Educaţia… şi Lecţia de viaţă – Ce interese profesionale să am, dacă voi fi şomer de lux?

221

elevi-in-scoalaAtât lucrătorii, cât şi angajatorii au deseori interese comune, iar între acestea se regăseşte şi formarea profesională continuă, care poate avea importanţă nu numai pentru dezvoltarea şi performanţa personală a individului, dar şi pentru a contribui la creşterea valorii adăugate pentru agenţii economici publici şi privaţi, pentru creşterea economiei locale şi naţionale.

Asocierea unităţilor de învăţământ care produc an de an absolvenţi, deci, lucrători, cu angajatorii şi cu autorităţile publice pentru susţinerea formării profesionale continue devine astăzi firească şi necesară, iar efectele unor acţiuni comune sunt vizibile şi persistente în timp, făcându-se simţite pe termen scurt, mediu şi lung. Promovarea parteneriatului în orientarea formării profesionale a tinerilor din liceu se înscrie în suita acţiunilor întreprinse în cadrul Programului educaţional “Şcoala altfel”, care se desfăşoară în această săptămână în sistemul de învăţământ, ca o condiţie a asigurării coerenţei între educaţia şi formarea iniţială, formarea continuă şi piaţa forţei de muncă, mai ales că realizarea unui sistem structurat de formare profesională implică atât angajamentul, cât şi participarea activă a partenerilor sociali direct interesaţi: unităţi de învăţământ, angajatori şi autorităţi publice.

Un băiat de la Colegiul Comercial a izbucnit cu mult curaj să întrebe

Încă din prima zi a derulării Programului educaţional “Şcoala altfel”, la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” am aplicat un “Chestionar de interese profesionale” structurat pe unele activităţi specifice muncii, pentru ca elevii să-şi exprime opţiunea pentru o anumită ocupaţie, să spună dacă le este indiferentă sau chiar dacă le displace această ocupaţie, pentru că rezultatele pozitive nu vor înceta să apară de-a lungul derulării activităţii. Desigur, nu intrăm în detalii privind paleta largă a ocupaţiilor incluse în chestionarul mai sus amintit, numărul lor fiind de 120, dar dincolo de orice observaţie pertinentă, putem aprecia că flexibilitatea este în egală măsură opozabilă celui care exprimă o anumită opinie, în cazul nostru, tânărul aflat în ultimul an de liceu. El trebuie să se organizeze şi să se adapteze la schimbările informaţionale, de management şi de comunicare, fiindcă e vorba de tânărul care păşeşte în viaţă şi care poate să anticipeze posibilităţile de încadrare în muncă, să examineze restricţiile juridice din contractele de muncă, să-şi motiveze opţiunile profesionale, să pună accent pe calitate, pe inovare şi creativitate, astfel încât să răspundă exigenţelor unei economii competitive şi dinamice. Toate acestea presupun o forţă de muncă înalt calificată, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta rapid noilor tehnologii şi nevoilor de schimbare ale pieţei muncii, un lucru posibil care presupune investiţii masive în forţa de muncă, prin intermediul unui program susţinut de formare profesională continuă. Nu mică mi-a fost surpriza, însă, când un băiat care se străduia să decripteze conţinutul unor ocupaţii de bază în tradiţia românească, a izbucnit cu mult curaj să întrebe: “Dar, ce interese profesionale să am, dacă voi fi un şomer de lux şi nu voi avea un loc de muncă”? Observaţia pertinentă a elevului respectiv m-a pus pe gânduri şi am realizat, cât de apăsătoare devine perspectiva zilei de mâine pentru aceşti absolvenţi, numai dacă ne gândim la faptul că peste 55% dintre absovenţii de învăţământ mediu şi superior nu-şi găsesc un loc de muncă după finalizarea studiilor!

Experienţa demonstrează că alegerea profesiunii se face adesea la întâmplare

Să nu uităm că lipsa de flexibilitate este cel mai des invocată atunci când se fac referiri la piaţa muncii din România, fiindcă prea puţin se aminteşte despre calificarea “satisfăcătoare” a forţei de muncă autohtone, deşi, pentru foarte mulţi angajatori, tocmai lipsa personalului calificat reprezintă principalul aspect negativ. Sunt persoane care înţeleg flexibilitatea doar ca fiind libertatea angajatorilor de a angaja sau de a concedia lucrătorii după bunul plac, dar flexibilitatea mai înseamnă şi prevederi contractuale mai puţin rigide, strategii de formare profesională continuă menite să favorizeze tranziţii de succes pe piaţa forţei de muncă. Credem că aici este vorba despre tranziţia de la şcoală la locul de muncă, de la un loc de muncă la altul, de la nemuncă sau şomaj la un loc de muncă stabil, şi, în sfârşit, de la un loc de muncă la pensionare. Experienţa demonstrează că alegerea unei profesiuni se face adesea la întâmplare, aceasta constituind principala cauză a apariţiei multor cazuri de inadaptare, schimbări ulterioare a profesiei sau de cariere ratate, cu consecinţe extrem de grave asupra echilibrului psihic al indivizilor. Orientarea profesională reprezintă activitatea prin care o persoană îşi poate realiza o imagine reală şi completă despre sine, despre propria persoană, astfel încât să desfăşoare o muncă utilă, o activitate care îi oferă satisfacţii, iar în acest fel are un randament şi o productivitate ridicată la job-ul său. Orientarea profesională constă în acele activităţi şi programe de evaluare sau autoevaluare prin care poţi descoperi informaţii noi despre propria persoană, incluzând aici şi atitudinea faţă de muncă, modul cum îţi poţi valorifica mai bine potenţialul prpriu, astfel încât să avansezi rapid în carieră. Nu trebuie omis faptul că fiecărei meserii îi corespunde un anumit tip de personalitate, de aptitudini, pentru că, în general, indivizii unui grup vocaţional au personalităţi similare, iar aceştia răspund şi reacţionează în marea majoritate a problemelor într-un mod similar, oferind mediului respectiv de lucru anumite caracteristici definitorii.

Utilizarea chestionarelor este procedeul pentru evaluarea intereselor

Astfel de caracteristici au fost analizate şi observate în cadrul cercetării pe care am iniţiat-o cu ajutorul consilierului educativ de la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” din Tg.Jiu, pe baza unor analize şi studii privind orientarea profesională. Se ştie că odată ce este realizat un test de carieră şi de interese profesionale, vei descoperi care sunt meseriile principale ce se apropie cel mai mult de personalitatea elevilor chestionaţi, iar în urma unui asemenea test elevul va avea şi o evaluare pe bază de punctaj a intereselor sale dominante. De multe ori, se spune despre un individ că manifestă interes pentru cineva sau ceva, o profesie sau o activitate, o situaţie sau o idee, atunci când el manifestă o atenţie favorabilă, o preferinţă, când este atras de respectiva persoană, activitate, situaţie sau idee, de respectivul obiect. Domeniul orientării şcolare şi profesionale şi-a însuşit această noţiune, cu atât mai mult cu cât în ea se regăsesc cele două aspecte ale motivaţiei: aspectul direcţional obiectivat în suportul profesiei şi cel intensiv, factorul care te determină să optezi pentru acea profesie. Activităţile noastre sunt orientate către anumite scopuri, mai degrabă, decât către altele cu mai multă sau mai puţină forţă de atracţie. Putem fi interesaţi de orice: colecţii, sporturi, activităţi manuale, vacanţe, dar din raţiuni practice, pentru a oferi tinerilor şi adulţilor îndrumări de orientare pertinente, multe cercetări au avut ca temă interesele profesionale. Pentru a caracteriza un subiect după interesele sale, îl putem studia cu atenţie, fiindcă interesele manifestate sau observate sunt determinante pentru anumite activităţi profesionale (muzică, dans, sport), dar rămân adesea inexploatabile în multe alte cazuri. Putem, de asemenea, cere subiectului să se descrie pe sine, fie lăsându-l să se exprime liber, fie utilizând proceduri sistematice, cum sunt chestionarele. Interesele exprimate oral în cursul unei convorbiri se dovedesc adesea a nu fi buni indicatori predictivi pentru activitatea viitoare, căci sunt influenţate de diverse variabile: sex, vârstă, felul interlocutorului, nivel cultural, dar utilizarea chestionarelor este procedeul cel mai frecvent pentru evaluarea intereselor, deoarece spunem că interesele sunt “inventariate” pe atracţia sau repulsia faţă de o profesie, amintindu-se de activităţi profesionale, şcolare, recreative, de condiţii de muncă, de personalităţi celebre.

Mulţi dintre elevii de la “Economic” achiesează la grupul contabililor

Rezultatele pot fi comparate cu cele ale unor adulţi exersând diferite meserii, la elevii de la “Virgil Madgearu” trăgând concluzia că itemii pentru care răspunsurile indivizilor ce aparţin unui anumit grup profesional dat se disting net de cele ale ansamblului populaţiei sunt reprezentative pentru interesele grupului, respectiv clasa de elevi. Aceşti itemi sunt regrupaţi pentru a forma scara de interese a profesiunii respective, scorurile de preferinţe pentru aceşti itemi vor fi adunate pentru a obţine un scor de scară de evaluare. Indivizilor care răspund la chestionar li se atribuie, deci, un scor de preferinţe în fiecare dintre scările astfel constituite, ceea ce permite evaluarea intereselor lor profesionale. De exemplu, mulţi dintre elevii de la “Economic” achiesează la grupul contabililor, ceea ce marchează o preferinţă importantă cu mult mai mare decât aceea care se poate întâlni la alte licee, deoarece predomină un item care va fi selecţionat pentru scara “interes pentru meseria de contabil”, pe baza unui mod specific de construcţie absolut empiric. Se va spune, astfel, despre elevii acestui liceu, care răspund la chestionar, că au cunoştinţe de specialitate, că manifestă interes pentru meseria de contabil. Considerând că există dimensiuni ale intereselor tot aşa cum există dimensiuni ale inteligenţei sau ale personalităţii elevilor, utilizând pentru a le pune în evidenţă metodele clasice bazate pe analiza corelaţiilor, putem dezvălui relaţiile existente între activităţi non-profesionale şi meserii, în scopul de a reduce numărul de itemi necesari şi pentru a pune în evidenţă preferinţele subiecţilor pentru un număr definit şi limitat de interese de bază. Unele analize factoriale ale răspunsurilor la un astfel de chestionar ne arată că se pot opune interesele pentru contactele personale şi relaţiile interumane intereselor de tip intelectual, se opun ocupaţiile manuale celor verbale şi ştiinţifice, aşa cum se opun interesele pentru activităţile fizice şi sportive intereselor culturale. Poate că am exagerat în acest material cu unele detalii tehnice de cercetare sociologică, dar să nu uităm că opţiunea profesională este o expresie a personalităţii în ansamblul său, înglobând aptitudinile, trăsăturile personalităţii, modul de viaţă şi relaţiile interpersonale. Apoi, întâlnirea dintre un individ şi un mediu profesional are consecinţe asupra stabilităţii, satisfacţiei şi reuşitei profesionale, după cum tipurile (individului şi mediului) corespund sau nu intereselor profesionale. Numai cunoscând profilul tipologic al unui subiect se poate face un pronostic asupra tipului de mediu profesional care îi convine, iar cercetarea efectuată la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” din Tg.Jiu a confirmat acest lucru!

Profesor, Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here