Datele Institutului Naţional de Statistică evidenţiază faptul că se poate vorbi despre o multitudine de cauze şi implicaţii ale emigraţiei tinerilor în străinătate, deci, aspecte care pot fi sintetizate prin fenomenul «brain drain», ceea ce înseamnă exodul intelectualilor tineri, supranumit și «drenare a inteligenței», un exod masiv al creierelor aflate la punctul cel mai înalt al creaţiei, care înseamnă un export al tinerelor fiinţe gânditoare, prin «scurgerea inteligenței» în afară, printr-o expresie folosită de către mass-media şi subordonată intereselor marilor corporaţii internaţionale, cu misiunea de a satisface nevoile de informare ale tuturor categoriilor de utilizatori de date necesare pentru a reflecta emigrarea masivă a unor grupuri de intelectuali tineri sau de persoane bine pregătite profesional, care pot fi folosite ca forţă de muncă pentru care străinii n-au cheltuit nimic! Se poate afirma cu certitudine că migraţia tinerilor are cauze multiple, de la securitate, demografie și drepturile omului până la sărăcie și schimbări climatice.
O coordonată definitorie a motivaţiei tinerilor de a emigra în alte ţări
Se poate spune că din cei peste 3,4 milioane de români care muncesc în străinătate, majoritatea covârşitoare o constituie tinerii, astfel că România a intrat, în ultimul deceniu în top 20 de țări care au devenit sursă a migranților la nivel mondial («United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division», iar, la nivel european, România a urcat pentru prima data pe locul al patrulea, după Marea Britanie (4,9 milioane), Polonia (4,4 milioane) și Germania (4 milioane), iar ritmul de creștere a migrației internaționale, cu 7,3% pe an, plasează țara noastră pe locul secund, după Siria, cu o ascensiune de 13,1%. O coordonată definitorie a motivaţiei tinerilor de a emigra în alte ţări o constituie conservatorismul şi birocraţia exagerată a instituţiilor din ţară, pe fondul percepţiei unei corupţii de mare cuprindere şi care nemulţumeşte mai ales tineretul, iar, peste toate acestea se constată o degradare fără precedent a actului de justiţie. De fapt, instabilitatea politică şi convulsiile sociale cauzate de incapacitatea guvernanţilor de a gestiona situaţiile de criză i-a determinat pe români în general, pe tineri în special, să se gândească la soluţii alternative, iar această demotivare atitudinală se constată la cei care nu văd altă soluţie decât plecarea din ţară! E nevoie ca pe lângă mijloacele de informare, organizaţiile sindicale şi liderii unor asociaţii profesionale să se implice mai mult în apărarea drepturilor salariaţilor, pentru a limita, pe cât posibil, fenomenul migraţiei. De altfel, o serie de cercetători ai fenomenului migrației internaționale din România, după anul 1990, au identificat patru etape distincte ca organizare și țări de destinație, determinate de contextul economic! Prima perioadă (1990 – 1993), fiind caracterizată prin emigrarea, în principal, către Germania și, secundar, către alte țări europene, iar, această primă perioadă a fost urmată de o etapă de relativă stabilizare. Astfel, după 1997, pe fondul restructurării masive a economiei, a avut loc un nou fenomen de emigrare necontrolată a tinerilor, iar după 2002, putem vorbi despre un nou val de emigrări ca urmare a ridicării restricțiilor de călătorie pentru români în țările membre ale Uniunii Europene (UE). Ca urmare, după 2007, odată cu aderarea României la UE, migrația internațională a tinerilor se amplifică și generează multiple consecințe, precum creșterea remiterilor bănești ale românilor din străinătate sau efecte măsurabile pe piața muncii, mai ales că după declanșarea crizei financiare, în 2008, și-a pus amprenta inclusiv asupra acestui fenomen de «brain drain», afectând și piața forţei de muncă din țările predilecte pentru tinerii migranți români (Italia, Spania), care s-au reorientat către alternative precum Germania, Marea Britanie şi țările scandinave!
Românii tineri emigrează în valuri datorită sărăciei şi a lipsurilor materiale
Mai trebuie menţionat faptul că zone rurale întinse din Moldova, din Dobrogea şi din Ardeal consemnează regiunile de unde au emigrat cei mai numeroşi cetăţeni români tineri în anul 2017 şi în următorii cinci ani, fiind vorba, cu deosebire, despre tineri cu vârste de 25 până la 39 de ani, cum ilustrează surse avizate din «Monitorul Social», pentru că în astfel de documente se arată că principalul motiv al fluxului migrator deosebit de mare îl constituie latura socio-economică a vieţii oamenilor, cu alte cuvinte, românii tineri emigrează în valuri datorită sărăciei şi a lipsurilor materiale. Datele oficiale atestă faptul că majoritatea tinerilor stabiliți în străinătate (86,2%) aveau studii medii, iar 12,4% – studii superioare, iar, jumătate dintre tinerii români cu studii superioare care au emigrat, au preferat țări din afara UE (Canada sau Statele Unite ale Americii). Spre exemplu, Canada se află pe prima poziție în topul destinațiilor preferate pentru emigrare de către această categorie (54% dintre emigranți au studii superioare), urmată de Elveția (50%) și Marea Britanie (46%). În schimb, Turcia, Italia și Spania au atras mai puțini români tineri cu studii superioare! Din păcate, Institutul Național de Statistică (INS) publică date referitoare la emigrare care reflectă doar statele de destinație și grupele de vârstă, dar nu și nivelul de instruire a emigranților! Potrivit datelor publicate de către Curtea de Conturi a României, cu mai puţin de un deceniu în urmă, un număr de aproximativ 480.000 de persoane cu studii superioare (cât reprezenta, de exemplu, în 2016, populația județului Buzău) au părăsit România în intervalul 1997 – 2013, ceea ce înseamnă că România a pierdut o parte semnificativă a forței de muncă tinere şi specializate, iar acest proces este departe de a se fi încheiat! Astfel, pentru zona Moldovei, putem lua ca exemplu tipic judeţul Botoşani, unde statistica ne arată că populaţia totală a judeţului a scăzut în perioada 1992-2020 cu 33.421 persoane, de la 486.853 persoane în 1992 la 453.132 persoane în 2020, iar această scădere a afectat cu deosebire mediul rural, fiind vorba despre un trend negativ de 50.804 persoane din mediul sătesc, deci, o depopulare evaluată în cifre statistice, care ne arată o scădere a numărului locuitorilor din rural, de la 307.852 persoane cu domiciliul stabil în 1992 la 256.018 persoane în 2020, în pofida faptului că în aceeaşi perioadă, populaţia urbană a crescut cu 17.383 persoane, de la 179.001 persoane în 1992 la 196.384 persoane în 2020. Iată, aşadar, un exemplu edificator care arată că părăsirea mediului rural şi căutarea unui serviciu, deci, a unei surse de venit în urban reprezintă un semn incontestabil al sărăciei de la sate, dar, mai ales dovada faptului că este vorba despre o plecare în masă a tinerilor din mediul rural. Pentru regiunea Dobrogei, am luat ca exemplu de bază judeţul Tulcea, unde datele statistice arată că depopularea este masivă, de 30.002 persoane în ultimii 25 de ani, deci, cu peste o mie de persoane mai puţine în fiecare an, ceea ce înseamnă scăderea de la o populaţie totală de 271.063 persoane în anul 1992 la 238.041 persoane în 2020. În cazul acestui judeţ dobrogean, depopularea mediului rural este covârşitoare, cifrată la 19.611 persoane, de la 141.681 persoane existente în 1992, la 121.030 persoane în 2020, deci, 2/3 din deficitul demografic al întregului judeţ, pentru că la nivelul urbanului, deficitul demografic este de 1/3, adică, de 10.491 persoane, ceea ce înseamnă o scădere de la 129.382 persoane în 1992 la 117.372 persoane în anul 2020. Avem în vedere, în acest caz, o depopulare generală a judeţului Tulcea, cu o pondere considerabilă a tinerilor, raportată la mediul rural, tineri care într-un sfert de veac au revenit cu statut de adulţi de pe meleaguri străine. Pentru zona Ardealului, putem analiza datele statistice privitoare la judeţul SatuMare, unde se constată că în ultimii 25 de ani, populaţia a scăzut cu 24.963 persoane, de la 414.109 persoane existente în 1992 la 389.146 persoane în anul 2020, cu o depopulare masivă a ruralului, cifrată la 21.453 persoane, deci, o scădere de la 224.078 persoane existente în 1992 la 202.625 persoane în 2020, în timp ce în mediul urban, scăderea a fost de numai 2.510 persoane, de la 189.031 persoane existente în 1992 la 186.521 persoane în anul 2020! Aşadar, cifra mai redusă a depopulaării în mediul urban dovedeşte că într-un asemenea mediu de viaţă, tinerii pot găsi mai uşor locuri de muncă! În altă ordine de idei, se constată că tinerii din ţara noastră, după mai bine de 15 ani de predispoziţie la o migraţie masivă, invocă faptul că pe lângă unele cauze de ordin socio-economic, se manifestă şi o puternică influenţă socială, un gen de mimetism psiho-comportamental, care influenţează sătenii dintr-o anumită regiune să emigreze, aşa cum este cazul zonei din nord-estul ţării, din care datele statistice demonstrează că au plecat în străinătate mulţi români în anul 2017, dat fiind faptul că arealul geografic şi social prezintă şi un grad foarte ridicat al sărăciei. Pentru a exemplifica, 17,7% dintre moldoveni, majoritatea dintre ei fiind tineri din zone rurale, au plecat la muncă în străinătate, pe locul secund se află tinerii din Dobrogea, cu 14,4%, iar pe locul al treilea se situează ardelenii, cu 11,4%. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
