– Rep. Domnule Preşedinte, Adrian GORUN, consideraţi că Proiectul Legii Educaţiei Naţionale, pentru care vă dedicați o mare parte din activitate, merge înainte şi are cale deschisă pentru a intra în toamnă în dezbateri parlamentare?
-Aşa cum am spus încă din 5 iunie, odată cu lansarea proiectului, Universitatea «Constantin Brâncuși» cred că şi-a îndeplinit menirea în acest demers, în sensul că a pus la dispoziţia decidenţilor politici şi administrativi suportul epistemic, metodologic şi ştiinţific necesar legiferării în aria ei de competenţă. Proiectul a produs impactul aşteptat în lumea şcolii, ideile circulă, prind contur! Sunt în contact cu oameni avizaţi din ţară, realizăm schimburi de opinie. Greu, dar ideile din Proiect se sedimentează în conştiinţa celor interesaţi de soarta educaţiei! Mecanismele politicului sunt, însă, destul de perverse: de la persuasiunea rafinată la manipularea grosieră. Realităţile sunt confuzionate spre a crea câmp de afirmare politicilor justificative, accentuat partinice. Cei mai mulţi dintre politicieni suferă de boala copilăriei «stângismului»: oportunismul ireversibil. Ceea ce-i cantonează în sfera misiunii fără viziune! Surprinşi mereu în acest delict de oportunism, politicienii vor legifera doar fragmente ale socialului care le satisfac interesele (de cele mai multe ori, particulare) imediate!
– Rep. Va intra Proiectul în dezbaterile parlamentare din toamnă?
-Dacă revedeţi Proiectul, veţi constata că ideile avansate relansează şcoala, dar restricţionează politizarea excesivă, prin eliminarea pârghiilor de imixtiune a partidelor – indiferent care sunt ele – în mersul educaţiei. De aceea, nu cred că Proiectul nostru va intra în dezbaterile parlamentare în această toamnă. Ca de obicei, educaţia va fi pe agenda politică…mai la urmă! Aş dori să continuăm pe larg discuţia pe această problemă, atunci când și dumneavoastră veţi considera că este necesar!
“Promovez proiectul pe care l-am elaborat, prin mijloacele la care am acces”
– Rep. Ce le recomandaţi tinerilor care se orientează și optează pentru a urma cursurile unei anumite facultăţi din cadrul Universităţii «Constantin Brâncuși»?
-Le recomand să opteze fără rezerve pentru oricare dintre programele Universităţii noastre şi îi îndemn să participe la viaţa comunităţii academice, contribuind la întărirea identităţii ei. Vor găsi aici un mediu mult mai prietenos decât în multe alte universităţi, un mediu în care exigenţa academică se îngemănează cu grija pentru cariera lor. Un singur exemplu este edificator: U.C.B. a crescut mult în clasamentele realizate de instituţiile internaţionale autorizate, plasându-se azi pe locul 23 în România (din 100 instituţii de învăţământ superior), fiind prima în raport cu toate universităţile înfiinţate după 1990. În sine, locul 23 pare puţin, dar dacă avem în vedere că Universitatea pe care o conduce ca rector actualul ministru Câmpeanu se clasează pe locul 33, că SNSPA, Academia de Poliţie (atât de râvnită!) se clasează mult în urma noastră, mirajul orientării spre universităţi autoproclamate «performante» păleşte! Apoi, urmăriţi saltul nostru în clasamentul mondial şi veţi constata că progresul este evident. O spun, nu spre a mă declara automulţumit, ci, spre a deschide ochii veşnicilor contestatari!
– Rep. Care este preocuparea de bază a instituției în legătură cu educaţia şi dezvoltarea, inclusiv plata unor credite pentru studii?
-Am mai spus-o: Universitatea «Constantin Brâncuși» și eu, personal, ne-am îndeplinit misia asumată în privinţa proiectului de lege. Adică, am elaborat proiectul unei noi Legi a Educaţiei Naţionale, oferind suportul ştiinţific, metodologic şi juridic pentru cei ce au în competenţă adoptarea legilor. Important este că am pornit mecanismul şi că am stârnit invidii. Practic, proiectul coordonat de mine este unicul în ţară! Declaraţiile unora de prin minister sunt simple declaraţii de intenţie. Nici vorbă de un proiect! După cum constataţi, promovez proiectul pe care l-am elaborat, prin mijloacele la care am acces! Nu eu deţin monopolul accesului la posturile naţionale de radio şi televiziune, ci, alţii. Doar că aceştia repetă aceleaşi idei de prin anul 2000 încoace!
“Dascălul este o flacără care arde şi luminează, atât în interiorul veşnic tânăr, cât şi printre discipolii generaţiilor succesive”
– Rep. De ce calităţi personale şi profesionale are nevoie o persoană pentru a avea succes în cultura organizaţională promovată de către instituția academică pe care o conduceţi?
-Fiecare tânjeşte spre un statut profesional care să-i asigure o recunoaştere. Tocmai de aceea, fiecare trebuie să-şi pună întrebarea: Ce reprezint eu în specializarea respectivă? – -Rep. Și ce trebuie să răspundă fiecare pentru a fi corect cu sine însuși?
-Adică, fiecare să se supună unei autoevaluări drastice, abandonând dubla măsură: exagerat de exigent cu ceilalţi, foarte indulgent cu sine(sic!!?? n.n.). Profesia de dascăl nu e o simplă profesie, o meserie oarecare, aşa cum Universitatea nu este un loc de muncă banal, pe unde să treci fără să laşi urme. Şi nu urme ce se pierd în anonimat, ci urme metamorfozate în lumină, în cultură, în formarea de caractere, în inovaţie. Şi încă ceva: aşa cum ştiinţa nu se validează prin vot, valoarea profesională, recunoaşterea, meritul nu se clamează, ci se legitimează prin bunurile spirituale sau materiale pe care mintea şi braţele le creează. Dascălul este o flacără care arde şi luminează, atât în interiorul veşnic tânăr, cât şi printre discipolii generaţiilor succesive. Iar gloria profesiei nu se exprimă în cuvinte – rostite în contexte aleatorii, de personaje aleatorii – ci în caracterele formate şi asumate de comunitate. Un dascăl uitat de elevii sau studenţii lui după absolvire este un anonim. Un dascăl intrat în memoria vie a discipolilor lui pentru tot restul vieţii este o stare de spirit, un model spre care trebuie să aspirăm!
– Rep. Într-un gen de «cronică a cârcotaşilor», poate nu atât la modul direct, ci, mai mult aluziv şi fariseic, anumite persoane de la unele publicații din Gorj sunt vădit incomodate de faptul că apăreţi prea mult în atenţia mass-media, de aceea, v-aş întreba, ce credeţi că deranjează în acest caz, persoana domniei voastre, sau, pur şi simplu, meritele şi aprecierile care apar la nivel naţional cu privire la activitatea dumneavoastră?
-Ambele deranjează pe unii! Opacitatea lor semantică este un stil ce se suprapune peste o pseudo-deontologie profesională şi care-i defineşte ca personaje. Sunt puţini – sub numărul degetelor de la o mână în Gorj, dar îşi exercită rolul dictat de epoleţii sub care se ascund. Ei trebuie trataţi cu toată compasiunea. «Unele publicații», cum bine le considerați, se rezumă la aceleaşi persoane care, în una semnează cu nume şi prenume, iar în cealaltă cu nume de … împrumut. Tratându-i cu compasiune, le sugerez, totuşi, să mediteze la faptul că libertatea de expresie nu este exclusiv un drept al lor, ci un drept la care fiecare avem acces. Prin urmare, inclusiv eu! Iar aceşti inşi se vor cenzorii persoanelor incomode, care nu renunţă la verticalitate. Nu spun că eu nu am defecte, că deţin monopolul ideilor, dar de aici şi până la a fi prezentat în cele mai mizerabile moduri cu putinţă, e un spaţiu mult prea vast. Timpul va dovedi (deja a început să o facă) ce reprezintă fiecare!
“Eu sunt mulţumit că personalităţile de referinţă din educaţie apreciază proiectul lansat de mine”
– Rep. Cum îşi menţine instituția dumneavoastră academică angajaţii cât mai motivaţi, entuziasmaţi şi creativi?
-Optica prin care purtătorii ideilor novatoare sunt doar cei ce ocupă funcţii politice prin ministere este nu doar deformată, ci şi păguboasă. Eu sunt mulţumit că personalităţile de referinţă din educaţie apreciază proiectul lansat de mine şi aderă la Rezoluţia adoptată în 5 iunie la Tg-Jiu. Opiniile neavenite din partea unor neprofesionişti, nu mă interesează!
– Rep. În cuvenita smerenie, am transmis ÎPS Părinte dr. IRINEU, Mitropolitul Olteniei, mesajul dumneavoastră de a avea în viitor un dialog fructuos şi de înaltă ţinută, inclusiv invitația de a participa la deschiderea anului universitar 2015-2016 la Tg. Jiu, ceea ce, personal, mă bucură, aşa că ar fi interesant să ne dezvăluiţi și câteva dintre temele pe care vă propuneţi să le abordaţi în cadrul acestui dialog!
-Nu pot să-mi ascund satisfacţia cu privire la acest dialog cu IPS Părinte dr. Irineu. Aştept cu nerăbdare aceste clipe înălţătoare! Fiind un dialog preconizat – şi nu un monolog – nu am căderea să dezvălui teme pe care le vom aborda. Ele vor rezulta dintr-un consens profesional şi se vor întemeia în starea de spirit ce caracterizează actuala matrice existenţială.
– Rep. Ce v-a determinat să întreprindeţi acţiunile necesare pentru a se realiza sub egida Universităţii «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, un studiu monografic privind evoluţia învăţământului non-universitar din mediul rural gorjenesc în ultima jumătate de veac?
-Preocupările mele pentru reconstrucţia identităţii educaţiei româneşti şi imanenţa acestui deziderat! Întreprinderea acestui studiu monografic porneşte de la ideea (atât de verificată!) că învăţământul românesc a avut şi are valoare, indiferent de perioada istorică parcursă şi indiferent de mediul în care s-a înfăptuit. Deoarece şcoala din mediul rural – din care mă revendic, din perioada copilăriei mele – n-a fost cu nimic mai prejos decât şcoala de la … oraş. Sunt multe de demonstrat în această direcţie, inclusiv tentaţia politicianistă de a deturna adevărul şi de a închide şcolile din spaţiul rural. Poate dezvoltăm subiectul altădată!
– Rep. Vă consideraţi același optimist rezervat în privinţa şanselor de redresare a educaţiei în societatea românească de azi?
-Aşa cum am spus-o şi cu alte ocazii, sunt un optimist rezervat şi raţional, învăţând de la viaţă că fragmentele de pesimism nu trebuie să demobilizeze oamenii!
Profesor, Vasile GOGONEA
Un pupincurism mai mare nu am vazut pana acum. Pentru ce? Ca sa il speli la fund pe CALAUL INVATAMANTULUI GORJENESC?