O stafie umblă prin Europa şi prin întreaga lume – stafia globalismului. Toate forţele naţionaliste şi patriotice ale bătrânei Europe şi ale ţărilor din întreaga lume care iubesc libertatea, independenţa şi suveranitatea naţională, care militează pentru eliberarea de frica pandemică, dau impresia că se luptă într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii! Există, oare, vreun partid liberal şi aşa-zis democratic, dar, condus de trădători de ţară aduşi la putere cu bani grei, care să nu fi achiesat la sloganurile acroşante ale acestei stafii? Există, oare, vreun partid de opoziție, aşa cum este social-democraţia românească de carton care să nu fi răspuns la rândul său atât elementelor mai înaintate ale opoziției, cât și adversarilor săi acroşaţi prin coaliţii şi dubioase împinse în față prin imputarea stigmatizantă de globalist? Din acest lucru reiese mai întâi faptul că toate puterile europene şi ale lumii acesteia recunosc de pe acum globalismul ca o putere planetară! De aceea, a venit momentul ca globaliştii să-și expună deschis, în fața lumii întregi, concepția mai mult sau mai puţin voalată, scopurile mai mult sau mai puţin declarate privitoare la Noua Ordine Mondială şi la Guvernul Mondial, ca fiind înseşi tendințele noastre, pentru a opune basmului despre stafia globalismului un manifest al partidului însuși. În acest scop, ne întrunim în multe locuri exotice şi de mare taină cei mai bogaţi oameni ai lumii, globalişti de diferite naționalități pe care unii îi numesc «oculta mondială», pentru a pune la punct o strategie mult mai bine elaborată decât strategia pandemică, dar, tot bazată pe frica de moarte, pe îndepărtarea de Dumnezeu şi de credinţă, pentru a scoate în evidenţă faptul că unicul idol al societăţii actuale secularizate este Mamona, simbolul bogăţiei nemăsurate şi al banului măsurat în lingouri de aur!
O stafie umblă prin Europa şi prin întreaga lume – stafia globalismului!
Dacă privim cu atenţie, istoria tuturor societăților de până azi este istoria luptelor pentru putere şi pentru dominaţie, dar, mai ales pentru bogăţie, deoarece omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvânt bogaţii şi săracii, s-au aflat într-un permanent antagonism şi ducând o luptă neîntreruptă, când ascunsă, când fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfârșea printr-o prefacere revoluționară a întregii societăți sau prin pieirea categoriilor sociale aflate în conflicte de interese. Din epocile mai îndepărtate ale istoriei şi până azi, găsim aproape pretutindeni o împărțire completă a societății în diferite stări, o scară variată de poziții sociale diferenţiate prin bogăţie materială, prin poziţii sociale şi prin culoarea sângelui care hrăneşte organismul biologic. În Roma antică, spre exemplu, găsim patricieni, cavaleri, plebei, sclavi, în evul mediu erau feudali, vasali, breslași, calfe, iobagi și chiar în socialism erau demnitari care dictau şi plimbau mapa, ca şi muncitori şi ţărani care munceau cu strungul şi cu sapa, iar, pe lângă aceasta, mai în fiecare din aceste pături sociale găsim trepte distincte în funcţie de bogăţie! Vreţi să ştiţi cine a creat Revoluţia franceză de la 1789, chiar vreţi să ştiţi? Ei, bine, noi am creat-o, ca şi revoluţiile paşoptiste, cu scopul de a deschide calea spre comunism! Noi am creat şi comunismul, tot pentru a genera un sistem care să domine lumea prin ideologie, dar nu a mers treaba şi a eşuat proiectul, pentru că în locul internaţionalismului proletar s-a născut socialismul naţionalist şi patriotic pe care noi nu l-am avut în vedere, atunci când am finanţat revoluţia bolşevică şi forţele militariste care au declanşat cele două conflagraţii mondiale! Societatea burgheză modernă, post-comunistă şi sugestiv intitulată liberală şi democratică, ridicată pe ruinele societății comuniste, nu a desființat deosebirile dintre bogaţii care nu au identitate naţională şi săracii care sunt legaţi de glia strămoşească, ci a creat doar categorii noi de cămătari şi finanţişti, condiții noi de asuprire prin dobândă şi împrumuturi bancare, forme noi de dominaţie în locul celor vechi. Epoca noastră globalistă, creată după destrămarea comunismului, se deosebește însă prin faptul că a simplificat conştiinţa şi identitatea naţională pentru a pune sub semnul întrebării însăşi existenţa naţiunii şi a identităţii naţionale! Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari categorii opuse în privinţa intereselor lor: pe de o parte, bogaţii care devin tot mai bogaţi şi care domină şi dictează modul de viaţă prin manipulare, prin minciună şi prin semănarea fricii difuzată prin mass-media în sufletul oamenilor, iar, pe de altă parte, săracii care devin tot mai săraci şi mai dependenţi, simpli executanţi şi obligaţi să poarte mască prin deciziile unor guverne marionetă, gata în orice clipă să sacrifice interesele poporului pentru a fi pe placul stăpânilor lumii! Suntem foarte mulţumiţi că lumea este deja paralizată de cei peste doi ani de criză pandemică, dar, să nu vă faceţi iluzii că această criză s-a încheiat, pentru că ea a fost doar trecută pe un plan secund pentru a induce în viaţa planetei frica războiului, mult mai ucigătoare şi mai devastatoare prin implicaţiile sale! Invadarea Ucrainei de către Rusia e doar începutul politicii noastre pentru resetarea lumii, pentru instaurarea unei Noi Ordini Mondiale, pentru că nu dramele populaţiei acestei ţări ne interesează pe noi, nici distrugerile oraşelor şi satelor din Ucraina, ci bogăţiile uriaşe, zăcămintele acestei ţări care trebuie să ajungă pe mâna firmelor şi a corporaţiilor transnaţionale! În mod paradoxal, armata rusă luptă acum cu o ţară în care s-a născut Rusia Kieveană sau «Mama Rusia» şi pe care mai puţin Rusia ţaristă, dar cel mai mult a creat-o cu mânuţa sa bolşevismul stalinist, pentru a desăvârşi «gulagul» sovietic până la cercul polar şi până în Asia! Noi am fost cei care am constatat că lumea cunoaşte eşecul comunismului din ultima sută de ani, datorită incapacităţii acestei doctrine de a produce un socialism cu «faţă umană» şi tot noi am făcut ca America să devină la un moment dat cea mai puternică ţară din lume, aşa cum tot noi vom produce şi decăderea Americii, atunci când va veni un preşedinte care să ne strice jocurile noastre şi interesele financiare! Dar, pentru că avem şi noi, globaliştii, o «piatră de încercare», aceasta se numeşte China, iar diversiunea cu faptul că această ţară a lansat pandemia, nu ne-a reuşit până la urmă, de aceea suntem uşor îngrijoraţi şi admirăm la rândul nostru, nu numai puterea economică şi militară a Chinei, dar, mai ales, diplomaţia ei şi abilitatea de a fi un fel de arbitru al politicii mondiale!
«Manifestul Partidului Globalist» pentru «The Great Reset»!
Iar, dacă se doreşte cumva şi o scurtă referire la politica românească actuală din perspectiva globalismului, ei bine, paradoxul politicii românești din ultimele trei decenii este acela că UDMR-ul pare un partid democratic, atașat majorității valorilor europene și Drepturilor Omului în raport cu majoritatea românească, în timp ce susține exact contrariul în interiorul minorității maghiare din România, în calitate de «portavoce» a lui Viktor Orban şi a FIDESZ, primind pentru asta stipendii importante de la statul maghiar, indirect, desigur, dar voalat de parfumul legalităţii democratice, prin centre culturale sau asociații de cor, care cumpără castele vechi în preajma Municipiului Tg Mureș sau case în Cetatea Sighișoarei. Dacă analizăm din perspectivă globalistă, marea problemă a UDMR-ului este aceea că a devenit dependent de FIDESZ și de politica de la Budapesta și nu prea mai poate face nici o mișcare politică în spirit naţionalist în afara unui cerc care se îngustează tot mai mult, atât în plan European, cât și în Ungaria. În condiţiile intensificării confruntărilor din Ucraina, dacă Opoziția Unită condusă de Marki-Zay Peter va câștiga totuși alegerile din aprilie, UDMR va trebui să se reorienteze spre un model european și să renunțe la modelul suspect de a declara una în România și exact opusul în Ungaria. Acest lucru îi generează disonanță cognitivă lui George Simion, eroul «Partidului Patrioților» AUR care, deși se declară mare admirator al lui Viktor Orban, a fost împiedicat la Madrid tocmai de reprezentanții FIDESZ să intre la Conferința Suveraniștilor Europeni, pentru că hărțuiește UDMR-ul și minoritatea maghiară din România. Spre deosebire de PNL și USR, care se prăbușesc în sondajele de opinie (în timp ce PMP nici măcar nu mai este partid parlamentar), AUR suferă o «criză de creștere» bruscă în sondaje, întrucât pare să aibă modelul ideologic cel mai adaptat profilului electoral românesc, mai ales că pe baza unor sondaje recente, se pare că peste 65% dintre alegătorii români ar vota un partid naționalist, creștin și tradițional! Desigur, pe noi, globaliştii, ne deranjează profund o asemenea opţiune, pentru că această cifră este un coșmar pentru democrația românească de operetă supusă intereselor străine și pentru orice politician din mainstream. Pe de altă parte, și puținii oameni raționali din AUR știu că această cifră este o cifră ideală şi de moment, care se va diminua cu siguranţă în apropierea alegerilor și a scăderii obsesiei Covid, pentru că această cifră va fi partajată între mai multe partide, între care PSD, acest «cal troian» în coaliţia actuală de la Bucureşti, care poate beneficia de avantaje electorale datorită structurilor teritoriale, iar AUR se va vedea din nou marginalizat politic, măcinat fiind prin ereziile sale, pe motive de incompatibilitate principială cu orice alt partid. În consecinţă, artizanii, mai mult sau mai puțin din umbră ai AUR încearcă să îl facă prizabil cât de cât pe piața politică românească, adică să îi genereze un mic potențial de coaliție. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că BOR a dat un semnal de desprindere de AUR pentru preoții, monahii și monahiile care deveniseră simpatizanţii unei formațiuni care din perspectivă globalistă pune în pericol stabilitatea statului și a societății românești. De aceea, convulsiile din AUR vor mai continua o perioadă, măcar până când partidul se va cantona într-o zonă electorală sigură și stabilă. S-ar părea că singurul partid care nu se confruntă cu nici o criză în acest moment și care dă senzaţia că se stabilizează în intenția de vot a cetățenilor români este PSD-ul, iar, dacă lucrurile vor evolua în aceeași tendință în politica românească și în dinamica partidelor, cel mai probabil PSD-ul și AUR vor ajunge în finală în 2024, ceea ce îi va da PSD-ului marea șansă ca să obțină scoruri absolut impresionante la toate alegerile. Desigur, noi, globaliştii, vom arunca bani frumoşi în campania electorală, mai ales că puși în situația de a alege între PSD și AUR, mulţi cetățeni dintre cei puţini care vor veni la vot, vor considera în mod iluzoriu PSD-ul ca pe un furnizor de democrație și de stabilitate, lucru care va fi apreciat pe scena internațională ca fiind salvatorul democrației în Europa Centrală și de Est și va reveni legitimat la modelul său de patrimonialism politic prin baroni şi prin sus-puşii în diferite dregătorii ale statului.
În loc de concluzie, pentru că suntem în contextul unui «Manifest al Partidului Globalist» şi pentru că tot se vorbeşte intens despre «The Great Reset», concepută ca o salvare în sistemul relaţiilor internaţionale, dar şi în profunzimile economico-sociale şi culturale ale societăţilor globalizate cu ani buni înainte de pandemie, putem vorbi despre o resetare accelerată şi «oficializată», nu numai de criza blocării lumii de către noul coronavirus, dar şi de spectrul războiului din Ucraina, cu perspective de a se extinde!
În acest sens, ar fi utilă o discuţie despre o serie de linii de conflict existente la ora actuală pe scena globală, mai ales că aceste tensiuni se pot adânci, agrava şi finalmente pot exploda până la sfârşitul acestui deceniu, separat sau în combinaţii dintre cele mai neaşteptate, în ciocniri cu impact major asupra vieţilor noastre şi chiar asupra generaţiei tinere care a sucombat în plan intelectual şi educaţional datorită psihozei fricii pe care noi, globaliştii, am semănat-o cu vârf şi îndesat! Desigur, nimeni nu dispune de Planul Lui Dumnezeu care să ne spună, cu precizie, câte ceva din ceea ce se va întâmpla în viitor, iar pe lângă războiul din Ucraina, care e pe placul nostru, al globaliştilor, putem vorbi şi despre alte confruntări latente care ar putea degenera în confruntări dramatice, ireversibile, chiar violente şi cu conotaţii apocaliptice! După cum, teoretic vorbind, este posibil ca nimic semnificativ să nu se întâmple până la sfârşitul acestui deceniu, iar tensiunile să fie complet sau parţial depăşite prin înţelegeri la masa tratativelor între marile puteri ale lumii! Pe noi, globaliştii, ne interesează şi alte linii de conflict pe care nu le vedem astăzi sau care ni se par nesemnificative, dar care pot să devină mâine decisive, pentru că orice lucru este posibil într-o lume plină de incertitudini şi care poate fi manipulată prin minciună şi cumpărată cu bani, pentru că în astfel de situaţii, chiar nimeni nu mai poate oferi garanţii de securitate sau de apărare a drepturilor omului!
Totuşi, dincolo de această incertitudine şi nesiguranţă a contextului, credem că este important să încercăm cel puţin să înţelegem pe ce aliniamente s-au creat deja falii relevante de sciziune şi potenţial conflict şi de unde ar putea apărea în anii următori scânteia unei conflagraţii care să certifice tabloul unei lumi globalizate! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
