Duminica Începutului Propovăduirii Domnului!

Suntem în prima Duminică de după Botezul Domnului Iisus Hristos, pentru a conştientiza faptul că vreme de peste două săptămâni, aşa cum se întâmplă de peste două mii de ani, creştinătatea întreagă trece în chip minunat prin poarta neferecată a veşnicului început, poate ca o nepătrunsă şi pilduitoare înnoire spirituală care începe cu Naşterea Pruncului Sfânt, pentru a se desăvârşi prin marea taină a Botezului în apa Iordanului, dar, mai ales, pentru ca Domnul să-Şi anunţe începutul propovăduirii Învăţăturilor Sale, pe Calea care I-a fost deschisă de către Sf.Prooroc Ioan Botezătorul.

Ştim că Anul 2010 este declarat Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti, ca un semn înălţător că orice început este legat de Numele Mântuitorului, Cel ce ne aduce vestea cea bună care ne luminează sufletele şi mintea, dacă o vom urma, pentru că ne eliberează de sub stăpânirea întunericului, prin insuflarea Duhului Sfânt şi a Sfintei Tradiţii, prin care ni se transmit Învăţăturile Lui Iisus! Să fim cu toţii de acord că în aceste Sfinte Învăţături, aşa cum spune Sf.Apostol Petru, “unele lucruri sunt cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc… spre a lor pierzare”(II Petru 3:16), iar dacă şi apostolii aveau nevoie de explicarea lor, cu atât mai mult avem nevoie noi, cei de astăzi, când trebuie să ştim că Sfânta Tradiţie cuprinde toate adevărurile pe care ni le-a descoperit Dumnezeu şi care erau transmise pe cale orală de către Mântuitorul şi de către Apostoli, fiind apoi consemnate şi păstrate de către Biserică, până în zilele noastre, în Simbolul de credinţă, în Canoanele apostolice, în Învăţăturile celor 7 Sinoade ecumenice, în Scrierile Sfinţilor Părinţi, în Cărţile de slujbă sau în mărturiile istorice şi arheologice, toate ajutându-ne să distingem şi să apreciem tradiţiile autentice. Ecoul învăţăturilor Sale s-a prelungit peste veacuri, mai ales că Mântuitorul ne cheamă la pocăinţă, cea care aduce reînnoirea vieţii prin curăţire de păcate şi prin practicarea virtuţilor, în fiecare faptă sau lucrare fiind oglindit felul cum se achită credinciosul de îndatorirea de a-şi îmbunătăţi continuu, din punct de vedere moral-spiritual, propria viaţă, conştienţi fiind că Împărăţia Lui Dumnezeu este viaţa trăită în Hristos, Învăţătorul nostru, iar Viaţa Lui este modelul vieţii noastre.

Prin adâncă reflecţie aflăm că fiecare cuvânt al învăţăturii Lui este decât un îndemn pentru a-l descoperi pe omul lăuntric şi a-l spiritualiza, astfel încât, prin împăcarea cu sine însuşi, omul dintotdeauna să ducă o viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu. Prin Învăţăturile Sale, Domnul Iisus Hristos este Modelul şi Energia unei noi ere în istoria omenirii, era creştină, era propovăduirii Împărăţiei Lui Dumnezeu, mai ales dacă vom desluşi că întreg Cuvântul Său este Lumină, că Viaţa Sa este sfinţenie, un limpede şi nesecat izvor de tămăduire duhovnicească, prin ceea ce ne revelează că prezenţa Sa devine putere şi adevăr, ca nişte valori prin care Cuvântul propovăduit este menit să reînnoiască viaţa oamenilor şi să o lumineze din perspectiva felului de a simţi şi de a cugeta în actualitate şi în viitor. Sunt atâtea voci care acreditează ideea că prin propovăduirile Mântuitorului, interpretarea istoriei nu mai doar ca o înlănţuire de conflicte, de războaie în urma cărora apar şi dispar popoare pe arena disputelor interminabile, din moment ce viaţa oamenilor este ridicată pe culmea unor valori spirituale infinite. În acest fel, cursul istoriei se regăseşte ca un parcurs al omului spre Dumnezeu, spre acest sens pe care ni-l dorim superior existenţei noastre pe pământ, prin puterile tainice ale sfinţeniei. Iisus Hristos ne-a revelat Adevărul despre Dumnezeu, despre Voia Lui cea sfântă, prin învăţătura cea dreaptă despre mântuire, despre viaţa veşnică, poate singurul exemplu care ne poate lumina, nu numai ca învăţător, ci şi ca model moral desăvârşit pentru noi toţi! În chipul său de lumină şi în Cuvântul Său propovăduitor, fapta bună descoperă o “lumină” lăuntrică prin care ne cunoaşte ca oameni iubitori de aproapele nostru, răspândind în jurul Său lumina bunătăţii, pentru că dăruindu-ne Învăţăturile Sale, Domnul Iisus Hristos n-a fost numai Om, ci Însuşi Dumnezeu Cel Întrupat, Dumnezeu şi Om Îndumnezeit!