Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Dumnezeu înomenit şi comuniunea omului cu Dumnezeu – Puterea iubirii face posibilă unirea lui Dumnezeu și a omului, fiindcă în centrul iubirii Sfintei Treimi şi al dragostei față de om este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos!

547

Cu doar câteva zile înaintea începutului Săptămânii Patimilor Domnului şi către partea finală a Postului Mare, alături de sfânta rugăciune, ar fi necesar să vorbim despre comuniunea omului cu Dumnezeu, deoarece omul reprezintă singura ființă creată după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu (Geneza 1:26), ca o fiinţă trecătoare în trup şi vremelnică în vremelnicie pe acest pământ, fiind menit şi predestinat să reflecte măreţia şi Slava lui Dumnezeu în această lume care sărăceşte sub aspect spiritual şi crede că se îmbogăţeşte doar pe plan material. Poate că această binecuvântare divină a omului a fost realizată perfect în şi prin Mântuitorul Iisus Hristos, «pentru ca, în numele lui Iisus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre Slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul» (Filipeni 2:10-11). Iar, dacă omul perpetuează imaginea creată a lui Dumnezeu, acesta trebuie să fie precum Iisus Hristos, Cuvântul nerostit, Logosul grăit și Fiul lui Dumnezeu înomenit. Iisus Hristos este în același timp, omul perfect și ultimul Adam, de aceea este scris: «Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu, dar, mai întâi vine nu ceea ce este duhovnicesc, ci aceea ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot la fel, vom purta şi chipul Celui ceresc» (1 Corinteni 15:45-49).

«Mântuitorul Hristos este Capul trupului, al Bisericii, este începutul, Cel Întâi Născut…»
Fără nicio îndoială că Dumnezeu Tatăl l-a iubit pe om și l-a mântuit pe acesta în Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, iar, comuniunea și mântuirea tuturor este posibilă teandric, prin dubla natură a Mântuitorului Hristos, ca Dumnezeu şi ca om, prin întruparea Sa îndumnezeită! De aceea, din perspectiva învăţăturii Sfântului Apostol Pavel, Domnul Iisus Hristos este Capul Bisericii, iar, dacă suntem botezaţi în Hristos, atunci, suntem și noi în Tatăl Ceresc, pentru că Fiul este în Tatăl și Tatăl este în Fiul. Ca urmare, în Iisus Hristos, fiecare creștin primește «bogăția de har» de la Duhul Sfânt, căci Domnul Iisus Hristos este «înaintea tuturor lucrurilor și în El toate lucrurile se țin împreună» (Coloseni 1:15-17). E acelaşi lucru cu a spune că: «În El toată plinătatea lui Dumnezeu a fost plăcută să locuiască», iar, după cum propovăduiște acelaşi Sf. Apostol Pavel: «Mântuitorul Hristos este Capul trupului, al Bisericii, este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate» (Coloseni 1:18-20). Aşa cum se menţionează în scrierile Sf. Apostol Pavel, mântuirea se înfăptuiește prin Hristos, deoarece, prin întruparea Sa, Iisus Hristos își asumă condiția umană, răscumpărând pe toți cei care sunt în păstorirea Lui, deoarece: «După cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă» (Romani 5:18). Aceasta, pentru a înţelege și concordanța altor texte biblice: «Coloseni» 2:9-10; «Efeseni» 3:14-21; «Romani» 6:23 și «Corinteni» 5:17-18). Ca urmare, prin Iisus Hristos devenim părtași ai vieții Tatălui în Fiul Său și în Duhul Sfânt, părtași ai Sfintei Treimi și ai Împărăției acesteia veșnice, pentru că vorbim despre o prezență continuă și deplină a Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în lume, în întreaga creație și în cosmos, pentru a desluşi pe: «Tatăl prin Fiul în Duhul omului, și omul în Duhul prin Fiul către Tatăl», ca o adeverire a învățăturii Sfântului Apostol Pavel, în care se spune că omul ajunge la starea de mântuire, atunci când acesta intră în comuniunea de iubire manifestată tainic și divin în Sfânta Treime. Iar, comuniunea de iubire întru Iubirea negrăită a Lui Iisus Hristos cu iubirea credincioșilor, care trebuie văzută prin Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care se regăseşte ipostatic în Sfânta Treime.

Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi!
În felul acesta, ca expresie a comuniunii divine, Biserica reprezintă sub aspectul desluşirii, comuniunea de iubire a tuturor păcătoșilor care se pocăiesc, a credincioșilor, a celor care sunt îmbrăcaţi în Iisus Hristos, în Lumina care se manifestă tainic în chipul și asemănarea Capului Bisericii, în chipul Domnului Iisus Hristos și prin Hristos, în imaginea și asemănarea trinitară cunoscută. Prin aceasta, omul devine cu adevărat acea parte din trupul lui Iisus Hristos, singurul templu viu al lui Dumnezeu Tatăl. Desigur, în Biserică, prezența Duhului Sfânt este garanția posibilității ca fiecare om, după chemarea sa duhovnicească, să se împărtășească din harul, adevărul și marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni (Corinteni 12:4-8). Privitor la această comuniune tainică prin har care este Trupul lui Hristos, Sfântul Apostol Pavel spune în epistola sa către Efeseni (4:3-7): ,,Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi! Dar, fiecăruia dintre noi, harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos”, tocmai pentru a realiza o comuniune perfectă cu Dumnezeu! Acelaşi Sf. Apostol Pavel consideră că omul trebuie să aibă în primul rând credință. Numai prin credință, Iisus Hristos vine în cămara inimii omenești, astfel încât: «Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru că având rădăcina şi temelia puse în dragoste» (Efeseni 3:17), omul va primi Duhul făgăduit de Dumnezeu, iar, «prin credință, putem deveni fii ai lui Dumnezeu» («Galateni» 2:15-21; 3; 14; 3:23-29; «Filipeni» 3:8-11). Prin apropierea omului de Dumnezeu este posibilă kenotic, prin smerenie, prin golirea de sine, o detaşare de «eul» mărginit şi «supraeul» rătăcit, dar, neînduhovnicit. În acest fel, Sfântul Ap. Pavel îi învață pe Filipeni că Hristos Însuși a luat o formă de slujitor și: «De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat numele care este mai presus de orice nume; pentru ca în numele lui Iisus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul» (Filipeni 2:5-11), aşa cum am spus şi anterior! În consecinţă, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L iubim fără tăgadă, fiindcă El ne-a iubit înainte, ca să ne împărtăşim din aceeași iubire prin care ne-a adus la Tatăl! Pentru că Domnul Iisus Hristos, Cel ce n-a cunoscut păcatul, prin victoria asupra păcatului, a morții și a diavolului, a învins şi a distrus ceea ce l-a despărțit pe om de Dumnezeu! Îndreptându-ne spre marea Sărbătoare a Învierii Domnului, să realizăm faptul că prin Biserică,trăim întru Hristos, împărtășind viața și moartea Sa, iar: «Pentru că suntem botezați în moartea lui Hristos», vom fi îngropați împreună cu El și: «Uniți cu El într-o moarte ca a Lui! De aceea, ştim că plata păcatului este moartea, însă, darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos Domnul nostru» (Romani 6). În consecinţă, moartea întru asemănarea morții Lui Iisus Hristos este moartea întru înviere: «Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu Tatăl, Care ne-a împăcat cu El prin Iisus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării». (Corinteni 5:14-18). În concluzie, pentru a fi slujitori sau, mai degrabă, copii ai lui Dumnezeu Tatăl, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, creștinii trebuie să considere adevărul și dragostea drept criterii de îndreptare și orientare a vieții lor, fiindcă înțelepciunea şi Cuvântul Lui Dumnezeu este Iisus Hristos, prin însăşi neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea Lui (Corinteni 1:17-31). Iar, același adevăr care se manifestă în Iisus Hristos este descoperit prin Duhul Sfânt și celor care cred în Iisus Hristos, care fiind etern, comuniunea omului cu Dumnezeu este una veșnică. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului Hristos, iar, El, pentru aceasta a murit şi a Înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii (Romani 14:8-9). Pentru a încheia cele subliniate, să spunem că răscumpărarea și mântuirea sunt esențiale în această unire tainică a lui Dumnezeu și a omului, în dragostea lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru om, pentru că Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cât suntem noi de păcătoşi, Mântuitorul Hristos a murit pentru noi! Prin aceasta, iubirea divină pentru om este dragostea lui Dumnezeu Tatăl, dragostea lui Hristos (Filipeni 1:8) și dragostea Duhului Sfânt (Romani 15:30), iar, puterea iubirii face posibilă unirea lui Dumnezeu și a omului, fiindcă în centrul iubirii Sfintei Treimi şi al dragostei față de om este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here