Dumnezeul iertării şi al sfinţeniei cea dătătoare de viaţă!

111

ioan-botezatorulDuminica a cincea din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este numită şi Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pentru că această sfântă cuvioasă ni se arată ca o icoană sau ca o pildă a pocăinţei şi a înălţării duhovniceşti a omului prin smerenie şi prin post, iar Pericopa Evanghelică se dovedeşte bogată în pilduitoare învăţături şi binecuvântată în darurile nepreţuite ale Harului Divin!

Atâta vreme cât credinţa este un mare dar de la Dumnezeu, prin care noi, ajutaţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt, ne încredem în cele ce ne-a descoperit Dumnezeu şi ne orientăm viaţa potrivit acestei lumini mai presus de lume, prin lucrarea ei, credem în atârnarea noastră de o putere mai presus de fire, fiindcă toate puterile noastre sufleteşti şi trupeşti sunt sub acoperământul Lui Dumnezeu! Da, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca ne arată cât de mult poate lucra harul Lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte, iar pomenirea ei se face în această a cincea Duminică din Post. Vedem foarte bine că atât de mult schimbă harul Lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăieşte profund, încât îl poate ridica spre lumina împărăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii încă din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfintei Maria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţă pentru toţi credincioşii, pentru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi sfinţească viaţa lor.

Viaţa Sf.Cuvioase Maria Egipteanca este un exemplu minunat al iertării!

Viaţa Sf.Cuvioase Maria Egipteanca este un exemplu minunat al iertării şi al sfinţeniei dătătoare de viaţă, ca un reper pentru toţi cei ce se află în starea păcatului şi a nepostirii, fiindcă şi pentru ei există timp de pocăinţă şi de mântuire dacă urmează exemplul Sfintei Maria Egipteanca, adică bucuria pocăinţei. Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în Egipt în jurul anului 445, unde şi-a început viaţa ca o tânără care-şi urmează pasiunile trupeşti, fugind în Alexandria, departe de părinţii ei, la vârsta de 12 ani, iar acolo a trăit o viaţă de prostituată timp de 17 ani, cu toate că adesea refuza banii bărbaţilor cu care mergea, trăind mai degrabă din cerşit şi din torsul inului. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbaţi care vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. În atari condiţii, Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracţiei, dar atunci când grupul a ajuns la Ierusalim şi au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre înăuntru de o forţă nevăzută. După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară, în curtea bisericii, unde a văzut o icoană a Maici Domnului, în faţa căreia a început să plângă şi să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce, promiţând că va renunţa la dorinţele lumeşti şi va merge oriunde îi va spune Maica Domnului. După această convertire din inimă de la porţile bisericii, ea a mers în deşertul de lângă Iordan unde a început o viaţă de pustnică, trăind mulţi ani doar cu trei pâini şi rareori cu verdeţuri ale pământului, iar timp de 17 ani, Maria a fost chinuită de fiare sălbatice, ca nişte pasiuni şi dorinţe nebuneşti, pentru că ea a depăşit tentaţiile şi a devenit ucenica Maicii Domnului. După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit pe preotul Sfântul Zosima în deşert, care a convins-o să-i povestească viaţa sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit cu multă smerenie povestea ei, arătându-i preotului că are darul înainte vederii, deoarece ea ştia cine a fost şi cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. La sfârşit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăşi anul următor la apusul soarelui în Joia Mare pe malurile Iordanului pentru a se împărtăşi. Sf. Zosima a făcut exact cum i s-a cerut, cu toate că încă avea dubii legate de această experienţă, mai ales că soarele apusese deja. Când Maria a apărut pe malul opus al Iordanului, ea a mers pe apă în mod miraculos şi l-a întâlnit pe Zosima, dar, când el a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior şi că el are Sfintele Taine. Maria a primit Sfânta Împărtăşanie şi a trecut înapoi Iordanul după ce l-a instruit pe Zosima referitor la mănăstirea sa şi după ce i-a dat iarăşi întâlnire în locul unde s-au întâlnit prima dată peste un an. Când el a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea să o înmormânteze şi îi spunea că murise imediat după Împărtăşanie în anul anterior (şi trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde era aşezat). Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a oboist, până ce s-a apropiat un leu care a început să îl ajute, după ce lui Zosima i-a trecut frica de această creatură. Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată, iar Zosima s-a întors la mănăstire şi a povestit tuturor ceea ce văzuse!

“Acele gânduri ce aşa îmi turburau ticălosul meu suflet”!

Să avem înaintea noastră înţelesurile pomenirii în această Duminică a Sfintei Cuvioase Maicii noastre Maria Egipteanca, tocmai pentru că ea este un model de pocăinţă. Maria Egipteanca, în dialogurile pe care le-a avut cu Avva Zosima, îi spunea acestuia: “Şaptesprezece ani am petrecut în pustia aceasta, luptându-mă ca cu nişte hiare cumplite, cu ale mele nebuneşti pofte. Căci când începeam să gust hrană, îmi venea dor de carne şi de peşte, de care aveam eu în Egipt, încă doream şi de băutura vinului, pentru că mult vin beam în lume fiind, iar aicea şi apă nicidecum având, cumplit mă ardeam de sete, şi cu anevoie răbdam. Mi se făcea încă dor de cântece lumeşti, carile foarte mă tulburau şi cu care mă deprinsesem. Atuncea îndată lăcrămând şi în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduinţele, carile am făcut, când am ieşit la pustia aceasta şi mă făceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei de Dumnezeu Născătoarei, chezăşuitoarei mele, şi înaintea ei plângeam, rugându-o ca să gonească de la mine acele gânduri ce aşa îmi turburau ticălosul meu suflet”. Desigur, ea a fost o tânără frumoasă, iar frumuseţea ei i-a adus multe ispite şi a căzut în multe păcate trupeşti, chiar şi în timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, dar, când a voit să intre în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, o mână nevăzută a oprit-o să intre în sfântul locaş. Atunci a înţeles că viaţa ei era prea păcătoasă ca să poată intra în biserică şi a hotărât să meargă în pustia Iordanului pentru a se pocăi de păcate. Stând acolo 47 de ani în post şi rugăciune, în pocăinţă şi în multe nevoinţe duhovniceşti, a ajuns la o mare sfinţenie, iar când se ruga se transforma în lumină şi se ridica de la pământ, pentru că era mai mult duh decât ţărână. Iată, în Duminica a cincea din Triod, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca ne dăruieşte exemplul ridicării ei prin pocăinţă, motiv pentru care este numită „înger în trup” şi ni se arată cum a răstignit Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca patimile trupeşti şi a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfinţindu-şi sufletul şi trupul cu ajutorul dumnezeiescului har: „Neştiind dumnezeieştile porunci, ai întinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiască purtare de grijă, iarăşi l-ai curăţit îndumnezeindu-te, cuvioasă, prin faptele tale cele de sfinţire”!

Dacă vei fi în lume pustnic, vei deveni următor al Sf. Maria Egipteanca!

Duminica binecuvântată a Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregăteşte să înaintăm duhovniceşte, pentru a intra apoi în lumina şi bucuria Sfintelor Paşti. Desigur, ceea ce contează înlăuntrul sufletului nostru este îndemnul la pocăinţă şi la luptă cu păcatul, ca sfat şi călăuză pentru Postul Sfintelor Paşti. Iar, tu, omule al zilelor noastre, învaţă să viețuiești în mijlocul lumii ca în pustie. Această bună legiuire se va face între tine și lume ca un perete despărțitor, din pricina căruia nu vei vedea lumea. Ea va fi înaintea ochilor tăi, însă, ca și cum nu ar fi. În lume vor continua schimbările ei, iar tu vei avea rânduielile tale. Lumea va merge la teatru, tu la biserică, ea va dansa în ritm de samba, iar tu vei bate metanii, ea va fi la plimbare, tu acasă, în însingurare, ea va fi întru grăire deșartă și glume, tu întru tăcere și slavoslovire a lui Dumnezeu, ea va fi în plăceri, tu în osteneli, ea va citi romane deșarte, cu porniri trupeşti, tu vei citi Dumnezeieștile Scripturi și scrierile Sfinților Părinti, ea va fi la petreceri, tu vei sta de vorbă cu cei de un cuget cu tine sau cu părintele duhovnicesc, ea își va face calcule matematice şi socoteli egoiste, tu vei face jertfă de sine, ea va fi în visări patimașe, tu în cugetare la cele Dumnezeiești. Și astfel, în toate cele făptuite, tu, omule, trasează-ți reguli și introdu-ți rânduieli de viață potrivnice obiceiurilor lumești, iar după aceea vei vedea că vei fi în lume, dar în afara lumii, ca în pustie. Nici tu nu vei fi văzut în lume, nici lumea nu se va vedea în tine. Vei fi în lume pustnic și vei deveni următor al Sfintei Maria Egipteanca, fără a te îndepărta în pustie, aşa cum ne învaţă Sfântul Teofan Zăvorâtul. Prin credinţă vom învăţa că Sfânta Maica noastră Maria Egipteanca a fost o pustnică din deșert care s-a pocăit după o viață de prostituată şi apăsată de greutatea păcatului. Iată, bucuria pocăinţei izvorâtă din viaţa pilduitoare a Sfintei Maria Egipteanca devine pentru creştinul de azi şi pentru toţi oamenii, în general, o paradigmă a pocăinţei, a rugăciunii şi a postirii într-o lume plină de tentaţii izvorâte, mai ales, din păcatul desfrânării, pentru că avem înaintea sufletului nostru o călăuză prin lumea ispitelor, pentru a ne împărtăşi din bucuria pocăinţei pe care o simţim din sfârşitul plin de sfinţenie al vieţii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Dacă ne vom smeri, cred că nu vom mai putea folosi argumentul “că sunt alte vremuri”, deoarece la toate acestea răspunsul este simplu, mai ales că dorinţa noastră de desăvârşire nu se condiţionează exclusive de mediul şi de vremurile în care trăim în aşa măsură încât să facem abstracţie chiar de dorinţa noastră de a ne mântui! Viaţa Cuvioasei arată cu limpezime contrastul între cultura trupului morţii sau al vieţii spre moarte şi cultura trupului slavei sau al morţii spre viaţă. Aşadar, să-i învăţăm pe semenii noştri despre viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca şi totodată îndemnându-i la pocăinţă, la slujirea şi iubirea aproapelui, sfătuindu-i să înmulţească rugăciunea şi faptele de milostenie în această perioadă de post, să înlăture mândria şi slava deşartă pentru dobândirea mântuirii,pentru că există o legătură strânsă între viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca şi Duminica aceasta, fie şi pentru faptul că Biserica doreşte să ne îndemne, să ne povăţuiască, pentru că avem nevoie de multă pocăinţă, de multă îndreptare, de spovedanie, de cerere de iertare pentru păcatele noastre, ca să ne apropiem de Dumnezeu!

Prof. Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here