Dumnezeu ne judecă după faptele noastre!

115

În pericopa Evanghelică a Duminicii Triodului, premergătoare perioadei Postului Paştilor, se face referire la Cea de-a doua venire a lui Hristos, care nu va fi una neluată în seamă de omenirea încremenită în adormire, ci aceea în care va şedea pe tronul slavei Sale, pentru a aduna toate neamurile pământului şi a face judecata întru slava fulgerului venit pe norii cerului, înconjurat de cetele îngerilor, ca o punere faţă în faţă a omului şi a istoriei sale cu dreptatea Lui Dumnezeu.

Iată, că, la această judecată, Hristos, Judecătorul lumii, va restabili Dreptatea Lui Dumnezeu şi va separa pe cei buni de cei răi, pe cei necredincioşi de cei ce cred în Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, trimis ca să mântuiască lumea.

Revelaţia Înfricoşătoarei Judecăţi
Biserica dreptmăritoare o numeşte Judecată înfricoşătoare, pentru că este ultima, în urma căreia ni se va pecetlui veşnicia, fie în Lumina cea neînserată şi necreeată a Ierusalimului Ceresc, fie în întunericul singurătăţii chinuitoare, pentru că înfricoşătoare va fi şi clipa în care vom vedea pe Hristos coborând pe norii cerului, înconjurat de îngeri, cu sfinţii păşind în lumină spre scaunele de judecată, prin prezenţa în trupuri diafane a fiecăruia dintre noi, trăitorii pe pământ, cu toţii devenind contemporani într-o istorie comună a prezentului. Poate că înfricoşător va fi şi faptul că atunci, toate cele ascunse ale noastre vor fi vădite, că toate faptele păcătoase pe care le-am dosit cu multă grijă în cele mai ascunse unghere ale conştiinţei noastre, vor ieşi la iveală, că tu, omule, te vei ruşina de cele tăinuite ale tale, dar te vei dumeri şi de cele ascunse ale altora, cum şi ceilalţi se vor lămuri de cele ascunse ale tale, ruşinându-se de cele ascunse ale lor. Se înţelegem că, aşa cum ne este viaţa de aici, la fel ne vor fi moartea şi veşnicia, iar dacă ne vom îndrepta încă din viaţa aceasta spre mântuire, atunci judecata cea din urmă nu va mai fi atât de înfricoşătoare! Dreapta Judecată a Lui Dumnezeu pecetluieşte realitatea, starea de fapt, prezentul omului, harul care se manifestă în permanenţă în viaţa lui, pentru ca şi cei fărădelege să se întoarcă şi să păşească pe drumul care duce la mântuirea lor prin bunăvoire! Iar, dacă vor alege calea păcatului, să ştie că-şi vor asuma şi chinurile iadului, când cei drepţi şi desăvârşiţi îşi vor primi cununile cuvenite, pentru că abia la finele istoriei se va face lumină adevărată şi dreptate, atunci se va desluşi în văzul tuturor adevărata noastră faţă şi autentica valoare a faptelor omeneşti.
Prin Judecata milostivă a Lui Dumnezeu!
Chiar dacă Judecătorul e înfricoşător prin măreţie, prin atotputernicie, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi nici un gând omenesc de taină, nici un simţământ, oricât de subţire, nu îi rămân ascunse, la Judecata Lui, Hristos va cere de la omul trăitor milostivirea, ca arătare lucrătoare a dragostei, iar pe cei ce au lepădat-o, îi va da osândirii. Împărăţia Lui Dumnezeu cel Milostiv a fost pregătită de la întemeierea lumii pentru oamenii cei milostivi, care se aseamănă cu El prin iubire smerită şi darnică, generoasă, pentru drepţii care răspund Iubirii Lui Dumnezeu, cei ce primesc lumină şi bucurie, în opoziţie cu cei care n-au răspuns, care primesc focul conştiinţei neîmpăcate cu Dumnezeu şi cu semenii, focul libertăţii neroditoare şi “păcătoase”, cum spune Patriarhul Daniel, care au rămas indiferenţi la cei din jur şi au rămas la experienţa vidului de iubire din sufletul lor, prin păcatul care se amplifică şi se eternizează, precum focul cel veşnic! Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe cei ce au făcut-o tainic în sufletele lor şi l-au miluit pe aproapele, păzindu-se a-l osândi pentru poticnirile lui, iertându-i jignirile şi necazurile pricinuite, dându-i în schimbul blestemului, binecuvântare, iar în schimbul faptelor rele, facerea de bine! Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi este o evaluare a libertăţii noastre, pentru că nu este suficient să Îl vedem pe Iisus, dar, să ne vedem pe noi aşa cum suntem, să ne întoarcem de la păcat şi să devenim fiii Lui Dumnezeu, urmându-L pe Hristos, Fiul Său Unul-Născut, mereu căutându-L în fiecare om şi slujindu-L prin slujirea aproapelui nostru.
Prof. Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here