În cea de-a doua zi a Noului An, 2011, Pericopa Evanghelică rostită în Duminica de dinaintea Botezului Domnului vorbeşte despre Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare profet născut din femeie, ca Înaintemergător al Lui Hristos, Proorocul care pregăteşte Calea pocăinţei
, adică, mai exact, recunoaşterea păcatelor, mărturisirea lor, iar botezul pocăinţei, propovăduit de Ioan, semnifică un botez al conştientizării stării de păcat a omului, ca stare de fapt neplăcută Lui Dumnezeu, astfel încât cererea de iertare a păcatelor şi izbăvirea de ele este o pregătire a omului pentru întâlnirea cu Dumnezeu cel Unul Sfânt, Cel fără de păcat! Sf. Ioan este numit «Îngerul Domnului», cel aflat în apropiere de Hristos, înaintea feţei Lui, prin aceasta arătându-se prietenia dintre Ioan şi Iisus Mântuitorul, primul, cu şase luni mai în vârstă decât Mesia, fiind verişorul Lui.
“Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”!
Predicând botezul pocăinţei, pregătind calea Domnului, prin îndemnul său, care va rămâne peste veacuri chemarea vieţii creştineşti, Sf. Ioan Botezătorul a fost prezis cu secole înainte de prooroci, punându-i la curent pe oameni cu ceea ce avea să se întâmple. Sf. Ioan este, aşadar, pregătitorul, înaintemergătorul, “Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”, mai ales că pustia de care vorbeşte Evanghelia este atât cea geografică, a Iordanului, cât şi pustia cea neroditoare a sufletelor celor care se depărtaseră de la poruncile Tatălui Ceresc. Să mai menţionăm că această Cale a Domnului este Legea cea nouă, Evanghelia, iar cărările cele ocolite sunt învăţăturile Legii Vechi, care nu întotdeauna vorbeau direct, ci, doar pe ocolite ele spuneau ceva, dar şi ascundeau în acelaşi timp un adevăr care trebuia tâlcuit. Când Sf. Ioan spune „Drepte faceţi cărările Lui“, se referă la faptul că unele dintre aceste cărări sau învăţături ale Legii Vechi fuseseră distorsionate, deviate prin interpretări nu întotdeauna corecte, iar ele trebuiau corect îndreptate. Iar „drept“ mai înseamnă şi duhovnicesc, iar învăţăturile drepte sunt cele nu doar ale literei formale, ci învăţături care trebuie să fie interpretate duhovniceşte. Expresia „Drepte faceţi cărările“ se referă la corectarea tâlcuirii formaliste, juridice, printr-o înţelegere duhovnicească a Legii, conferindu-i Sf. Ioan Botezătorul calitatea de pregătitor al conştiinţelor oamenilor pentru primirea Evangheliei şi a Botezului Mântuitorului! Cu marea lui înţelepciune, Sf. Vasile cel Mare a arătat în mod sugestiv care este diferenţa între botezul lui Ioan şi cel creştin, spunând că botezul Sf. Ioan este începutul botezului lui Hristos, pentru că este botezul pocăinţei. Or, botezul creştin începe prin pocăinţă, pentru că spunem: „Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor“, iar înainte de Botez, postim, ne pocăim. Botezul lui Ioan este începutul botezului creştin, desăvârşirea botezului pocăinţei. Sf. Vasile cel Mare ne arată că botezul lui Ioan şi cel creştin se deosebesc prin înfiere, pentru că botezul pocăinţei ne arată că avem nevoie de iertarea păcatelor, iar botezul creştin, cel cu Duhul Sfânt, nu ne dăruieşte numai iertarea păcatelor, dar ne dă şi înfierea în Duhul Sfânt.
Botezul Sfântului Ioan era doar un început al botezului creştin
Prin botez ni se dăruieşte iertarea păcatelor, intrarea în trupul tainic al Domnului, care este Biserica, şi ni se dă înfierea. Botezul Sf. Ioan era nedesăvârşit, era doar un început al botezului creştin. Taina iertării păcatelor prin botezul creştin presupune o lepădare de un trecut păcătos, dar şi o dorinţă vie de viaţă înnoitoare întru credinţă! Dumnezeu, nu numai că i-a promis omului, îndată după căderea lui în păcat, trimiterea unui Mântuitor, şi nu numai că a anunţat, prin profeţii Săi, întruparea Fiului Său, ci, atunci când s-a împlinit vremea venirii Lui în lume, s-a îngrijit să trimită un profet care să-I pregătească nemijlocit apariţia Sa între oameni, adică să-I cureţe şi să netezească drumul, precum se curăţă şi se netezesc străzile când un conducător de stat este aşteptat să viziteze un oraş. Acest profet, premergător nemijlocit al Mântuitorului, pe care Acesta îl numeşte cel mai mare bărbat născut vreodată este Sf. Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, pe care Evanghelia ni-l prezintă în prima Dumnică a Noului An în desfăşurarea misiunii lui. Desigur, pentru a înţelege mai bine misiunea pregătitoare a Sf. Ioan Botezătorul, e necesar să aruncăm o privire asupra cadrului istoric în care el îşi începe propovăduirea, din care vom cunoaşte starea socială, politică, morală şi religioasă a oamenilor din acea vreme, când, în împrejurimile Iordanului răsună glasul de chemare al aceluia ce s-a învrednicit a fi înainte Mergător Fiului Lui Dumnezeu: “Faceţi roduri vrednice de pocăinţă”. Mesia, Fiul Lui Dumnezeu, era aşteptat de mii de ani, iar popoarele, prin ceea ce aveau ele mai bun şi mai de valoare au încercat să pregătească o Cale a Dumnezeului Întrupat. Mulţi filosofi ai antichităţii, ca şi profeţii Vechiului Testament, prin scrierile lor inspirate, au pregătit inimile, minţile şi sufletele oamenilor pentru primirea demnă, vrednică şi sărbătorească a Aceluia ce avea să aducă pe pământ pace, bună înţelegere între oameni. Să reţinem că glasul ultimului şi celui mai mare prooroc, în ajunul marelui eveniment al coborârii printre noi a lui “Mesia” cel mult aşteptat, a răsunat puternic, de la o margine la cealaltă a lumii: : “Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”! “Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. “Calea Domnului” este calea vieţii, este calea nouă şi vie (Evrei 10, 20), este “calea adevărului” (II Petru 2, 2), este “calea cea dreaptă (II Petru 2, 15), este “calea dreptăţii” (II Petru 2, 21), este “calea păcii” (Luca 1 7-9), (Romani 3, 17), şi a mântuirii (Fapte 16, 17), în totală contradicţie cu calea morţii, care este calea Satanei, a păcatului (Ps. 1, 16), a minciunii, a strâmbătăţii, a nedreptăţii, a zavistiei, a războiului dintre fraţi şi a păcatelor care denaturează marea creaţie a Lui Dumnezeu!
Împărăţia Cerurilor despre care vorbeşte Proorocul este Mesia Însuşi!
O astfel de cale înnegurată simbolizează mai întâi de toate ceea ce este rău şi plin de blestem, omor, divorţ, stricăciune, desfrâu, furt, idolatrie, vrăjitorie, otrăvire, răutate, deznădejde, lăcomie, vorbire deşănţată, invidie, obrăznicie, semeţie, dorinţă de laudă, iar tocmai această din urmă cale, a morţii, a venit Sf. Ioan Botezătorul să o netezească şi să o curăţe de spinii şi ghimpii fărădelegilor, prin chemarea la pocăinţă adevărată şi sinceră. Pocăinţa înseamnă schimbarea fundamentală a orientării gândirii, simţirii şi a voinţei dinspre păcat înspre virtute. Înseamnă negarea egoismului şi acceptarea slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor. Căinţa este cerinţa fără de care nu poate fi înfăptuită o viaţă nouă, o viaţă în acord cu cerinţele fundamentale ale firii umane şi cu cele ale poruncilor Lui Dumnezeu. Împărăţia Cerurilor despre care vorbeşte Proorocul este Mesia Însuşi! Este Împărăţia Aceluia care era pe punctul de a-şi începe public activitatea menită să-i asigure stăpânirea spirituală asupra credincioşilor, asupra întregii lumi. În strânsă legătură cu chemarea la pocăinţă, Ioan administra botezul prin care cei ce-l primeau se recunoşteau angajaţi pe calea schimbării fundamentale de orientare şi viaţă. Botezul lui Ioan nu conferă Harul Sfinţilor pentru că nu avusese loc jertfa Mântuitorului. Botezul lui Ioan avea doar un caracter pregătitor şi era un “botez al pocăinţei spre iertarea păcatelor” (Marcu 1, 4), prin care proorocul urmărea să-i cheme pe oameni la căinţă pentru a le deschide sufletele în vederea primirii lui Mesia, singurul care le putea da iertarea păcatelor. Căinţa înseamnă stingerea orgoliului, părerea de rău pentru păcatele săvârşite, hotărârea de a trăi o viaţă plăcută lui Dumnezeu, fapte care asigură accesul liber la Hristos, dătătorul tuturor harurilor. Se cuvine să ne amintim apoi că Ioan Botezătorul însuşi a făcut o clară distincţie între Botezul său şi Botezul Mântuitorului. “Eu vă botez cu apă, iar cel ce va veni după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3, 11; Marcu 1, 8). Botezul lui Ioan, care, deşi e mare prooroc, e totuşi numai om, e un botez cu apă, e un botez care doar simbolizează Harul, fără să-l dea, pe când Botezul Lui Hristos, care e nu numai om, dar şi Dumnezeu, simbolizează şi în acelaşi timp ne dă Harul care, ca un foc purifică fiinţa primitorului.
Două modele ale sfinţeniei şi ale desăvârşirii creştine
Duminica de dinaintea Botezului Domnului este cea dintîi Duminică a Anului Nou, motiv pentru care vorbim despre desăvârşirea creştină în Hristos, care este scopul suprem al fiecărui credincios ortodox pe pământ. Începutul desăvârşirii este curăţirea de patimi sau despătimirea, care se face prin pocăinţă, spovedanie, rugăciune şi post, adevărate trepte ale înălţării noastre după atâtea zile de sărbătoare şi împlinire. Să nu uităm că trezvia desăvârşirii este iluminarea, adică sădirea virtuţilor în locul patimilor cu ajutorul Harului Sfântului Duh, iar cununa desăvârşirii este dumnezeiasca dragoste de Dumnezeu şi de oameni. Toate faptele bune au darul să ne ajute la desăvîrşire, dar cel mai mult ne ajută rugăciunea, postul, curăţia trupească şi sufletească, smerenia, milostenia şi dumnezeiasca dragoste care este Însuşi Dumnezeu. Ştim că în aceste sărbători, Biserica Ortodoxă ne-a pus în faţă două modele ale sfinţeniei şi ale desăvârşirii creştine, pe cei mai mari sfinţi ai Bisericii lui Hristos, adică, pe Maica Domnului şi pe Sf. Ioan Botezătorul, iar dacă Preasfânta Fecioară Maria este un model al desăvârşirii pentru noi toţi, dar mai ales pentru femeile creştine, prin cele mai mari virtuţi ale ei: credinţa puternică în Dumnezeu, ascultare, feciorie (curăţie), rugăciune neîncetată, smerenie, care au făcut-o vrednică să nască în trup omenesc pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, putem spune că Sf. Ioan Botezătorul este modelul desăvârşirii creştine, mai ales pentru bărbaţi, prin marile sale virtuţi: viaţă îngerească în post, rugăciune, feciorie şi linişte pentru mărturisirea Evangheliei lui Hristos în lume prin cuvânt, prin exemplul personal şi prin propria jertfă a vieţii pământeşti. Acum, la început de An Nou, să luăm drept model pentru mântuirea şi desăvârşirea vieţii noastre în Hristos, atât pe Maica Domnului, pe Sf. Ioan Botezătorul, ca şi pe toţi sfinţii Bisericii noastre!
Prof. Vasile Gogonea
