Educaţia se dovedeşte chintesenţa vieţii unei societăţi, deoarece deschide mintea şi oamenilor care nu mai pot fi manipulaţi de către samsarii politruci, având un rol vital în societăţile civilizate, cu precizarea că ea se desfăşoară sub îndrumarea educatorilor, chiar dacă, la un anumit moment dat în viaţă, ne putem educa noi înşine prin experienţa personală! Din păcate, după mai bine de trei decenii de la schimbarea regimului politic, sunt viitori adulți care nu pot citi o etichetă de pe produsele de la magazin, care nu pot înțelege ceea ce scrie într-o rețetă când ajung la medic, și care, atunci când se duc la votare, nu pot desluși ceea ce scrie pe buletinele de vot, numai ei știind cum pun ștampila cu ochii întunecaţi ai minţii! Sunt români care toată viața sunt puși în fața unor hârtii pline cu semne și forme ciudate, din care nu pricep mai nimic, pentru că îndobitocirea este strategia predilectă a unei analfabetocraţii care s-a cocoţat în fruntea ţării! Așa arată viitorul vulnerabil al copiilor României de astăzi şi de mâine, mai ales atunci când abandonează şcoala, aşa cum este ea bătută de Dumnezeu! Uneori, miniştri învăţământului mai scot la iveală faptul că se pierde aproape un sfert dintr-o generație, în opt ani de școală, deoarece, în mediul rural, practic, unul din patru copii renunță la școală. Se parte, şi nu numai că se pare, dar, aşa este, că abandonul școlar e în creștere la toate nivelurile de învățământ, de la școala primară până la universitate, iar, cea mai mare rată este la începutul și la finalul ciclurilor de învățământ, adică, la clasele pregătitoare, la clasa a V-a și la clasa a VIII-a. Se mai constată faptul că nu e vorba numai despre copiii din famillii destrămate, ori din zone cu sărăcie lucie, când ei provin și din familii în care care educația ajunge pe ultimul loc, iar absenteismul de la clasă e ignorat prin raportări fictive, ceea ce conduce la repetenție și mai apoi la renunțarea totală la școală.
,,Nimeni nu a distrus mai mult aspirațiile din decembrie 1989, iar, cu asemenea rezultate se vrea educarea unei țări”?
Teoretic şi pur demagogic, guvernanții au pus pe hârtie un program național, deja celebrul, «România Educată», și și-au asumat numai în vorbe faptul că vor accesa fonduri europene, prin PNRR, pentru ca 2.500 de unități de învățământ cu vulnerabilitate ridicată să beneficieze de granturi, să primească bani pentru dotări și pentru finanțarea unor activități în cadrul școlii, măsuri menite să reducă abandonul școlar. Este vorba despre 543.000.000 de euro, bani nerambursabili, și fiecare unitate de învăţământ poate primi cel mult 200.000 de euro pentru achiziție de materiale, servicii, ori pentru a implementa diverse soluții pedagogice cu care să-i țină la clasă, de la un an la altul, pe elevi. Oare, în buzunarele cui se duc aceşti bani, domnilor guvernanţi? Pentru că 1.415 școli, majoritatea de la țară, au întocmit proiecte aprobate, în cadrul primei etape de finanțare, iar programele promise ar trebui implementate până în 2026. Dar, în goana de a drege busuiocul, se cer, practic, bani, prin PNRR, pentru tot ceea ce nu s-a făcut până acum în școala românească, iar, fiecare unitate şcolară își arată, prin proiecte, nevoile stringente: de la foișoare pentru lecții în aer liber, până la digitalizare sau echipamente pentru orele de sport, ori pentru cele remediale, în condiţiile în care unele conduceri de şcoli au cerut, în primul rând, finanțare pentru plata profesorilor care vor face ore suplimentare cu copiii care rămân repetenți, dar și pentru plata unor psihologi care să facă ore de consiliere cu părinții din comunitate. În proiect au mai fost prinse şi cursuri de formare, pentru ca unii dintre dascăli să devină educatori parentali, pentru a putea comunica mai eficient cu familiile. Ca să nu mai spunem şi faptul că promisiunile sforăitoare ale guvernanţilor întrec orice măsură! De exemplu, Sebastian Burduja, ministrul…digitalizării, a anunțat cu mândrie analfabetocrată că, până la mijlocul anului viitor, cel mai târziu, vom avea o identitate digitală și un nou mod prin care să-i identificăm pe cetățeni şi mai ales pe elevi prin recunoaștere digitală, ca şi când, ţara arde-n foc şi baba se piaptenă! Referindu-se la digitalizarea țării, ministrul a spus că sunt și lucruri positive, când vine vorba despre România zilelor noastre (sic??!!), iar, dacă ne uităm la economia digitală și la indexul DESI («digital economy and society index» n.n.), cu elevii care abandonează mereu şcoala, suntem primii amintiţi, dar suntem pe locul 4 în Europa când vine vorba despre numărul absolvenților de IT. Suntem pe poziția a treia, când vine vorba de numărul specialiștilor IT care sunt femei. Și se consideră că acesta este un lucru bun, dar, pentru cine? Domnul ministru Andrei Marga vorbeşte despre «Educația fără cap», atunci când sunt atâtea șanse de a parcurge lucruri interesante! De aceea, domnul ministru Andrei Marga întreabă mereu: oare, proiectul «România educată», rezolvă ceva? Conține ceva nou? Cine va beneficia de el?, mai ales că unii specialişti au arătat că proiectul denotă amatorism și lipsa culturii – chiar în domeniu. Oarecum analog s-a lansat și lozinca «România normală», dar, despre ce normalitate este vorba? De cinci ani de zile se propune «România educată», dar, dacă privim la cei cocoţaţi în vârful ierarhiilor politice, oare, cine este, la drept vorbind, needucat? Devizele acestea sunt prost croite şi ele se dovedesc ofensatoare, când vorbim despre statul de drept, în loc de statul de drept democratic! 
Domnul ministru Andrei Marga ne spune cu subiect şi predicat: ,,Personal, ca ministru al educației naționale, am lucrat în trei guverne cu Emil Constantinescu. Când, împreună cu colegi din rețeaua educației, am conceput și aplicat reforma comprehensivă, care a ocupat anii 1997-2001 și a încheiat primul capitol în negocierea aderării României la Uniunea Europeană, nimeni nu a intervenit în educație, cu toate că în guvern erau dascăli de prim plan, iar președintele fusese rector și făcuse ceva după 1989. Președintele a intervenit doar în 1999, când mi-am prezentat demisia, căci bugetul educației era insuficient, și a sprijinit ameliorarea, cu 50%, a salariilor. Evident că președintele de atunci știa mai mult despre educație decât succesorii săi! Un președinte responsabil are, însă, de lucru până peste cap și nu se amestecă în ceea ce alții pot face.Situația de azi frizează absurdul, subliniază domnul Marga, pentru că Eugen Ionesco sau Urmuz ar avea ceva de văzut. La toți indicatorii – structura industriei, veniturile oamenilor, asistența socială, funcționarea instituțiilor, seriozitatea partidelor, justiția, sănătatea, sportul, politica externă etc. – România a mers în jos în ultimii ani. Au sporit, în schimb, confundarea politicii cu acțiunea serviciilor secrete și desfigurarea democrației. Nimeni nu a distrus mai mult aspirațiile din decembrie 1989, iar, cu asemenea rezultate se vrea educarea unei țări?! Nebunie – ar spune cineva cu mințile întregi! În definitiv, cine educă pe cine?”, conchide domnul ministru Andrei Marga!
,,De la România «Educată» la România… analfabetocrată, cel mai grav este faptul că se pierd pe parcurs tot mai mulţi copii capabili, cu potențial mare”!
De fapt, multe prevederi din proiectul «România educată» sunt nişte simple erori şi o spune chiar președintele Iohannis, când arată că ținta este «eliminarea barierelor birocratice» în fața dezvoltării individuale. Or, barierele efective sunt acum sociale și economice, înainte de toateşi se vorbește apoi de «centrarea educației pe elev», ignorându-se faptul că până și elevii au observat că sub această deviză slăbește învățarea. De altfel, în educația inovativă de azi, cum se observă în SUA, China, Germania, se întărește centralitatea profesorului şi rolul educatorului! Se doreşte un bacalaureat bazat pe competențe, dar, bacalaureatul este, începând cu tradițiile franceză și germană, care l-au creat, și cu Constantin Angelescu, care l-a introdus în România, un examen al maturității culturii generale. Se vorbește despre «colegii terțiare în universități» – formulă confuză şi plină de ambiguităţi, inferioară colegiilor universitare din legea anului 1995, ca să nu mai spunem că sunt și alți pași înapoi. De pildă, prevederea că liceele pot introduce admitere înaintea evaluării naționale, dar, în definitiv, de ce nu s-ar reveni la sistemul incomparabil mai bun, din legea din 1995, cu «capacitate» și «bacalaureat» ca examene de talie națională, pe temelia cărora să se construiască treptele educației pe termen mediu şi lung? Dar, ca să revenim la ideea digitalizării, legat de spusele lui Sebastian Burduja, se constată în mod paradoxal, că, deși suntem pe poziția a 4-a când vine vorba despre absolvenți IT, suntem ultimii în Europa când vine vorba de specialiști IT, adică, mulți dintre experții noștri care termină facultatea, pleacă în căutarea unor oportunități mai bune în străinătate, iar, dacă nu ai oamenii care să realizeze aceste procese, care să le îndeplinească, atunci nu ai cum să obții un progres. 
Aşadar, trebuie pornit de la primul pas care este esențial și anume identitatea digital a elevului. Trebuie să ai o identitate digitală pentru fiecare cetățean pentru a oferi servicii publice digitale. Pentru că altfel statul nu poate să garanteze persoana care solicită un anumit serviciu. Așa că până la mijlocul anului viitor, cel mai târziu, spune Burduja, vom avea o identitate digitală și un nou mod prin care să-i identificăm pe cetățeni prin recunoaștere digitală, ca şi cum aceasta ar fi o problemă presantă și urgentă a țării noastre în aceste vremuri, problemă care necesită investiții uriașe! Acelaşi Sebastian Burduja a anunțat un alt proiect major, reprezentat de «cloud-ul guvernamental», o investiție masivă, de aproximativ 600 de milioane de euro, care se va realiza prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), iar, în cadrul acestui proiect, cea mai mare parte a administrației centrale va fi trecută în «cloud», adică, un loc «sigur» pentru datele cetățenilor! În sfârşit, o a treia componentă majoră a planului privind alinierea României la agenda globalistă a digitalizării lumii o reprezintă Coaliția Națională pentru Competențe Digitale, iar, în acest sens, ministrul Digitalizării a subliniat că în România 80% dintre gospodării au acces la internet, 13 milioane dintre români accesează Internetul în fiecare zi, dar 10 milioane nu au competențe digitale elementare, adăugându-se analfabetocraţilor din sistemul politic din România, în care educaţia este un obiectiv neglijabil! În fapt, intențiile proiectului «România educată» țin de echipamente pentru preuniversitar, bune pentru digitalizare, aşa cum spuneam, dar, lipsește abordarea efectiv educațională a educației și, cu atât mai mult, o abordare pricepută și cultivată professional, deoarece, aşa cum se poate observa în multe locuri, proiectul cu pricina exprimă o abordare neprofesionistă şi plină de ezitări procedurale! Atunci când ne îndreptăm privirea de la România «Educată» la România… analfabetocrată, cel mai grav este faptul că se pierd pe parcurs tot mai mulţi copii capabili, cu potențial mare, iar, generațiile care renunță acum la şcoală au acasă alte generații de părinți care au abandonat şi ei la un moment dat şcoala, pentru ca mai nou, în mediul rural, să apară şi mirajul muncii necalificate peste hotare, iar, copiii află de la părinții lor că pot câștiga, prin aceasta dovedindu-se evident marele pericol, când românii nu mai văd o prioritate în a construi viitorul copiilor lor! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
