Stau de vorbă cu Grigore Lupescu doctor în medicină, membru al Academiei de Ştiinţă din New York. O somitate în lumea medicinei, care face cinste oraşului nostru şi în mai multe rânduri a avut amabilitatea
de a accepta să se enumere printre invitaţii noştri la rubrica „Interviurile Gorjeanul” şi chiar în Pagina colaboratorilor cu savuroasele-i epigrame pe teme medicale.
-De-a lungul anilor, datorită frumoasei dvs. activităţi profesionale în domeniul medical, aţi avut satisfacţia primirii unor importante recunoaşteri internaţionale. Puteţi enumera câteva dintre acestea, primite în anul care tocmai se încheie?
-Şi în anul 2009 am primit o serie de nominalizări şi distincţii internaţionale, deosebit de onorante, îndeosebi de la Institutul Biografic America(ABI), din Carolina de Nord, S.U.A., din partea preşedintelui J.M.Ewans şi de la Centrul Biografic Internaţional(IBC), din Cambridge, Anglia, sub semnătura directorului general Nicholas Saw. Voi menţiona doar câteva, citând şi unele aprecieri din invitaţiile respective.
Includerea într-o nouă ediţie „MARI MINŢI ALE SECOLULUI 21”, care constituie după cum se specifica în invitaţie „una din cele mai populare şi căutate cărţi în colecţiile celor mai mari biblioteci din lume”, având ca tematică „Minţile creative şi influente” şi cuprinzând 1000 de personalităţi remarcabile din întreaga lume. În nominalizarea pentru „Ordinul american pentru realizări profesionale” se scrie: „Dr.Lupescu, dvs.reprezentaţi o sursă de inspiraţie pentru cei din jur. Din partea institutului vă trimit mulţumirile mele din inimă şi vă mulţumesc pentru realizările şi exemplul dvs. onorabil” „E marea mea plăcere”, menţionează directorul general Nicholas Saw, să vă reînnoiesc invitaţia privind „Premiul Hipocrate pentru realizări medicale”. IBC se mândreşte să vă acorde frumosul premiu „ca o confirmare a variatelor dvs. talente recunoscute de toţi”
În nominalizarea pentru „Omul anului în ştiinţă 2009” se afirmă „A fost o decizie dificilă să determinăm cine va fi printre oamenii anului 2009, în special în domeniul ştiinţei, care este atât de larg . Dvs. reprezentaţi alegerea noastră pentru acest premiu după ce am revizuit sute de realizări”.
„Medalia de aur pentru România în numele ţării şi poporului dvs.” Constituie o distincţie oferită de ABI persoanelor „care merită să fie recunoscute nu numai în ţara lor de origine, ci în lumea întreagă”. „Omul anului 2009 România”, nominalizare exclusivă, în care preşedintele ABI se exprimă astfel: „Cum am intrat în contact cu atâtea persoane talentate, a fost dificil să ne hotărâm cine va fi primit printre oamenii anului 2009, în special ca reprezentant al unei ţări întregi. Dvs.sunteţi opţiunea noastră pentru ţara dvs.”
„Premiul internaţional al Păcii” acordat de Convenţia Culturală afiliată ABI şi „Medalia internaţională a libertăţii” reprezintă cele mai recente nominalizări primite.
-Cărui fapt credeţi că se datorează această multitudine de distincţii internaţionale pe care le primiţi de ani buni?
-Şi eu mi-am pus această întrebare. Un răspuns ar putea fi următorul: modestele mele lucrări au fost publicate în diverse reviste străine sau prezentate la mari congrese internaţionale, prin expedierea lucrărilor şi nu personal , căci nu îmi permiteam costul unor asemenea deplasări. O singură, dar splendidă excepţie a reprezentat-o invitaţia sponsorizată adresată de preşedintele societăţii mediteraneene de cardiologie, dl. Prof. dr.Bernardo Vidne, de a participa, împreună cu fiul meu, la un mare congres medical de la Tel Aviv, în 1996. Lucrările respective au cuprins totdeauna idei noi, originale, niciodată n-am fost tentat să confirm doar rezultatele altor cercetători, dacă nu relevam măcar o nuanţă inedită. Pe de altă parte, aceste idei noi au izvorât din cercetarea clinică şi integralistă a bolnavului, nu din investigarea sa parcelară şi exclusiv tehnicistă, fiind convins că asemenea cercetări bazate predominant pe tehnologia medicală, sunt din start sortite a fi depăşite de cercetările din ţările mult mai avansate din punct de vedere tehnologic. În aceste ţări, cercetările clinice sau epidemiologice trezesc un interes deosebit, utilizarea excesivă a tehnicilor, de investigaţie în dauna examenului clinic, nu rareori neglijat, fiind chiar etichetată, în sens prioritar, ca „medicină de aparat”. Departe de a subestima rolul excepţional al aparaturii medicale, absolutizarea sa în detrimentul discuţiei cu bolnavul, al anamnezei şi al examenului clinic, reprezintă o eroare majoră. Primatul gândirii clinice a fost şi va rămâne esenţial în medicină. Prin analogie, există animale care posedă un simţ al vederii sau al auzului mult mai dezvoltate decât ale omului, putând detecta semnale vizuale sau acustice pe care omul nu le poate percepe , dar neputinţa integrarii lor raţionale diminuă evident posibilităţile de cunoaştere ale animalelor respective în comparaţie cu omul.
Oana Paloş
