Doamna profesoară Dorina Nichifor este o veche colaboratoare la presa gorjeană de specialitate, îndeosebi „LITUA. Studii şi cercetări” (editată de Muzeul Judeţean “Al. Ştefulescu”) şi „Rhabon” (periodic al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj), publicând, în ultimul deceniu, în colaborare cu prof. dr. Gh. Nichifor, câteva volume: Gheorghe Chiţu şi liberalismul modern (1998), Gheorghe Magheru – scrisori din exil (2004), dar şi studii de o temeinică documentare: Contribuţia lui Gh. Chiţu la dezvoltarea învăţământului şi culturii, 1828-1879, Din activitatea Ligii Naţionale a Femeilor Române – Gorj, Mărturii gorjene despre Cohorta “Domnul Tudor”, Atitudini antirevizioniste în Gorjul perioadei interbelice ş.a.
După cum uşor se poate vedea, personalitatea lui Gh. Chiţu, figură de seamă a liberalismului modern, a preocupat-o în mod cu totul special, pregătind astfel şi o lucrare de doctorat, susţinută la Universitatea din Craiova.
Gheorghe Chiţu – reprezentant al liberalismului modern din România (Ed. Sitech, Craiova, 2009, 496 p.) este întâia monografie ce se dedică plurivalentei personalităţi, „adept înfocat al ideilor paşoptiste, militant unionist şi partizan al grupării liberal-radicale condusă de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti” (prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean).
Punându-şi amprenta gândirii sale politice (alături de alţi fruntaşi olteni precum Emanoil Chinezu sau Eugeniu Carada) asupra unei epoci de mari frământări şi transformări istorice radicale, Gh. Chiţu s-a dedicat unui liberalism activ şi pragmatic (difuzat şi în periodicele la care colabora încă din tinereţe), militând pentru consolidarea unui regim monarhic constituţional. Biografia sa este legată de marile momente istorice din sec. al XIX-lea (participarea la revoluţia paşoptistă, fruntaş al mişcării unioniste, teoretician şi practician al dreptului românesc, primar al Craiovei, apoi deputat în Parlamentul României (unde se distinge printr-o oratorie de succes şi iniţiative legislative) şi chiar, în mai multe rânduri, ministru (al Internelor, Învăţământului şi Cultelor), Gheorghe Chiţu a dovedit, dincolo de o voinţă imensă, acea vocaţie de a-şi impune ideile şi personalitatea în varii domenii (viaţă politică, organizare internă, învăţământ, cultură, presă…).
Ca literat, nu pot să trec cu vederea nefericitul episod al demiterii revizorului şcolar Mihai Eminescu (la 1 iulie 1876) şi imputarea (după căderea guvernului conservator, în martie 1876) a sumei de 100 de galbeni, pe care fostul ministru al învăţământului Titu Maiorescu i-o acordase Poetului pentru a-şi susţine doctoratul la Berlin.
Precizăm că „punerea în disponibilitate” a poetului „începând cu 4 iunie 1876” fusese cerută prin Raportul înaintat domnitorului Carol I de Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, la 3 iunie 1876, prin care îşi pierdeau posturile şi ceilalţi revizori, înlocuiţi, cum am zice azi, pe criteriul politic (D.A.N.I.C. fond M.C.I.P., ds.3098/1876, f. 100, orig; f. 96, concept, cu termenul de punere în disponibilitate la 1 iun.; “Monitorul Oficial”, nr. 127, din 10/22 iun. 1876, p.3059 – Arhivele Naţionale ale României, Mihai Eminescu în documente de arhivă, catalog, Ed. Ministerului de Interne, 2001, p. 87).
Am făcut această precizare exactă (cazul a fost cercetat şi de noi într-un documentar) pentru a disipa mistificarea că Poetul ar fi fost înlăturat din funcţie „din cauza publicării unor articole în ziarul «Timpul», în care era vizat şi ministrul” (la «Timpul», Eminescu va ajunge redactor de-abia în toamna târzie a lui 1877, după ce un an de zile trăise, la Iaşi, în mari lipsuri materiale).
În cap. al IV-lea dedicat dezvoltării învăţământului şi culturii, d-na Dorina Nichifor se opreşte asupra acestui „gest regretabil” (Episodul Mihai Eminescu, pp. 263-267): „Măsura îl arunca pe marele nostru poet în complicate lipsuri materiale, cu efecte nefericite asupra activităţii sale ulterioare.” Ca şi rezerva păstrată asupra unei chestiuni nedocumentate încă de cercetători: „eforturile lui Gh. Chiţu de a se constitui o pensie viageră pentru marele poet naţional”…
Dincolo, însă, de aceste chestiuni care ţin de o altă zonă a documentării, lucrarea de doctorat a d-nei Dorina Nichifor este, în cele şase capitole structurată, o dovadă de cercetare asiduă a unor bogate izvoare (Arhivele Statului din Bucureşti, Dolj, Gorj, Arad…, manuscrise din fondul Bibliotecii Academiei, documentare, memorii, corespondenţă, periodice locale regionale şi centrale, chiar site-uri de pe Internet), a unor lucrări, studii şi articole însumând o bogată listă. Beneficiind şi de o Anexă cu ilustraţii alb-negru, monografia dedicată unuia dintre cei mai activi membri fondatori (şi doctrinar) ai Partidului Naţional Liberal, rămas fidel liberalismului radical ilustrat de Ion C. Brătianu, constituie o cercetare fundamentală în domeniu şi un exemplu de structurare analitică a unui vast material documentar.
Ca referent solicitat, în domeniul de specialitate, în unele centre universitare, nu pot trece cu vederea că prof. dr. Dorina Nichifor se adaugă corpului de elită al istoricilor gorjeni, probând o mai veche pasiune şi o reală vocaţie, încoronate, iată, de această strălucită lucrare, de vârf, în istoriografia de azi.
Să menţionăm acurateţea textului (cartea apare într-o editură acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul M.E.C. pentru “editare de carte ştiinţifică”), dar şi cu „sprijinul generos al domnului Dragoş Viorel Ionică, fostul nostru elev, administrator al Centrului de Calcul S.A. – Tg.-Jiu”.
Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA
