinstiți trebuie să facă același lucru»!
Lev Nicolaevici Tolstoi, el însuși un ofițer, un veteran al campaniei din Crimeea, încearcă să arate esența războiului dintre oameni, experiențele lor dramatice interioare, traumele sufleteşti, ceea ce demonstrează legătura strânsă dintre ceea ce se întâmplă pe front și în societate, precum și atitudinea oamenilor obișnuiți și a soldaților față de războiul care ucide vieţi şi cauzează victime omeneşti şi distrugeri materiale. Dacă insistăm asupra conţinutului romanului, amintim faptul că Tolstoi arată și descrie personaje istorice precum împăratul Napoleon al Franței și împăratul Alexandru I al Rusiei, dar, contrar unei nomalităţi anormale, împăratul Alexandru este privit într-un plan secund de către scriitor, mai ales că principalele sale figuri istorice sunt Napoleon și generalul rus Kutuzov. Contrar unor păreri exagerate din zilel noastre, Lev Tolstoi a negat complet rolul personalităților în istorie, pentru că în opinia sa, rolul indivizilor mari în istorie, oricât de mari s-ar considera ei, poate fi socotit neglijabil, în raport cu marea masă a luptătorilor din linia întâi! Tocmai de aceea, voința istorică invizibilă este compusă din «miliarde de voințe» și este exprimată ca mișcarea maselor uriașe, aşa cum apreciază şi Gustave Le Bon în lucrarea «Psihologia mulţimilor», adică, nu indivizii conduc masa, ci masa le dictează indivizilor, mai ales că aici se manifestă o anumită lege a istoriei, unde totul este «predeterminat de etern», pentru a fi determinat de către efemer! Redând imaginea unor personaje istorice, în special cea a lui Napoleon, Tolstoi le înfățișează uneori ca actori în teatrul absurdului, ca în pisele lui Eugen Ionescu, pentru că în ajunul bătăliei de la Borodino, spre exemplu, Napoleon Bonaparte spune: «Șahul este gata, jocul va începe mâine!», deci, «jocul unui mâine» pe care îl descoperim şi astăzi în cele două zone tensionatae ale lumii actuale, Europa şi Orientul Mijlociu! Iar, în ziua bătăliei, după primele lovituri de tun, aşa cum era pe atunci, iar, astăzi, după primele lovituri ale dronelor dirijate, putem spune că «Jocul a început», lăsând în plan second rolul discuţiilor necesare şi al dezbaterilor diplomatice!
«Șahul este gata, jocul va începe mâine»!
Mai mult decât orice realitate, Lev Tolstoi arată că acest «joc» structurat pe «Arta Războiului» a costat viețile a milioane şi milioane de oameni! În felul acesta, s-a dezvăluit natura sângeroasă a războaielor în istoria omenirii, mai ales că marele romancier rus subliniază faptul că Napoleon a fost de fapt un supraom, pentru că a depăşit graniţa dintre bine și rău, o linie a frontului invizibil, plătind pentru aceasta cu atâtea vieţi! Oarecum gânditor cu minte şi cu suflet de rus, Tolstoi spune că acțiunile lui Napoleon erau «prea opuse bunătății și adevărului, prea departe de tot ceea ce este uman și, prin urmare, el a fost forțat să renunțe la adevăr și bunătate și la tot ce este uman!» (sic!!??). Aşa cum era şi firesc, în mintea autorului, războiul nu este un «joc», ci o cruntă necesitate, aşa cum crede prințul Andrei Bolkonsky în ajunul bătăliei, iar, în acest pasaj se dezvăluie şi soarta destinului eroului Bolkonsky, cel sortit morții. Ca pentru aproape toţi oamenii, sentimentul morții este viu și distinct pentru acest erou, frica de moarte constituind marea traumă a omului muritor! O altă soartă este Pierre Bezukhov, greșit înțeles și ridiculizat de societate, cel care simte dorința de a asista la bătălia istorică și de a aduce măcar ceva beneficii sub formă de iluzii deşarte, parfumate cu speranţa victoriei! Acest Pierre, nu se teme de moarte, mai degrabă îl atrage această «cădere pe câmpul de luptă», deoarece o astfel de calitate pune un semn egal între eroi (Bolkonsky și Bezukhov), în ciuda tabloului lor de personaje opuse. Demn de luat în seamă este şi faptul că pe lângă război, Tolstoi considera acțiunile umane în situații normale (pașnice), total opuse faţă de cele din timp de război. Însăşi confruntarea dintre bine și rău pătrunde în întregul roman al lui Tolstoi, nu doar pe câmpurile de luptă, ci și între oamenii din viaţa de toate zilele, cum ar fi, spre exemplu, conflictul dintre Dolokhov și Bezukhov. Potrivit scriitorului rus, binele ar trebui să creeze o contrapondere a răului, deoarece este firesc faptul că: «dacă oamenii vicioși sunt interconectați și constituie putere, atunci oamenii cinstiți trebuie să facă același lucru» (sic!!), mai ales că se ajunge la concluzia că societatea, din plictiseală, este angajată în intrigi și bârfe, că reprezentanții acestei societăți, intrând în război, își arată calitățile pozitive în numele datoriei și al mântuirii patriei, iar, acest aspect este singurul plus al unui astfel de fenomen precum este războiul, cu toată «arta» lui sofisticată şi contrastantă. În concluzie, în romanul lui Lev Nikolaevici Tolstoi, cititorul va găsi răspunsuri la întrebări despre onoare, demnitate, dragoste, curaj și chiar despre societate în ansamblu, despre rolul banilor şi al bogăţiei nemăsurate, despre credinţa în Dumnezeu şi în biruinţa Binelui! Este normal să spunem că romanul «Război și pace» este o lucrare cu care fiecare persoană trebuie să se familiarizeze printr-o lectură atentă şi printr-o reflecţie profundă asupra «jocului vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă», pentru că «deşertul de cenuşă» este tot ceea ce lasă în urma sa războiul, ca o experienţă malefică a răului. Pe coordonatele manipulărilor globaliste, versatilitatea relațiilor interumane a devenit o realitate sinistră care explică marea prăpastie dintre război şi pace! Iar, pentru că iubirea nu moare niciodată, să mai spunem că pe fondul evenimentelor tensionate care aveau loc în țară, vedem nașterea frumoasei iubiri a lui Andrei Balkonsky și Natasha Rostova, pentru că este imposibil să nu admiri puritatea curată a Natashei, cu toată sinceritatea ei şi cu dragostea ei de viață! Ca să încheiem în spirit optimist şi detaşat o temă a relaţiei dintre război şi pace, să amintim că mai întotdeauna, frumusețea spirituală fascinează, mai ales atunci când vedem că prințul Andrei este un bărbat care caută adevărul și sensul vieții, iar, în pofida inconsecvenței caracterului său, îl admirăm involuntar, pentru că îi admirăm nobleţea şi curajul de se gândi la PACE! Ei sunt două naturi umane strălucite, două personaje diferite, Natasha și Andrei, care întăresc relația lor, pentru că întotdeauna învinge pacea şi dragostea pe fundalul răsturnărilor mondiale, în contrast cu teribilul război al durerii umane, deci, ca un contrast puternic şi demn de luat în seamă, pentru că el este acela care dă romanului realism şi credibilitate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
