Da, există şi o continuitate negativă în procesul de degradare a sistemului educaţional românesc, din moment ce procentul de promovabilitate la bacalaureat este de doar 43,04%, faţă de 44,47%, cât a fost în anul 2011, situându-se la nivelul pragului critic pe care l-am surprins şi anul trecut, pentru că dincolo de orice calcule bazate pe o analiză atentă a situaţiei “din teren”, credem că se impune şi concluzia potrivit căreia Bacalaureatul ilustrează starea sistemului educaţional şi marile sincope care scot la iveală adevărul crud că nu tot semianalfabetul şi semidoctul trebuie să obţină diploma de maturitate sau pe cea de licenţă plagiată de pe net sau cumpărată ca la tarabă.
Priviţi aceşti tineri trişti care se agaţă ca de o ultimă speranţă!
Priviţi aceşti tineri trişti, fără speranţă, dependenţi de semenii lor cu suflet, de dascăli lor, pentru că ei nu vor altceva decât puţină înţelegere şi pe cineva care să-i asculte. Şi multe mai au de spus! Fiecare dintre ei ar putea scrie cel puţin un roman, în loc de proba la română, presărat cu evenimente tulburătoare, ori cu bucurii debordante. Disperarea din ochii lor ne înduioşează, şi atunci când găsesc un om căruia să-i povestească ce au pe suflet, ei se bucură sincer şi se agaţă de el, ca de o ultimă speranţă. Ne inspiră sentimental de înţelegere, chiar dacă ne gândim cu dezamăgire că ei nu vor mai fi, poate peste puţin timp, aceleaşi firi optimiste! Dar, iată, însuşi faptul că rezultatele de la bacalaureatul de anul acesta sunt foarte apropiate de cele din 2011, constituie o dovadă de netăgăduit că la vremea respectivă nu s-au luat măsurile corespunzătoare pentru remedierea situaţiei şi pentru eliminarea cauzelor care au generat situaţia de acum un an, motiv pentru care noul şi totuşi, mai vechiul ministru al Educaţiei, d-na Ecaterina Andronescu, a subliniat că se va urmări ca la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ să fie adoptate măsuri concrete cu termene bine precizate şi chiar cu anumite responsabilităţi individuale şi colective pentru a se rezolva această situaţie. Aşadar, putem vorbi şi de unele judeţe care au crescut media peste ceea ce au avut anul trecut, aşa cum este situaţia şi la Gorj, unde a crescut cu 11%, la Iaşi a crescut cu 14%, în Alba şi Argeş cu 10%, iar în limita a cinci procente au crescut judeţele Galaţi, Giurgiu, Tulcea şi Vrancea, dar sunt şi judeţe care au scăzut semnificativ faţă de ceea ce a fost anul trecut, aşa cum este situaţia în: Harghita – 34%, Botoşani – 17%, Sălaj – 16%, Constanţa – 12 procente, Covasna – 12 procente, Ilfov – 10 procente, iar cu până la 5 procente a scăzut rata de promovabilitate în judeţele Satu Mare, Călăraşi, Sibiu, Buzău şi Bacău, ceea ce dovedeşte că dintre cei care au picat, doar 5% trec mai departe în a doua sesiune, semn că problema cea mai delicată şi chiar mai gravă este la nivelul elevilor care nu vor să mai înveţe, care nu mai au motivaţia de a învăţa, chiar dacă unii dintre părinţi nu ezită să afirme că profesorii sunt de vină! Să stăm bine şi să cumpănim, dar, a căutat cineva să facă o comparaţie între rezultatele deplorabile de la examenul de bacalaureat şi numărul de maşini conduse de către candidaţii veniţi “cu fast şi cu încredere” la probe şi care îşi parchează bolizii în incinta centrelor de examen, când supraveghetorii sunt salariaţi cu un venit care uneori nu le ajunge nici de pâine şi deodată au de-a face cu odraslele obraznice ale părinţilor acuzatori şi care împart vina în dreapta şi-n stânga?
Să avem în vedere şi mentalitatea elevilor care susţin examenul de maturitate!
Iată, Ministerul Educaţiei încearcă să caute soluţia meditaţiilor televizate, un program de meditaţii menit să-i ajute pe elevi să se pregătească pentru examenul de bacalaureat, iar măsura face parte din planul elaborat de minister pentru a-i ajuta pe absolvenţii de liceu care nu au promovat examenul în sesiunea iunie-iulie să ia BAC-ul în etapa din toamnă. O altă iniţiativă anunţată de autorităţi este organizarea unor sesiuni de meditaţii la mai multe şcoli din teritoriu, însă orice decizie în acest sens va fi luată grabnic şi fără să genereze complicaţii în sistem! Dacă bacalaureatul ilustrează starea de fapt a sistemului, nu cred că îi mai pasă cuiva de capacităţile candidaţilor sau de reuşita lor intelectuală! Să înţelegem că, oricine vrea să înveţe, credem că învaţă, indiferent de condiţiile date de sistem sau de sincopele acestuia! Atunci când a fost întrebată, care ar fi cauzele rezultatelor slabe de la bacalaureatul de anul acesta, d-na Ecaterina Andronescu a afirmat că nu ar pune pe primul plan existenţa camerelor de supraveghere, ci inadecvarea subiectelor la ceea ce s-a învăţat pe parcursul liceului, iar pentru a exemplifica, domnia sa a precizat că “la matematică, subiectele gândite pentru liceele tehnologice au fost de un grad de dificultate mai mare decât subiectele de la liceele de matematică-informatică, în condiţiile în care în aceste licee orele de matematică sunt mai puţine”, ori, poate, o fi sistemul de învăţământ atât de bolnav încât leacul să fie de nedesluşit! Să avem în vedere şi mentalitatea elevilor care susţin examenul de maturitate, dar când priveşti la câte un “specimen” ieşit din comun, îţi dai seama că peste 45% din procentul de 57 care nu au luat examenul anul acesta au un gen de “deficit de mentalitate” sau chiar de…maturitate! Considerăm că mai întâi, elevii trebuie să deschidă ochii şi să se mai maturizeze în gândire şi în comportament, deoarece se pare că momentan, examenul maturităţii e un prag prea mare pentru ei! O fi şcoala grea şi cu materia supradimensionată, dar această materie nu s-a schimbat aproape deloc de mai bine de 10 ani, iar, până la urmă, nu e un examen atât de greu încât chiar să-l pici dacă, totuşi, ai învăţat!
Avem o problemă gravă de deficit de mentalitate în rândul elevilor noştri!
Ceea ce s-a întâmplat în această sesiune de examen, nu trebuie privit nici pe departe ca un dezastru, astăzi nu e niciun dezastru, e ceva care reflectă o adaptare la normalitate, pentru că nici înainte de 1989 nu ieşeau toţi cu bacalaureat din licee şi şcoli de arte şi meserii! Să recunoaştem că nu avem doar o problemă de sistem de învăţământ, ci, avem în primul rând o problemă gravă de deficit de mentalitate în rândul elevilor noştri! Avem o clasă politică avidă de putere şi mediocră care ne-a confiscat prezentul acesta bântuit de fantomele crizei, fără să desluşim dacă are societatea aceasta şi forţa de a-şi afla viitorul, iar dacă pentru unii dintre noi este cam târziu, trebuie să mai avem puterea să ne batem pentru copiii noştri, fiindcă le vom ocoli privirea atunci când ne vor întreba cu un gen de reproş în ochi, de ce am tăcut când trebuia să vorbim, de ce am fost laşi, când trebuia să avem curaj, de ce trebuie să plece ei din ţară pentru a-şi croi destinul? Rezultatul de la Bac impune şi anumite răspunsuri de la politicienii care au conceput Legea Educaţiei, deci, să căutăm frenetic răspunsuri de la nişte politicieni care, în realitate, ar trebui să stea deoparte şi să nu implice tinerii în “afacerile” lor murdare! Să nu mai calce pragul şcolii şi să nu mai schimbe nimic, poate să se schimbe pe ei înşişi, să nu mai reformeze nimic după bunul plac! Sursa răului o regăsim în acţiunile lor iresponsabile, în haosul creat la fiecare schimbare de ministru, pentru că iată, de la începutul acestui an am avut patru miştri, iar în ambiţia frivolă a fiecăruia dintre ei de a lăsa în urma sa o reformă notabilă, schimbând radical ceea ce i-a lăsat predecesorul, vedem că fiecare generează cât mai multă confuzie în sistem. Să reţinem că sursa principală a răului constă în politizarea deşănţată a sistemului, cea care se propagă de la minister la inspectoratele judeţene şi apoi la directorii de liceu, de şcoală generală şi de grădiniţă. Rata scăzută de promovabilitate este, după părerea mea, mult mai puţin îngrijorătoare decât absenteismul masiv de la examen, pentru că aproape 130.000 de elevi au dispărut după terminarea liceului şi nu s-au mai prezentat la examenul de bacalaureat, iar lor li se adaugă cei picaţi anul trecut, pe care ţara i-a şters din evidenţele statistice. Vrea să ştie cineva, oare, unde au plecat aceşti tineri şi ce se întâmplă cu ei în devălmăşia societăţii în care trăim? Poate că unii au intrat în câmpul muncii, s-au înscris la o şcoală particulară, au fugit din ţară sau ascultă manele pe marginea şanţului, îngroşând rândurile unei periferii din ce în ce mai colorate şi mai pline de “sincope” morale şi educaţionale! Poate e vorba de o “cohortă” demografică pierdută în spaţiu, adâncită în groapa de gunoi a analfabetismului şi care devine foarte uşor o masă de manevră politicianistă! Dar, oare, îşi face cineva probleme în legătură cu potenţialul ei de acumulare de tensiuni sociale, iar dacă îi vom adăuga şi pe cei care nici nu au mai mers la examen, vom avea imaginea “bombei sociale” care stă să explodeze sub forma conflictelor sociale, ale suporterilor sportivi sau ale fanilor dezlănţuiţi!
“Bună ziua, domnule profesor, am făcut cu dumneavoastră şi vă mulţumesc”!
Domnilor politicieni de carton, priviţi dincolo de ideile voastre de stânga sau de dreapta, pentru că o rezolvare urgentă a situaţiei pare greu de pus în aplicare, iar sugestiile imediate, pentru ca dezastrul să nu se repete şi anul viitor, înseamnă doar ascunderea gunoiului sub preş. Starea de îngrijorare nu o reprezintă doar procentul mare de picaţi la bac, pentru că sunt ţări aşa-zis civilizate unde procentul e cam acelaşi, dar ceea ce înseamnă un semnal de alarmă este faptul că în România nu se mai învaţă carte, chiar dacă au socotit unii că dacă am avea promovare la bac de 80-90 la sută, ca acum câţiva ani, acesta ar fi un motiv de mândrie naţională, pentru că în realitate, e doar o imagine trucată poleită cu minciună, pe care unii se grăbesc s-o intituleze măsură de reformă sau curriculum reformat! Să avem în vedere că pe termen lung, sistemul de educaţie ar trebui centrat din nou pe condiţia cadrului didactic, pentru dascălii de calitate “produc” absolvenţi de calitate, iar nimeni altcineva decât cadrul didactic nu este responsabil de câtă carte ştiu copiii la clasă! Şcoala ar trebui să-i atragă nu pe cei care nu-şi găsesc altă slujbă, ci pe tinerii deştepţi, cu vocaţie şi cu pasiune, care termină facultatea şi au un modul pedagogic ce-i recomandă pentru munca la clasă! Iar, pentru aceasta e nevoie de un dascăl bine plătit şi cu un venit care să-i motiveze munca şi care să-i redea demnitatea. Totodată, şcoala mai are nevoie şi de un sistem de evaluare şi de filtrare permanent, care să-i cearnă pe impostori şi care să le creeze sentimentul siguranţei şi al continuităţii celor rămaşi, pentru a înţelege că lucrează într-un domeniu de elită al societăţii. Să concepem acest sistem, fără atenţii de la părinţi, fără comisii de examen care pleacă din liceu cu porbagajul burduşit de “atenţii”, fără meditaţii pe bani cu elevii de la clasă, pentru că mândria de a fi profesor se câştigă şi când te salută oameni în toată firea pe stradă şi îţi spun: “Bună ziua, domnule profesor, am făcut Filosofia şi Economia cu dumneavoastră şi vă mulţumesc”! În loc de concluzie, nu putem încheia acest articol, fără a face o scurtă referire şi la elevii de “nota 10”, ceea ce ne face să vorbim de “lacrima de rouă” care ne îndreptăţeşte să credem că România reuşeşte în fiecare an să se salveze prin rezultatele excepţionale ale acestor tineri care, din păcate, abia aşteaptă să plece la continuarea studiilor în străinătate, înscriindu-se în ceea ce înseamnă “exodul creierelor” peste hotare!
Profesor, Vasile GOGONEA
