Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă!” (Ioan X, 10).

971

Pentru că ne aflăm în Postul Mare şi numele Mântuitorului nostru Iisus HRISTOS vibrează profund în inimile credincioşilor şi înnobilează sufletele noastre, ca să mai uităm o clipă de fricile pandemice şi de spaimele războinice, poate că ar fi bine să ne aducem aminte că Fiul Lui Dumnezeu ne îndeamnă mereu prin cuvântul ,,Bucuraţi-vă”, ca să nu Îl uităm niciodată, iar, sub semnul plin de lumină al acestei bucurii, merită să intarsiem în oglinda sufletului nostru imaginea Mântuitorului, aşa cum a fost ea reţinută din viaţa pământească a Domnului! Sfintele Evanghelii, Cartea «Faptele Apostolilor», epistolele Sfântului Apostol Pavel şi ale celorlalţi Apostoli ne relatează prea puţin despre chipul fizic al Domnului nostru Iisus Hristos, deci, se pare că nu cunoaştem nici înfăţişarea trupului Său, dacă era de statură potrivită sau înaltă sau cum arăta faţa Lui, ce culoare avea părul capului Său, nici date despre vocea Lui când se adresa fariseilor sau celor pe care îi vindeca sau îi învia din morţi. Creştinii de mai târziu, care nu L-au văzut pe Mântuitorul în viaţa Sa pământească şi-au manifestat dorinţa de a cunoaşte chipul real pe care L-a avut El printre oameni. Spre exemplu, în Actele apocrife ale Sf. Ap. Petru s-a păstrat o ştire demnă de crezare despre chipul Mântuitorului Hristos, deoarece procuratorul Palestinei, Pontius Pilatus, cel menţionat şi în Rugăciunea «CREZUL», fiind chemat de către împăratul Tiberiu (14-37) la Roma, unde a şi murit tot în anul 37, ca să răspundă la învinuirile îndreptate împotriva lui de către potrivnicii pe care îi avea, a fost scos din închisoare, după cum relatează Actele apocrife ale lui Petru, spre a fi confruntat cu Simon Magul, cel care se prezenta pe sine însuşi drept Iisus cel Înviat, dar, Pilat, atunci când l-a văzut, a răspuns în faţa celor prezenţi prin următoarele cuvinte: «Nu este El! Hristos avea o faţă albă, o barbă frumoasă şi ochi strălucitori. Acest om este însă fără barbă, aproape negru, cu sprâncenele despărţite şi ochii albaştri. Cred că este la mijloc o înşelăciune», ceea ce demonstrează fără nici o îndoială faptul că descrierea chipului Domnului Iisus Hristos de către procuratorul Pontius Pilatus în faţa împăratului Tiberiu şi a lui Simon Magul este demnă de luat în seamă pentru a se stabili în ce măsură ea corespunde figurii reale a lui Hristos cel trăitor în existenţa Sa pământească!

,,Oriunde Îşi face apariţia, este de departe, cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva. Îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă fiinţă din această regiune”!
Iată această descriere a Domnului Iisus Hristos făcută de către contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcţia de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) şi care, în această funcţie avea obligaţia să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din zona aflată sub autoritatea sa: «Este un bărbat cu o înfăţişare nobilă şi trăsături atât de frumoase şi care exprimă atâta maiestuozitate, încât oricine Îl vede, nu poate să nu Îl admire! Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor până la umeri, culoarea devine cea a pământului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărţit de la mijlocul frunţii, însă, după obiceiul nazarieneilor! Fruntea dreaptă şi senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o uşoară nuanţă de bronz. Nările şi buzele fără cusur! Barba la fel de deasă ca şi părul, nu prea lungă şi despărţită la mijloc. Ochii Săi serioşi te înfioară. Sunt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îţi permite să I te uiţi drept în faţă. Când rosteşte vorbe de dojană, te înspăimântă; plânge când trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor şi are o voioşie demnă. Se spune că nu a fost văzut râzând, însă, a fost văzut plângând. Are braţe şi mâini deosebit de frumoase. Este fermecător când poartă o conversaţie, însă, vorbeşte puţin, iar când vorbeşte, o face cu deosebită modestie. Oriunde Îşi face apariţia, este de departe, cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva. Îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă fiinţă din această regiune! În ceea ce priveşte cultura Sa, uimeşte întreg Ierusalimul. Deşi nu a studiat niciodată, cunoaşte toate domeniile ştiinţei. Poartă sandale şi umblă cu capul descoperit. Mulţi râd când Îl văd, se tem, însă, şi tremură în prezenţa Lui sau când le vorbeşte. Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din câte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învăţătură înaltă, cum o predică acest Hristos, şi mulţi iudei cred în El şi în natura Sa divină, pe când alţii au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestăţii Voastre. Este un fapt cunoscut de toţi că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuieşte numai lucruri bune. Toţi cei care Îl cunosc şi care au avut de-a face cu El, spun că au avut parte numai de lucruri bune şi de sănătate din partea Lui»! Impresionante cuvintele şi nu pot fi judecate cu minte omenească pentru că orice comentariu pare de prisos! De altfel, primele portrete ale Domnului nostru Iisus Hristos au apărut în cercurile gnosticilor «carpocratieni», care venerau chipul Lui Hristos, dar, împreună cu chipurile lui Pitagora, Platon şi Aristotel, pe care le încoronau cu flori. De exemplu, Sfântul Irineu, cel dintâi care ne relatează acest lucru, spune că o femeie gnostică numită Marcellina, din secta gnosticului alexandrin Carpocrate, venind la Roma în timpul papei Anicet (155-166), avea chipul lui Hristos făcut dintr-o anumită materie într-o formă în relief, din ordinul lui Pilat, aşa cum S-a arătat El oamenilor în timpul vieţii Sale. Sfânta Scriptură (Noul Testament) oferă câteva indicii despre aspectul fizic al lui Iisus Hristos, iar, majoritatea informațiilor pe care le știm despre Iisus provin din primele patru cărți ale Noului Testament (Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan), mai ales că potrivit Evangheliilor, Iisus a fost un om evreu născut în Betleem și crescut în orașul Nazaret, în Galileea, în secolul I d.Hr. Mai ştim că Iisus avea aproximativ 30 de ani când a început Propovăduirea sau slujirea (Luca 3:23), însă, Biblia nu spune mai nimic despre înfățișarea lui, cu excepția faptului că nu s-a remarcat într-un mod anume. Totuşi, pentru mulți cărturari, Apocalipsa 1: 14-15 oferă un indiciu destul de relevant despre pielea lui: era de o nuanță mai închisă, iar părul lui avea o textură lânoasă – «era alb ca lâna albă, albă ca zăpada. Ochii lui erau ca o flacără de foc, picioarele lui erau ca un bronz lustruit, rafinat ca într-un cuptor», iar, ca să dezvoltăm prezentarea, să mai spunem că un alt portret rar al lui Iisus Hristos a fost descoperit recent, cu patru ani în urmă, în anul 2018, pe zidurile ruinate ale unei biserici din sudul Israelului, aceasta fiind cea mai veche imagine cunoscută a lui Hristos şi găsită în Israel, o pictură din secolul al VI-lea d.Hr., înfățișându-l pe Iisus cu părul mai scurt și creț, o descriere comună mai degrabă regiunii de est a imperiului bizantin, în special în regiunea Egiptului și a Siriei-Palestina. Iar, ca să accedem şi mai profund în analiza istorică a vieţii pământeşti a Mântuitorului Hristos, vom porni de la faptul că Prorocul Isaia care a trăit în perioada Regilor Davidieni și care a scris de asemenea și alte profeții folosind o temă aparte, anume tema Ramurilor, a vorbit despre Robul care slujește. Dar, cine este «Robul» şi ce va face el? Dacă se doreşte a se citi în detaliu despre acest lucru, scris de Isaia, să arătăm că «robul» înseamnă sclav, dar poate avea şi conotaţia de «servitor», pentru că se spune textual: «Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus. După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor – tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise și vor auzi ceea ce nu mai auziseră» (Isaia 52).

«Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă» (Isaia 53)
Deci, vedem foarte clar că Isaia vorbește despre Robul, adică un om care este Rob și se referă la «El», «prin El», «a lui» și specific pentru timpul viitor (prin expresia «va acționa…», «va fi ridicat…» și așa mai departe), iar acest lucru există și este explicit în profeție. Dar, ce ne mai spune de fapt profeția? Când israeliții aduceau ofrande – prin preoții evrei – ofereau sacrificiul de sânge ca să spele păcatele lor. Aici se explica modul cum oamenii israeliți pot fi fie curățiți. Este însă posibil ca multe popoare să fie stropite prin Robul său? Isaia spune că și oamenii care nu sunt evrei, vor fi salvați de păcatele lor prin Robul său, așa cum în Vechiul Testament, preoții ofereau iertarea evreilor. Prorocul Zaharia a prezis de asemenea prin Ramuri și faptul că va fii Rege și Preot, deoarece numai preotul avea dreptul să stropească cu sânge. Scopul este unul global, parcă pentru zilele noastre, cum că multe națiuni vor urmări pe parcursul istoriei, verificate cu sute de ani în urmă prin Avraam, ceea ce va fi prin binecuvântarea de la Avraam la toate națiunile! Dar, prin stropirea cu sânge a multor națiuni, aspectul și forma Robului va însemna ca fiind într-un fel desfigurat și rănit. Mai mult, deși nu se știa clar ce va face Robul, se lasă să se înțeleagă că într-o bună zi națiunile vor înțelege acest lucru! Accentuăm aceste aspecte, pentru că unii se mai întreabă: oare, cine a crezut în ceea ce ni se vestise prin proroci? Cine a cunoscut brațul Domnului? Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă ceva mai slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat şi n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă moderniştilor şi post-moderniştilor din mileniul al treilea creştin! «Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă» (Isaia 53). Prin «Robul» Său stropirea cu sângele mielului, multe națiuni vor fi salvate, dar mulți au gândit că Mesia Care va veni era disprețuit și respins, plin de suferință și obișnuit cu suferința! Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit, dar, El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți (Isaia 53). Aşadar, Robul va prelua suferințele noastre şi acest Rob va fi de asemenea străpuns și zdrobit pentru fărădelegile noastre, iar din cauza aceasta, noi, omenii (prin multe nații) vom trăi în pace și vom fi vindecați. Surse seculare și biblice spun că în Vinerea Mare, cam cu 2000 de ani în urmă (dar totuși prin anii după care Isaia a prezis) Iisus a fost crucificat. Făcând lucrul acela, literar înseamnă că a fost străpuns, așa cum a prezis Isaia și fiind străpuns de cuie, a fost crucificat. Pentru că acelaşi proroc Isaia spune: «Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53). Noi am văzut deja cum Corupţia (judecata fariseilor din partea a 2-a care a fost o țintă greșită), care din punct de vedere biblic definind păcatul, adică a greșit ținta. Acelaşi proroc Isaia mai spune: «Precum o săgeată îndoită, noi rătăceam cu toții ca niște oi, adică unde voiam noi. Robul preia păcatul nostru (adică nedreptatea) pe care le-am adus-o noi înșine! Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura (Isaia 53). Deci, Robul va fi ca un miel care mergea la măcelărie, dar, El nu va protesta și nu va deschide gura. Ceva mai devreme, să spunem despre Semnul lui Avraam, despre berbec, că a substituit pe fiul lui Avraam. Berbecul – adică oile, și a fost măcelărit, pentru că şi Iisus a fost răstignit (adică măcelărit) la locul numit Muntele Moria – Ierusalim. Vedem, de asemenea, că mielul a fost măcelărit pentru Paște – aşa cum Iisus a fost răstignit în timpul Paştelui evreiesc. El a fost luat prin apăsare și judecată, dar «cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia 53). În concluzie, Robul a fost șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte. Este exact ceea ce prorocul Daniel a prezis că se va întâmpla cu Iisus, când va fi prezentat ca Israel și Mesia. Isaia a prezis, deci, cum va fi șters de pe fața pământului, însemnând de fapt, șters de pe pământul celor vii, adică mort! De aceea în tristeţea Vinerii Mari, Iisus a murit, fiind literal șters de pe pământul celor vii, așa cum doar cu câteva zile a fost prezentat ca un Mesia, intrând triumfător în Ierusalim! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here