Disciplina de partid nu e totul! – Oficiali ai puterii împotriva companiilor energetice

Unul din argumentele folosite în momentul “spargerii” RENEL-ului a fost: “ştim ce intră, ştim ce iese, nu ştim ce se întâmplă în interior”, iar ţinta de îmbunătăţire a transparenţei şi descentralizare a fost acceptată de comunitatea specialiştilor în energetic ca un pas reformator. E drept că, la acel moment, specialiştii au fost consultaţi şi angrenaţi în proiectarea soluţiilor de organizare şi reglementare încât angajamentul lor a ţinut, indirect, locul acordului profesional.

Cu totul altfel stau lucrurile în privinţa actualei tentative de restructurare, care este greu de acceptat de comunitatea energeticienilor, între altele una suficient de puternică şi preocupată de păstrarea prestigiului profesional, în lipsa unei fundamentări concludente şi a unor obiective transparente. Fie şi numai din oscilaţiile şi bâlbele ce marchează dezbaterea publică, amânată repetat de iniţiatori, se conchide că proiectul are probleme de calitate şi credibilitate chiar şi printre cei chemaţi, într-un fel sau altul, să-l promoveze.

Printre efectele cele mai vizibile ale acestei propuneri de restructurare se remarcă opacizarea unor relaţii comerciale, în prezent, transparente, distorsionarea concurenţei pe piaţa energiei electrice. Îngrijorător este faptul că, proiectul de restructurare nu convinge că ar exista măcar un singur beneficiu de natură economică sau socială.

De aceea, nu ne miră afirmaţia secretarului de stat în Ministerul Economiei, Tudor Şerban, din cadrul unei conferinţe pe teme energetice. „Cele două companii vor fi funcţionale la 1 ianuarie 2010, dar până în 2012 ar putea râjni în gol”

Pasajele, care se doresc a fi argument în susţinerea proiectelor, sunt generale până la superficialitate, încât stârnesc mai degrabă zâmbete decât nevoia unei analize critice. Vom aborda ,totuşi, cu gravitatea necesară aceste consideraţii având în vedere că provin de la un factor de putere-Ministerul Economiei- care chiar are puterea să impună asemenea aberaţii.

“Trebuie avute în vedere acele soluţii care contribuie la diminuarea riscurilor, oferind securitatea aprovizionării cu resurse energetice primare corelat cu satisfacerea consumului de energie electrică în condiţii de siguranţă”. Este o frază care pare a proveni de la un autor aflat în transă, decât de la un specialist în domeniul energetic sau proiectul de restructurare avea un număr de pagini prestabilit care trebuia umplut cu orice.

Cu asemenea obiective companiile ce ar urma să fie înfiinţate “vor râjni”, cu siguranţă, în gol pentru totdeauna.

Dacă tot nu se profilează beneficii ale restructurării, nu se pot masca efectele distructive. “Hidroelectrica” SA, societatea cu cele mai bune rezultate economice între toţi producătorii de energie urmează a fi divizată şi dezarticulată, componentele ei profitabile urmând să subvenţioneze netransparent producătorii pe cărbune. Se tot dă exemplul contractelor pe termen lung, la preţuri mici, care s-ar putea rezilia odată cu “spargerea” Hidroelectricii şi înfiinţarea noilor companii. Nimic mai fals!

Reorganizarea nu oferă temei juridic pentru rezilierea de contracte, ştiut fiind că va opera succesiunea de drept asupra structurilor nou create. Mai mult, în prezent, operează clauze care permit ajustarea preţurilor.

„Noi am propus Ministerului Economiei varianta noastră în ceea ce priveşte înfiinţarea celor două companii ce vor rezulta în urma reorganizării sectorului energetic din ţară. Ministerul va fi cel care va decide fiind acţionarul majoritar al Hidroelectrica. Noi putem doar să le dăm o sugestie, dar hotărârea este a administratorului”, a spus directorul general al Hidroelectrica, Mihai David. Este cel puţin discutabilă abordarea situaţiei structurilor de mentenanţă care sunt absorbite de producătorii termo şi externalizate de producătorii hidro. Inconsecvenţa şi amatorismul sunt evidente.

Unul din obiectivele soluţiei de restructurare este “păstrarea locurilor de muncă în sectorul minier”. Un asemenea obiectiv vine în contradicţie cu aproape toate celelalte obiective grupate în ideea de eficienţă şi competitivitate, astfel că, din start, politicile publice aplicate nu pot atinge aceste obiective, aspect asupra căruia vom reveni şi-l vom dezvolta.

„Procesul de integrare va fi lung şi dureros. Trebuie făcută şi o restructurare (de personal – n.r.). Succesul va depinde de echipele de integrare. Unul din factorii de succes este să nu se amestece echipa de proiect cu cea de management”, a afirmat Adrian Băicuşi, directorul general “Transelectrica”.

Vedem, deci, că nu vor putea fi evitate disponibilizările, iar sectorul minier va efectiv ciopârţit. Senatorul PD-L Ion Ruşeţ şi preşedinte al unui sindicat din domeniu estimează o reducere a producţiei SNLO, care ar putea duce la pierderea a 2500-3000 locuri de muncă, numai în sectorul minier.