Vorbirea noastră cu Dumnezeu este întotdeauna folositoare prin Rugăciunea care pricinuieşte bucurie, împlinire, cea care ne ţine aproape de El, iar, în felul acesta, viaţa noastră este roditoare prin simplitate şi iubire, pentru că orice rugăciune rostită în taină şi în linişte smerită, ne face părtaşi la sfinţenia Lui Dumnezeu! De aici, rezultă dorul ontologic după Dumnezeu, după liniște, pentru că aşa cum ne spune Sfântul Augustin, cu atâta elocinţă: «Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Și neliniștit este sufletul meu până se va odihni întru Tine», mai ales că în forul nostru interior, deşi simțim într-un mod legitim şi din ce în ce mai acut nevoia de liniște, din păcate, nu totdeauna știm unde și cum s-o căutăm, fiindcă nu apelăm îndeajuns de sincer la rugăciunea care este nu doar cel mai prețios, ci și cel mai la îndemână mijloc de a o dobândi! Sub povara secularismului, suntem tot mai amăgiţi şi mai amăgitori în momentul în care căutăm liniștea și fericirea în lucruri materiale, trecătoare și de cele mai multe ori amăgitoare, în loc să o căutăm la Dumnezeu, Cel Care este Izvorul vieții și al fericirii! Pentru că se înmulţesc de la o zi la alta încercările şi provocările veacului, pentru că oamenii şi vremurile s-au rătăcit în tulburări de tot felul, din impasul tragic în care se află omul contemporan, nu există decât o singură ieșire, o singură cale care poate să ducă la izbăvirea lui prin Dumnezeu-Omul Hristos, Izbăvitorul lumii! În acest demers al rostirii smerite, însăşi rugăciunea constituie vorbirea minții cu Dumnezeu, mai ales că dulceaţa rugăciunii mijlocește îndepărtarea gândurilor apăsătoare şi rele, prin liniștirea minții și a inimii și, în mod deosebit, prin dobândirea harului dumnezeiesc! Pentru omul de astăzi şi de mâine, căutarea Harului Lui Dumnezeu devine o prioritate care conţine în mod substanțial dorul tainic al inimii fiecărui om, pentru că nu există decepție, deznădejde și singurătate pentru omul înnoit în Hristos, ci, doar pace, speranță, bucurie, lumină și iubire prin care numai rugăciunea ne aduce liniște și ne conduce la Dumnezeu!
„Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”!
-V.G.: Doamne, ai venit astăzi, cu vremea aceasta în care nu mai vedem soarele şi plouă mereu, în care nu mai contenesc răutăţile, războaiele, duşmăniile dintre oameni şi la noi în Gorj, iată, sunt şi cutremure, se revarsă puhoaiele peste casele oamenilor, aşa că vrem să ştim, Slăvite Doamne, ce rugăciuni să înălţăm către Tine?
-IISUS: ,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”!
-V.G.: Dar, Doamne, goana aceasta nepotolită după bogăţie şi după bani, parcă a înnebunit lumea şi a făcut-o mai sălbatică, mai neîncrezătoare în puterea rugăciunii!
-IISUS: ,,Bogăţia nu vă vatămă numai pentru că înarmează pe hoţi împotriva voastră, nici numai pentru că vă întunecă desăvârşit mintea, ci şi pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, făcându-vă prizonieri banilor fără suflet şi vătămându-vă de două ori: o dată pentru că vă face robii banilor, peste care ar trebui să fiţi voi stăpâni, şi a doua oară, pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, Căruia mai mult decât tuturor, ar trebui să-I fiţi neapărat robi”!
-V.G.: Iisuse, Doamne, Tu ai venit ca să mântuieşti lumea, însă, oamenii, parcă nu mai au judecată, parcă nu se mai tem de pedeapsă şi fac atâtea fărădelegi, uită să se închine şi să facă rugăciuni de mulţumire şi de iertare!
-IISUS: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”!
-V.G.: Se pare că oamenii de azi, pe care îi încearcă lăcomia, cu cât se depărtează mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor, când uită de frumuseţea rugăciunii şi de folosul acesteia pentru viaţa lor!
-IISUS: ,,Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale” (Luca XII,15)
-V.G.: Doamne, atunci, la nunta din Cana Galileii, când Te-ai rugat cu smerenie Tatălui ceresc să înmulţească vinul şi pâinile, ştiu că ai ridicat ochii la cer şi te-ai rugat cu putere, de aceea, trebuie ca şi noi să ridicăm ochii la cer, când ne rugăm?
-IISUS: „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”!
-V.G.: Mântuitorule, parcă devenim tot mai reci şi mai nepăsători la suferinţele semenilor, iar, în aces caz, ce exemple putem da copiilor şi tinerilor noştri?
-IISUS: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”.
„Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”! (Matei 28, 20)
-V.G.: Doamne, când ne rugăm la biserică sau acasă la noi, dorim să ne apropiem cât mai mult de Tine, să nu punem lacăte la uşile bisericilor şi ale caselor noastre!
-IISUS: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
-V.G.: Deci, să înţeleg că eşti cu noi mereu, că ne ierţi, chiar dacă îţi greşim adeseori şi ne facem vinovaţi de faptele noastre?
-IISUS: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”! (Matei 28, 20)
-V.G.: Iisuse Hristoase, Te rugăm, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi credinţa cea adevărată, printr-o rugăciune a Ta!
-IISUS: ,,Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii”!
-V.G.: O, Doamne, cât de minunate sunt cuvintele Tale!
-IISUS: ,,Fiule, din tinereţele tale alege învăţătura şi până la cărunteţele tale, vei afla înţelepciune. Precum cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă rodurile ei cele bune”!
-V.G.: Da, Doamne, dar, sunt unii oameni cărora le-am făcut atâta bine, iar ei mă lovesc mişeleşte şi mă vorbesc de rău pe la spate!
-IISUS: „Și fericit vei fi, că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților” (Luca 14, 14)
-V.G.: Hristoase, Dumnezeule, ne dai atâta curaj, atâta putere ca să înfruntăm nedreptăţile acestei lumi bolnave şi debusolate de patima bogăţiei nemăsurate!
-IISUS: ,,Ferice va fi de voi, când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci, tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi”! (Mat. 5:3-12).
-V.G.: Cum să le răspundem celor care ne pricinuiesc răul şi ne fac atâtea necazuri în viaţa aceasta pământească?
-IISUS: ,,Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău! Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute la tine“ (Matei 5:38-42).
-V.G.: Cât de bun şi de îngăduitor eşti Tu, Doamne, dar, ştiu că Te-ai confruntat cu fariseii, cu saducheii, cărora le-ai spus că sunt «pui de vipere», iar, eu, un biet muritor cum aş putea să le răspund celor care-mi fac rău?
-IISUS: ,,Sfinţeşte-i prin adevărul tău: Cuvântul tău este adevărul”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
