Documente şi amintiri despre Târgu-Jiul de altădată – “NOSTALGII” de Sorin Popescu

341

FotoSPopescu[1]Prin Decizia nr. 21 din 29 octombrie 1981 a Comitetului Judeţean de Cultură Gorj era înfiinţată Asociaţia Culturală „Alexandru Ştefulescu”, al cărei preşedinte (fondator, de altfel, al Cenaclului „Sănătatea”) era regretatul dr. Smarand Alexandrescu, iar preşedinte de onoare renumitul cardiolog Ilarie Popescu, devenit şi el amintire.

Conform Statutului, Societatea a funcţionat cu trei secţii: literară, artistică şi ştiinţifică. Dacă de prima răspundea subsemnatul, de celelalte se ocupau efectiv regretatul av. Constantin Uscătescu şi dr. Grigore Lupescu. În cadrul acestor activităţi, care n-au fost puţine, l-am cunoscut pe dr. Aurelian Popescu, fost medic militar, în casa căruia de pe „Victoria” (cam pe locul unde este astăzi magazinul „Flanco”), s-a întrunit deseori consiliul director. Între timp, şi dr. Aurelian Popescu, talentat epigramist, a devenit amintire, ca mulţi alţi membri ai uitatei societăţi: Sabin Popescu-Lupu, Iunian Th. Ciobanu, Victor Andriţoiu… Deunăzi, cu prilejul primei ediţii a Simpozionului Naţional „Brâncuşiana” de la Peştişani (16 martie a.c.), l-am reîntâlnit pe fiul regretatului medic, eminentul jurist dr. SORIN POPESCU, şef de secţie, cu rang de secretar de stat, la Consiliul Legislativ, al cărui vicepreşedinte este. E membru fondator şi membru în Comitetul executiv al Uniunii Juriştilor din România, arbitru în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, membru în Colegiul de redacţie al revistelor „Dreptul” şi „Palatul de Justiţie”, fost cadru didactic asociat în învăţământul superior juridic. Distins cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, precum şi cu premii, diplome şi medalii ale Senatului României, Uniunii Juriştilor, Societăţii Academice „Titu Maiorescu”, „Monitorului Oficial”, Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti etc. A publicat, începând din 1998, individual sau în colaborare, numeroase lucrări cu caracter juridic, apărute la edituri din ţară şi străinătate, dar şi numeroase studii, articole, comunicări în reviste de specialitate sau literare („Oglinda literară”, „Manuscriptum”, „Adevărul literar şi artistic”), precum şi în „Gorjeanul”.Între lucrările cu caracter literar-documentar amintim apreciata lucrare Fascinantul Ion Barbu / Dan Barbilian – file inedite (Monitorul Oficial, 2008). Recent, Sorin Popescu a editat o nouă carte cu caracter documentar şi memorialistic, intitulată Nostalgii (Editura „Continent XXI”, Bucureşti, 2011, 248 p.), dedicată părinţilor săi Nicoliţa şi Aurelian… „Cuvântul înainte” este semnat de cunoscutul jurist Gavril Iosif Chiuzbaian, confrate şi redactor şef al publicaţiei „Palatul de Justiţie”, care îl apreciază pe Sorin Popescu drept „un erudit intelectual dedicat valorilor româneşti”. Nostalgiile lui Sorin Popescu sunt structurate în cinci părţi, cuprinzând, pe rând, Amintiri şi publicistică literară, Prezentări de carte şi discursuri omagiale, Poezii de tinereţe, Epigrame şi Versuri de circumstanţă… Cele mai interesante pentru istoria socială, culturală şi literară ni se par, de departe, amintirile şi consemnările publicistice. Sunt de găsit aici evocări „despre oameni şi locuri din Târgu-Jiul postbelic”. Cunoscut pentru apetitul său de colecţionar, autorul are prilejul să evoce personalităţi din lumea culturii, artei şi ştiinţei, multe din acestea venind direct în atingere cu Gorjul: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Tudor Arghezi, Mihail Cruceanu, Karl Storck, Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Ioana Radu, Ion Luican, Rodica Bujor, Lazăr Iliescu, ş Ştefan Odobleja… Alte amintiri evocă, pe baza unor documente recent achiziţionate, figuri ilustre ale culturii şi literaturii române, precum Al. Macedonski, Cincinat Pavelescu, I.M. Raşcu, Ov. Densuşianu, C. Rădulescu-Motru, C. Bacalbaşa, Ion Popescu-Spineni, Mihail Dan, familia Pillat sau politicieni precum Grigore Iunian, Titu Frumuşanu… De observat că juristul de profesie închină confraţilor articole memorabile, regretând, la un moment dat, că în rândurile Academiei Române nu este decât un singur membru şi acela „corespondent”! – Unde (ne) sunt academicienii jurişti? Ultimele 30 de pagini ale cărţii reproduc unele încercări literare (relevante sunt sonetele şi rondelurile scrise prin anii 1955-56), apreciate de însuşi autorul lor „corecte din punct de vedere al tehnicii poetice, dar tributare teribilismului vârstei”… Ca şi versurile de circumstanţă, ocazionale, închinate unor colegi, prieteni sau membri ai familiei. Între acestea reţinem poemul dedicat, în 1984, Lui Nicolae Labiş, din care cităm versuri ce exprimă un crez al generaţiei sale: „De-ai fi lângă mine, tot timpul, mereu/ Să-mi străjui culcuşul şi cugetul treaz/ Să fii călăuză a drumului meu/ Şi steaua polară a lumii de azi.// Şi-ascultă-mă bine, bădie, îţi jur,/ Că cei ce-ţi urmarăm învins-am în noi/ Minciuna şi frica şi laşul sperjur/ Şi nu, niciodată, nu da-vom-napoi!” Poezia a fost citită în faţa unor elevi de gimnaziu, avându-l alături pe regretatul poet Ioan Alexandru, cel care, în 1990, a bătut crucea pe peretele din prezidiul Senatului României şi acolo a rămas până azi! Spiritul epigramatic al tatălui s-a transmis, desigur, şi fiului, cu o oarecare vervă de circumstanţă, ca în catrenul ce îşi dedică, la 23 aprilie 2008, cu prilejul împlinirii vârstei de 66 de ani: „Pe al Satanei număr, şase-şase,/ L-am depăşit, deşi cu frica-n oase./ De-acum visez, şi vă doresc şi vouă,/ Să prind, once more, divinul şaizeci şi nouă!”. În 2010, autorul a depăşit şi această vârstă, aşadar nu avem decât să-i urăm să depăşească 79, 89 şi ce-o mai da Dumnezeu, nici prea mult ca să ne chinuie, nici puţin ca să ne regrete lumea!…

Zenovie Cârlugea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here