Educaţia… şi Lecţia de viaţă – “Trăim niște vremuri, când se practică «frauda la lege»”

163

Pe zi ce trece, avem tot mai mult sentimentul că trăim într-o lume a incertitudinilor și a injustiției, o lume secularizată care a uitat de Dumnezeu, deoarece în multe situații și în atâtea cazuri se confirmă supoziția că e vorba despre o lume aproape păgână, în care se amplifică lipsa dialogului și a comunicării.

Sincopele și ezitările pe care le surprindem în conduita celor care ne guvernează, chiar producerea unor fenomene de corupție în rândul magistraților, pe fondul amplificării devianțelor ciudate, a jafurilor şi a crimelor la drumul mare, a sarabandei suspiciunii eliberărilor de infractori pe criterii avocăţeşti, ei, bine, toate acestea la un loc și fiecare în parte, ne demonstrează că în rândul opiniei publice din ţara noastră se conturează tot mai clar imaginea justiţiei române care și-a pierdut busola, un semn indubitabil că în sistemul celei de-a treia puteri a statului se insinuează “La Piovra” în toată splendoarea ei, cu tentacule care ne otrăvesc viaţa şi ne împiedică să vedem că mai există și un punct al speranţei de mai bine!

Am reținut cu mare atenție expresia d-lui avocat Sorin Bolcaș
Cu câteva zile în urmă, priveam cu mare interes la o dezbatere televizată în care se discuta cu pasiune și chiar cu patimă, despre cazul de corupție al judecătoarei Cîrstoiu Veronica, de la Curtea de Apel București, dar dincolo de parti-pris-urile manifestate uneori în intervențiile lor, dincolo de aprecierile subiective și părtinitoare ale unor participanți, am reținut cu mare atenție expresia d-lui avocat Sorin Bolcaș, cel plin de vervă și preaplin de tentația de a se afla în centrul dezbaterii respective, dar care, la un moment dat a scos din gurița lui destul de inspirată și ușor pedantă expresia: “Trăim niște vremuri tulburi, când se practică «frauda la lege»”, ca o vorbă venită de undeva de pe talerul ușor ridicat din Balanța “Zeiței Justiției” și din oftatul adânc al justițiabilului aflat într-o anumită postură în sala de judecată! Atunci, în mod firesc, mi-am pus întrebarea izvorâtă dintr-o nedumerire firească sau dintr-un gen de retorică a unui cadru contextual strict determinat: oare, câte judecătoare sau câți magistrați de ţeapa Veronicăi Cârstoiu se pot afla în instanțele din România? Pe undeva, parcă abia acum ies mai mult la iveală incantațiile de tristă sinceritate ale lui Traian Băsescu, cel care și-a propus ca să reformeze statul și puterea judecătorească, atunci când spunea că peste 80% dintre magistraţi sunt corupţi, chiar dacă el s-a rezumat doar la simpla constatare a unei realităţi crude şi de neimaginat, într-o ţară care aspiră la o viaţă civilizată în context european, fără ca în postura în care s-a aflat de atâția ani, să fi întreprins ceva semnificativ pentru a stârpi acest cancer al societăţii! De la o zi la alta, pare că într-un sistem care vrea doar de ochii lumii să se cureţe pe sine, mediatizarea devine tot mai pronunţată, imaginea magistratului se dovedeşte foarte importantă, cu atât mai mult cu cât unii justițiari «fraudează legea» pronunțând sentințe “în numele legii”!! Ca să nu mai vorbim de faptul că e vorba de bugetarii dintre cei mai bine plătiți, iar în astfel de cazuri, poate că ar trebui să fie cei mai aspru sancționați, în caz că “greşesc de voie sau de nevoie”, chiar dacă se invocă faptul că e nevoie de criterii foarte clare în cântărirea aşa-ziselor greşeli profesionale. Se pare că în situaţia justițiarilor corupți, autopurificarea devine tot mai problematică, fie şi numai pentru faptul că într-un Minister al Justiţiei se doresc dezlegate misterele ca într-un minister al…justificării, de multe ori acest lucru dovedindu-se imposibil marcat de imparțialitatea legii!

Cu câtă dezinvoltură pretinde Cârstoiu Veronica, mită de sute de mii de euro
Poate că ezitările şi compromisurile procurorilor de la DNA, jocul nevăzut al clienților de ţeapa lui Dinel Staicu sau alte asemenea lucruri nevăzute cu ochiul liber, pot determina ca și în viitor să avem alte sute sau mii de hotărâri judecătoreşti contradictorii, desigur, date în condiţii cât se poate de obscure, pentru ca escrocii, asasinii şi alţi infractori cu tentacule băneşti întinse până la vârful “caracatiței” să aştepte spăşiţi până când hotărârea magistraţilor “îmblânziţi” îi avantajează şi îi ajută să li se piardă urmele pe cărări bătătorite. “Sporco denari” sau “banii murdari” sunt acele umbre hidoase care seamănă aparent cu eventuale frânturi de viaţă, fulgerări de gând sau acele cuvinte disperate ale celor care şi-au căutat sau își mai caută încă dreptatea în sălile de judecată, dar descoperă cu mare uimire, chiar cu un gen de stupoare disimulată, mizeria care colcăie sub robele unor domni magistraţi… inamovibili, mai ales dacă aceștia au legături cu demnitarii politici, cu autoritățile locale sau cu alți factori, prin încrengături nebănuite ale relațiilor de rudenie! Să nu uităm că Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat recent, după şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), că îşi asumă punctul de vedere privind modificarea legii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) cu privire la situaţia aleşilor locali incompatibili, precizând că aceasta nu va fi aplicată retroactiv, iar atunci când a fost întrebat cu privire la criticile ce i-au fost aduse legat de acest subiect, nu a ezitat să răspundă: “Dacă îmi asum critica? Îmi asum punctul de vedere formulat de minister şi îl voi susţine în continuare”, a declarat el, părând a nu fi suficient de explicit cu privire la ceea ce înseamnă “infernul” din justiţia română, labirintul în care trebuie să intri şi în care nu ştii prea bine, cine este rudă şi cu cine, dintre cei care judecă un proces, cine este “pe mână” şi cu cine, dintre cei care “împart” dreptatea în instanţă, mai ales că pretinsa dreptate se hotărăşte în culise! În asemenea condiţii, stimaţi cititori, să ne mai mirăm că procurorul stă la masă cu criminalul, într-o incredibilă frăţietate, că judecătoarea dă liber la alte asasinate sau unui condamnat pentru tentative de omor?  Vedem cu câtă dezinvoltură pretinde această Cârstoiu Veronica mită de sute de mii de euro, când te gândești că poliţiştii joacă “miuţă” cu daţii în urmărire generală, că sunt suspendați sau destituiți doar de ochii lumii unii slujitori ai dreptăţii, când constatăm cu stupoare că într-o mocirlă a decrepitudinii se regăsesc deopotrivă: avocatul, procurorul, judecătorul şi infractorul, intermediaţi de către omul de afaceri, iar pe oglinda televizoarelor, ni se mai serveşte “pilula” că întâmplarea de la Curtea de Apel București sau de la alte “curți” sau vile care sfidează bunul simț, apar ca niște cazuri “izolate”, pe ici, pe colo, în grădina de măslini a “slujitorilor curții”! Oare, să mai putem vorbi de “valori creștine” sau de valori morale?

Să mai adăugăm cu smerenie: “Doamne, întărește-ne dreptatea”
Cazurile acestea dovedesc, din păcate, că valorile creştine sunt părăsite, dispreţuite, distruse, batjocorite, că valorile morale sunt persiflate la tot pasul, în toată vremea, iar întrebarea Mântuitorului: “Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18, 8) ne răscoleşte adâncul în care abia mai pătrundem ca să ne întâlnim cu Cel ce bate la uşa inimii noastre ca să cineze cu noi. La fel s-ar desluși cuvintele filosofului german Immanuel Kant, cel care spune: “Două lucruri sunt reperele vieții mele – cerul înstelat deasupra mea și lumea morală din mine”! Iar dacă am judeca după cele ce se văd, nu se știe dacă am putea nădăjdui la mai mult! Dar nădejdea noastră este Domnul cu puterea Lui, iar noi, creştinii, care măsurăm urmele pașilor, ne facem încă semnul Sfintei Cruci, ne lepădăm de “ale noastre” cel puţin în fiecare Duminică, pentru a răspunde la chemarea Lui şi mărturisim cu îndrăzneală că Domnul este şi va fi cu noi “până la sfârşitul veacului”(Matei 28, 20), aşa cum a făgăduit fiecăruia dintre noi. Mărturisim şi credem, chiar dacă, uneori, în rugăciunea din cămara inimii, strigăm: Doamne, “sporeşte-ne credinţa”! (Luca 17, 5), mai adăugăm cu smerenie: “Doamne, întărește-ne dreptatea”! Iar când îndrăznim să credem şi să nu ne temem, să împlinim poruncile Lui cele de viaţă dătătoare, ochii noştri cei îngreuiaţi de tristeţe se deschid şi vedem că Domnul lucrează, că Domnul face minuni, că Tatăl aleargă încă în întâmpinarea fiilor Săi rătăcitori ca să “le cadă pe grumaz”(Luca 15, 20), îmbrăţişându-i sau așezându-i cu atenție pe Balanța dreptății! Dacă a fost să fie ca să “trăim niște vremuri, când se practică «frauda la lege»”, poate că de multe ori, a rânduit Bunul Dumnezeu să fim și martorii multor asemenea întâmplări, așa cum sunt acelea care îi privesc și pe primarii corupți sau incompatibili! Făceam referire anterior la poziția Ministrului Justiţiei în legătură cu faptul că mulţi primari găsiţi incompatibili au câştigat în instanţă contra ANI, iar alţii, aflaţi în aceeaşi situaţie, au pierdut!

Mecanismul e complicat, pentru că este unul de eludare a aplicării legii
Parcă pentru a ne convinge că este “în floare” ceea ce înseamnă «frauda la lege», domnia sa ne spune: “Dacă sunt sentinţe diferite, putem apela la un recurs în interesul legii, putem găsi formule legale. Oricum, cei care se află în această situaţie, printr-o astfel de modificare a legii, nu ar putea beneficia de ea, pentru că legea este retroactivă. E o discuţie, din punctul meu de vedere, care nu poate fi făcută. E o lege în vigoare, pe care au cunoscut-o sau nu au cunoscut-o. Este răspunderea celor care au încălcat legea, dacă au încălcat-o”, precizează ministrul Cazanciuc, pentru a întări și mai mult, așa cum se cuvine, tocmai ideea că “trăim adevărate vremuri, când se practică «frauda la lege»”! Mecanismul pare destul de complicat, pentru că este unul de eludare a aplicării legii, deoarece se constată că multele cazuri înregistrate în ultimii ani arată că este un fenomen întâlnit pe întreaga zonă a justiţiei şi a afacerilor interne, invocându-se lipsa de comunicare dintre justiţie şi poliţie, spre deosebire de unele state în care infracţionalitatea este aproape de zero, deoarece afacerile interne şi justiţia ţin de acelaşi minister. Vorbeam la începutul articolului despre “cazul” judecătoarei Cârstoiu Veronica, de la Curtea de Apel București, dar se pune, încă, problema modului în care sunt “clonate” asemenea judecătoare care practică «frauda la lege», iar în viitor, promitem că vom veni cu exemple concrete și din instanțele din Gorj, care nu duc lipsă de “veronici” sau de “cârstoi” care par trași la xerox cu judecătoarea şi fiul acesteia, Florin Cergan, în dosarul în care sunt acuzaţi de complicitate la trafic de influenţă şi luare de mită pentru soluţii favorabile în dosare. Nu putem încheia analiza aceasta, cu promisiunea că o vom continua și în alte episoade, fără a menționa că în motivarea deciziei de arestare preventivă, instanţa a arătat că judecătoarea Veronica Cîrstoiu a primit de la Dinel Staicu, prin intermediul avocatei acestuia Adriana Dascălu, 630.000 de euro pentru a anula condamnarea la şapte ani de închisoare cu executare primită de Dinel Staicu în dosarul fraudării Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR), ceea ce întărește leitmotivul acestui articol: că “trăim niște vremuri tulburi, când se practică «frauda la lege»”! Profesor, Vasile GOGONEA

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here