– Rep. Domnule ministru, de multe ori, orice referire a dumneavoastră despre politici în general, despre politica externă, în special, devine cu adevărat captivantă, dar aș dori să ne apropiem puțin şi să vorbim azi despre tema «Brâncuși», o temă de actualitate și seducătoare, aș spune! Am constatat că într-o intervenție a dumneavoastră, din 20 februarie, anul acesta, ați fost contrariat de faptul că Brâncuși este «etichetat» drept «țăran» sau numele lui Brâncuși este asociat cu termenul de…țăran!
-Aici trebuie evocată o scurtă istorie. Dacă avem în vedere latura istorică, să zicem, spunând că este ţăran, atunci, desigur, îl diminuăm! Nu pentru că a fi țăran e ceva de reproșat, ceva diminuant! Orice om care trăiește în România, are «în spate» o generație care a trăit la țară! Deci, să ne înțelegem, nu e vorba de a continua deprecierea țăranului. Am spus-o, în literatură avem acei «țărănoi», dar e o categorie literară care suportă discuția! La Brâncuși, problema este mai aparte, dar, să nu exagerăm!
“La Paris, Brâncuși, foarte inteligent, și-a creat o legendă”
– Rep. Ştiu că marele istoric, Nicolae Iorga, spunea că suntem «o Ţară de țări»!
-Nu e nici un dubiu că Brâncuși, care venea de la Hobița, din Gorj, iubea satul natal, locul de acolo, de la țară, unde el s-a născut! Asta e problema! Clar, că el a preluat unele motive pe care le-a văzut sculptate la porțile țăranilor din satele oltenești, din cimitirele locului, pentru că el a plecat de la Hobița, a învăţat carte şi meserie la Tg. Jiu, la Craiova, la Slatina și apoi a plecat la Paris, trecând și pe la București, desigur! Mai ales autorii americani şi francezi au atras atenţia, să nu ne lăsăm înșelați! Brâncuși nu e un țăran, cum s-ar spune, un «paysan», pentru că s-a spus: «prinţ-țăran», «prinţ-paysan», dar să facem o paranteză aici. La Paris, Brâncuși, foarte inteligent, și-a creat o legendă!
– Rep. Şi cum legendele nu mor niciodată…!
-Un artist își creează şi legenda, să ne înţelegem! Şi Michelangelo şi-a făcut o legendă, nu e nici o problemă! La legenda aceasta a contribuit și stilul său de viață, voit țărănesc, pentru că își făcea mâncare în ceaun, făcea mămăligă, își construia lavițele din atelier, pentru că el a trăit într-un mediu pe care singur și l-a creat! Aceste lucruri i-au plăcut şi lui să le etaleze, le-a făcut fără să braveze, pentru că era conștient de valoarea lui, fără îndoială! Atunci «se juca» spunându-şi «prinţ-paysan». Avea și multe admiratoare în jurul lui…să ne amintim de Eileen Lane!
– Rep. Pe care le folosea și ca modele!
-Da, da, și ca modele, pentru că era un bărbat foarte inteligent, atrăgător, care probabil…nu mai discutăm, iar admiratoarele, cu siguranţă, nu se plictiseau! Pentru că el spunea: “Eu nu mă căsătoresc, pentru că țin la maxima filosofilor antici, după care un cugetător puternic, nu se căsătorește, ca să nu neglijeze opera!
“Brâncuşi a fost întotdeauna în contact permanent cu marile idei”
– Rep. Cam toți filosofii mari au procedat întocmai, cu excepția lui Socrate, cunoscut cu soția sa Xantipa…
-Da, da, iar în concepția mea, cred că în viitor va trebui să se pună în atenție viziunea lui Brâncuși, chiar dacă nu a pretins că e un filosof, nici nu era problema lui aceasta! El era mult mai mult decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin…țăran! În biblioteca lui avea scrierile lui Platon! Brâncuşi a fost întotdeauna în contact permanent cu marile idei! El era mult mai mult decât ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin ţăran.
– Rep. E o temă de reflecţie foarte interesantă, pe care aş dori s-o detaliaţi!
-Chestiunea aceasta cu țăranul a fost consacrată în România de un articol al lui Geo Bogza, publicat în «Contemporanul», cred că prin 1967, un articol în care a spus un lucru foarte important, care a alimentat o prejudecată. Pentru că el spunea cam așa: “În diferite societăți, unele dintre ele chiar evoluate, nici împărații, nici regii nu reușesc să atragă atenția lumii asupra acelor societăți. La noi a apărut un «țăran» care a avut acest merit”! Geo Bogza voia să atragă atenția asupra faptului că un om care nu avea privilegii, a ajuns la o anumită performanță în plan social. Poate fără să vrea, Geo Bogza îl preamărește pe Brâncuși, un talent uriaș, un om foarte reflexiv, un geniu creator!
“Brâncuși a fost «inspirat» de Hegel, care spune că adevărurile sunt conceptuale”
– Rep. Având în vedere personalitatea pe care o am înaintea mea, cred că nu-mi permit eu să comentez în termeni de analist competent concepția lui Hegel, dar, din vremea studenției mele, am păstrat definiția pe care o dă Hegel adevărului, când spune că: «Adevărul este mișcarea Absolutului, care constă în devenirea ca altul prin mijlocirea cu sine», de aceea, v-aș ruga să ne spuneți, cum ați contura personalitatea lui Brâncuși, prin acest «adevăr» exprimat printr-o dialectică impecabilă și parcă inatacabilă a adevărului?
-Poate în mai multe maniere, pentru că sculpturile lui Brâncuși sunt «polifonice» și poți «citi» prin ele, printre rânduri, multe lucruri. Dacă ne-am pune și unele întrebări spontane, aș spune că Brâncuși împărtășea Ideea generală, pe care o surprindem la Hegel, după care vorbim de unele adevăruri stabile în lume, transcendente, putem spune, la care, orice om care cugetă, orice creator ajunge! În opinia lui Brâncuşi, străduința creatorului este tocmai de a capta aceste adevăruri ultime, esențiale! Atunci, Brâncuși merge pe această «undă» de captare a adevărurilor acestea ultime, esențiale, stabile ale lumii și implicit ale vieții! În al doilea rând, aici cred că Brâncuși a fost «inspirat» de Hegel, care spune că adevărurile sunt conceptuale, pentru că la Hegel conceptele sunt supreme! Dar, așa cum spunea chiar Hegel, conceptele pot fi «captate» și într-o formă sensibilă, poetică, pentru că poezia este o formă a captării adevărului într-o formă sensibilă! Pentru Brâncuși, sculptura este poezie, pentru că Brâncuși voia să «capteze» adevărul în formele sculpturii!
– Rep. Pe care le-a şi realizat într-o manieră personală inconfundabilă!
-La Brâncuși avem o viziune personală care capătă o pondere universală, iar pentru el, arta este calea care ne duce mai mult în adâncimea realității. Iar, Brâncuși, chiar dacă nu mai este pe linia lui Hegel, trece pe o altă «linie» personală, și mulți fac asta, dar e o altă treabă, pentru că la Brâncuși arta este «justiția absolută», devine o cheie a cunoșterea lumii, iar, dacă vreți, și o cheie a vieții sociale, ca o manieră de raportare la concepția hegeliană, chiar dacă Brâncuși n-a făcut studii filosofice și nu era treaba lui să facă aceste lucruri. Iar acum, a posteriori, putem să-l comparăm şi ne ajută, câtuși de puțin, ca să-l profilăm pe Brâncuși ca o personalitate pe scena vieții intelectuale internaționale.
“Trebuie o monografie la nivelul de astăzi, care să prindă, cum spuneam mai devreme, chiar viziunea lui Brâncuşi”
– Rep. Ca să încheiem cu discuția despre Brâncuși, domnule ministru, credeți că avem suficiente argumente și mai ales, dispunem de atâtea resurse ca să-l putem sărbători un an întreg pe Brâncuși?
-Avem, dar, cred că mai trebuie făcute multe lucruri. Totuşi, sărbătorirea trebuie să meargă înainte. Trebuie gândite mai multe lucruri care privesc patru iniţiative. Mai întâi, Muzeul Brâncuși, care trebuie amplasat la Târgu-Jiu, poate chiar la Craiova, poate împreună, cineva trebuie să decidă și nu costă mult. Aici e «Casa Gănescu» unde sunt în grădină acele piese, aici sunt locuri la care el a ținut și trebuie respectat acest lucru. Nu trebuie un muzeu uriaș, pentru că Brâncuși poate fi regăsit în treizeci și ceva de țări.
-Rep. Pentru că aceasta poate deveni şi o temă electorală de actualitate, care consideraţi că e problema care trebuie să preocupe mai întâi autorităţile gorjene?
-Problema este că un turist care a venit aici, să poată spune că a văzut un muzeu, că a văzut certificatul de naștere la muzeu, că a văzut cum arată casa memorială de la Hobița, Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, deci, trebuie făcut acest muzeu cu maximă urgență, lucru pe care l-am spus cu 3-4 ani în urmă! În al doilea rând, trebuie un centru de studii brâncușiene sau o coordonare de analize ale artei artistice brâncușiene. Ar trebui ca unele catedre care fac istoria artei în țară, în școli și în universități, care să facă analize și să scoată o revistă de studii brâncușiene. Brâncuși e aici! Așa cum sunt studii newtoniene, jefersoniene, mozartiene, trebuie făcut ceva în acest sens!
-Rep. Ca să nu uităm şi faptul că Brâncuşi reprezintă o «tablă» de valori intelectuale şi academice!
-Deci, Brâncuși e aici și el trebuie valorificat! În al treilea rând, așa cum am spus, e nevoie de trei doctoranzi, urgent, cu trei teme, ca să avem o monografie puternică dată de generațiile noi. Avem cărți valoroase despre Brâncuși, sunt monografii scrise de Petre Pandrea, V. G. Paleolog, Doamna Sorana Georgescu-Gorjan, însă trebuie o monografie la nivelul de astăzi, care să prindă, cum spuneam mai devreme, chiar viziunea lui Brâncuşi! Nu ascund că am recomandat şi Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Tg. Jiu, urgent, restabilită secţia de artă de la Universitate. Totuşi, «vârful» sculpturii în România rămâne Târgu-Jiu, şi aici trebuie făcută această secţie de artă! Deci, iată patru iniţiative, patru lucruri importante care trebuie făcute, chiar dacă mai sunt şi multe altele!
– Rep. Vă mulţumesc respectuos, domnule ministru, şi sper să avem posibilitatea ca pe toată perioada Anului «Brâncuşi», să mai purtăm un asemenea dialog!
-Întotdeauna, cu mare plăcere!
Profesor, Vasile GOGONEA
