Înainte de a se consolida Uniunea Europeană, în fruntea căreia s-a aflat detaşat Germania, trebuia să se netezească calea spre o Europă condusă de la un centru.
În acest sens, Cehoslovacia, care a rezistat din 1918, ameninţărilor Germaniei, a fost desfacută “în două”, Cehia cu capitala la Praga şi Slovacia cu capitala la Bratislava.
Mai trebuia divizată o mare ţară, care în perioada războiului s-a opus ocupaţiei naziste, cât şi presiunilor Moscovei. Este vorba de Iugoslavia, care avea o suprafaţă de 255.804 km2 şi o populaţie ce depăşea 25 de milioane. Proclamat Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croaţia, Dalmaţia, Voievodina şi Bosnia-Herţegovina, la 1.12.1918 se proclamă Regatul Iugoslaviei, iar la 29.11.1945 se proclamă Republica Federativă Iugoslavă. Va amintiti cum media aducea laude bombardării Iugoslaviei, cum a fost destrămată datorită intervenţiei Statelor Unite, în conflictele create artificial a dus la stimularea şi provocarea fostei Republici Iugoslave, care a condus la războaiele telecomandate din Croaţia, Bosnia şi Cosovi, ultimele două cu amestec internaţional. “Doctrina Brejnev” proclamată de URSS, a fost rebotezată de unele ţări din Occident şi de Statele Unite în doctrina luptei împotriva terorismului sârb. Doctrina Huntington, spre bucuria Germaniei, în primul rând, a dus la dezmembrarea Iugoslaviei, la omorârea lui Miloşevici, punând o pată ruşinoasă pe aceste puteri care au schimbat harta Europei în nişte frontiere noi spre “binele şi prosperitatea popoarelor din fosta Iugoslavie”.
Gh. Rădulescu
