Dramaticul declin demografic al României în privinţa populaţiie rezidente, adică, totalitatea persoanelor de cetățenie română, străină sau fără cetățenie, care au reședința obișnuită în România, pentru o perioadă determinată, declin care a ajuns la 3,8 milioane de persoane în perioada 1990-2018 și care este așteptat să atingă peste 5 milioane în anul 2024, ne determină să vorbim despre un gen de predominanţă netă a declinului cauzat de migrația externă la nivelul întregii perioade, prin imensele valuri de emigranți care continuă şi astăzi, cu toate că unii politicieni, fără o pregătire de specialitate, se încumetă să vorbească despre diminuarea dimensiunii declinului demografic prin migrație externă, după anul 2020, pentru că în realitate, vorbim despre majorarea paralelă a dimensiunii declinului numărului populaţiei, prin scăderea naturală și instalarea acestei componente drept motor principal al depopulării țării! Singura persoană de pe scena politică din ţara noastră care s-a referit la unele aspecte şi chiar la implicaţiile depopulării este domnul Mircea Geoană, candidat la funcţia de preşedinte al României pentru alegerile prezidenţiale de la sfârşitul acestui an, când a subliniat faptul că scăderea naturală a populației are factori și mecanisme cauzale mult mai complexe decât migrația, cu origini în economic, social, cultural, medical și mediu de viaţă, prin factori și mecanisme care modelează în timp natalitatea și mortalitatea populației și care sunt caracterizate printr-o acțiune etalată în timp și marcată de o anumită rigiditate la schimbări! Cu certitudine, România continuă să fie o ţară de emigrare masivă, fenomenul aceasta constituind cea mai importantă cauză cu profunde conotaţii a reducerii numărului populaţiei.
Migrația persoanelor cu studii superioare generează un deficit considerabil pe piața muncii în anumite domenii!
Soldul migraţiei internaţionale în ultimii zece ani a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind cu peste 76.000 de persoane numărul imigranţilor (Institutul Național de Statistică, 2017), iar, în topul scăderii numărului populației până în anul 2050, România ocupă a șaptea poziție în lume, cu o reducere cu 16,7% a populației (United Nations, «Department of Economic and Social Affairs, Population Division», 2017), deoarece, balanța pierderi-câștiguri generată de acest fenomen cuprinde, pe de o parte, o serie de efecte negative precum lipsa acută de specialiști în anumite domenii (sănătate, tehnologia informației, construcții, învățământ, fizică) sau investiții în sistemul de învățământ, valorificate pe alte piețe, iar, într-un alt decor, vorbim despre efecte pozitive precum valorile ridicate ale remiterilor în țară, scăderea șomajului şi altele. Se constată cu îngrijorare că migrația persoanelor cu studii superioare generează un deficit considerabil pe piața muncii în anumite domenii, mai ales că un raport recent al Curții de Conturi arată că eforturile României de a şcolariza la nivel superior populaţia tânără sunt anulate, în bună măsură, de emigrarea tinerilor calificaţi către ţările membre UE! Cu alte cuvinte, România cheltuieşte sume considerabile din surse publice şi private pentru şcolarizarea de nivel superior, dar beneficiile acestor eforturi financiare se externalizează, iar, într-un asemenea context, înseamnă că România «subvenţionează» calificarea superioară a forţei de muncă europene! (Curtea de Conturi a României, 2023). Dar, în mod surprinzător, în intervalul 2015 – 2023, numărul de salariați cu studii superioare ca nivel de instruire a scăzut cu aproximativ 11,5%, la 950.000 de salariați, în timp ce numărul de salariați cu studii generale a crescut cu 8,5%, iar cel al salariaților cu studii medii și postliceale s-a majorat cu 12%, ceea determină un alt motiv de analiză şi de îngrijorare! Pentru că o scădere naturală a populației care a depășit într-o scurtă perioadă peste un milion de locuitori și căreia i se adaugă, după anul 2015, un recul natural anual ajuns la 70 de mii locuitori este mai mult decât îngrijorătoare pentru viitorul populației țării, pentru că vorbim despre o tendinţă a scăderii naturale prin potențiala redresare a natalității și diminuarea mortalității populației, care este un obiectiv extrem de dificil de realizat și implică mari costuri financiare. Cu unele excepții, gravele probleme ale depopulării țării sunt tratate în presă, dar și în publicaţiile de specialitate, cu predilecție la nivel național, deoarece sunt suficiente argumente pentru a privilegia această abordare, datele vehiculate de presă punând un accent îngrijorător pe declinul populației țării provenit din scăderea naturală a populației și, deopotrivă, din imensa emigrație a românilor.
Condiţiile de trai nesatisfăcătoare influenţează covârşitor decizia românilor de a părăsi ţara!
În schimb, în discursurile sforăitoare ale candidaţilor la alegerile europarlamentare şi mai ales locale, remarcăm o tăcere deplină, o nepăsare şi un dezinteres care trezesc multe discuţii şi comentarii! Iar, dacă ne referim la mediul rural, de multe ori, secvenţele cu Regele Charles pe uliţele neasfaltate ale unor sate din România atestă că ruralul românesc nu este doar acela care ajunge să fie mediatizat cu obstinaţie în tabloidele din regat sau în «Top Gear», cu precizarea necesară că praful inconfundabil de pe uliţele înguste şi nepavate din satele româneşti capătă şi o demnitate deosebită, când sunt călcate de un picior regal! Dar, pentru a ilustra mai bine un astfel de tablou, trebuie amintit faptul că mediul rural are un potenţial ridicat care nu este valorificat îndeajuns, iar un exemplu este satul Viscri, despre care unii vor spune că este un exemplu special, pentru că a fost vizitat de către Regele Charles al Regatului Unit şi de aceea s-a dezvoltat atât de mult, însă, în realitate, oamenii locului sunt cei care au avut viziune şi au reușit să revigoreze satul în care deţinătorul coroanei britanice are şi o locuinţă pe care ar dori să o extindă, iar aici este întâmpinat de fiecare dată cu cinste, de către săteni şi de către oficialităţile administrative şi politice! Iar, dacă ne referim în mod expres şi la judeţul Gorj, să pornim cu o trimitere la comuna cea mai mică din județ, care potrivit recensământului din 2021 este Săcelu, renumită staţiune balneo-climaterică şi de tratament, cu numai 1.305 locuitori (în scădere față de 2011 când s-au recenzat 1.542 de locuitori), iar, la recensământul precedent, cea mai mică a fost comuna Arcani, cu 1.346 locuitori, care, la recensământul din 2021 a înregistrat o creștere, ajungând la 1.363 de locuitori! În schimb, cea mai mare comună din județ este Bălești, cu 7.309 locuitori, localitate care și-a menținut această poziție fruntașă la ambele recensăminte, chiar dacă, în decurs de un deceniu, populația rezidentă a comunei a scăzut cu 95 de persoane! Un alt exemplu edificator este orașul Țicleni, adică, cel mai mic oraș din Gorj, ca număr de locuitori (3.934 de locuitori față de 4.414 locuitori în 2011), cu cea mai lungă stradă din România (str. Petroliştilor), dar, şi cu cel mai mare număr de poliţişti raportat la numărul de locuitori! În schimb, cel mai mare oraș, exceptând cele două municipii (Târgu Jiu şi Motru) este Rovinari, cu 10.246 locuitori, dar, în scădere cu 13,3%, ca număr de locuitori! Să mai subliniem că între cele două recensăminte (2011 şi 2021), nu avem localități care să-şi fi păstrat dimensiunea, însă localitățile din județ cu cele mai mici modificări ale populației rezidente sunt Glogova, Cătunele, Arcani, Bolboși, Runcu, Drăguțești, Bengești-Ciocadia, Fărcășești, Roșia de Amaradia și Săulești, potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Statistică Gorj! În încheiere, să reţinem faptul că atunci când ne referim la conotaţiile dramatismului depopulării României, în special ale depopulării mediului rural, condiţiile de trai nesatisfăcătoare influenţează covârşitor decizia românilor de a părăsi ţara, iar, pe de altă parte, instabilitatea şi nesiguranţa locului de muncă, la care se adaugă un lucru foarte grav care priveşte destabilizarea relaţiilor familiale şi a structurilor intra şi inter familiale, mai ales că în unele state cum ar fi Italia şi Spania, numeroase comunităţi de familii româneşti au perceput existenţa şi manifestarea unor instabilităţi de ordin politic şi economic destul de frecvente, care au determinat creşterea şomajului în aceste ţări, iar, din aceste cauze evidente, uneori imigranţii români au luat chiar o hotărâre fermă de a se întoarce în ţară, cu toate că în ţara de adopţie s-au implicat în relaţii sociale noi, iar, uneori au realizat căsătorii mixte şi toţi aceşti factori au devenit decisivi în diverse situaţii pentru convieţuirea unor cupluri pe o durată mai mare! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
