Din Ţara Jiului de Sus a mai zvâcnit încă un mare poet

119

În contextul poeziei noastre contemporane, omul de cultură, profesorul şi poetul Ion Sanda, reprezintă o zonă de mare sensibilitate, dar şi de o mare valoare spirituală.
Originar din Vădenii Gorjului, s-a aşezat, prin căsătorie, de aproximativ patruzeci de ani, pe minunata Vale a Jaleşului, în comuna Arcani. Putem constata cu bucurie că singularitatea creaţiei lui Ion Sanda nu ţine numai de originalitatea frapantă a limbajului, ci şi de o adeziune la spiritualitatea rurală gorjeană.

Poetul se evidenţiază printr-o orientare foarte hotărâtă spre o varietate tematică, dar şi printr-o intelectualizare a poeziei, printr-o detaşare semnificativă, ce accentuează valoarea formală a poeziei sale, prin relativa ei autonomie ca limbaj convenţional.
Stilizările „iconografice” ale lui Ion Sanda, apărute în volumele „Poeme” (Editura „Gorjeanul”, Tg-Jiu, 2000), „Salvaţi ploile iubirii” (Editura „Orfeu”, Craiova, 1994) şi volumul „Sunt omul jocului corect” (încredinţat deja Editurii „Rabon” din Tg-Jiu), au ca punct de plecare folclorul românesc în general, utilizându-i cu precădere subtilităţile de limbaj, grefându-l pe un fond ideatic aparte.
Poetul pledează, prin creaţiile sale, pentru întoarcerea la izvoare, în favoarea unei cugetări împletită cu viaţa simplă a oamenilor, a lucrurilor şi a locurilor. Viziunea poetului presupune o necesitate de angajare etică şi estetică a creaţiei. El nu se sfieşte să readucă în faţa conştiinţei prezentului atributul „mesianic”, ce caracterizează îndeosebi poezia olteană a lui Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Nicolae Dragoş, precum şi a mai multor condeieri din ţinutul Olteniei.
Poemele lui Ion Sanda au o puternică rezistenţă sufletească şi morală. Seva poeziei sale vine dintr-o experienţă vastă, din viaţa trăită zi de zi, printre semenii săi, dând dovadă de o inepuizabilă forţă în faţa colii albe de hârtie. Foarte uşor se poate observa că poetul a luat lecţii de la înaintaşii săi, de la marii poeţi ai literaturii române, dar şi universale.
Pentru Ion Sanda, limba română şi ţara sa rămân sfinte altare, în faţa cărora îngenunchează şi se închină. Regimul intelectual al poetului se încadrează în contextul istoriei culturii şi civilizaţiei româneşti şi universale, discipline pe care le-a predat ani în şir la Universităţile din Herculane, Tg-Jiu şi Arad.
Furia poetului împotriva semidocţilor, a plagiatorilor, a parveniţilor, a hoţilor, a ipocriţilor, a noilor ciocoi, etc. este evidentă. El vine în conflict cu toţi impostorii, cu toţi escrocii şi detractorii, cu toţi cei lipsiţi de caracter şi demnitate, de respect şi de omenie. Principiul poetic al autorului este foarte rafinat şi foarte bine încărcat de idei, destul de solid şi convingător.
Triumful poeziei lui Ion Sanda este biruitor. Lumea tare a realităţilor politice concrete constituie tematica mai multor poeme ale acestuia. Valurile politice din societatea românească nu-l lasă indiferent. Prin poemele sale care vizează politicianismul românesc, Ion Sanda se dovedeşte a fi un adevărat maestru, dar şi un adevărat „ministru” al departamentului „Poezie”. Temperamentul său vulcanic, dar onest, a dat o deosebită eleganţă, atât poeziei cât şi poetului. Garantez că, Ion Sanda nu va putea fi niciodată un om politic, dar el rămâne un fin observator al politicianiştilor şi al politicianismului.
Satul constituie pentru poet o desăvârşită „matrice stilistică”, precum şi o biruitoare frescă. Iubirea este pentru poet un tumult de viaţă titanic, aş zice eu, mângâietor, dar uneori şi dezamăgitor. Poemele autobiografice ale poetului sunt de-a dreptul cuceritoare, încântătoare, dar şi clocotitoare în acelaşi timp.
Ion Sanda este un entuziast. El este printre puţinii poeţi care, în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 şi începutul lunii ianuarie 1990, demonstrează concret că nu se poate trăi fără poezie. El este poetul şi omul de cultură care s-a izbit puternic de virulenţa politică a unor parveniţi, a unor demagogi, a unor escroci, a unor parlamentari şi oameni politici murdari la suflet şi lipsiţi de orice scrupule.
Ion Sanda, prin unele poeme ale sale, demonstrează că e un fin observator al acestor politicieni care au trăit şi încă mai trăiesc mereu cu impresia că cel care strigă mai tare, acela primeşte cu câţiva centimetri în plus din „ciolanul statului”.
Autorul este convins că poezia, ca esenţă spirituală, înseamnă viaţă socială. Ion Sanda este unul dintre acei scriitori de poezie care nu pune între paranteze criteriul axiologic, fiind împotriva lipsei de cultură şi a violenţei politice.
Ca om de cultură, Ion Sanda a fost acela care, imediat după Decembrie 1989, a preluat de la Sindicate Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, străbătând cu el nenumărate ţări din Europa, din America de Nord şi din America Latină.
Ion Sanda a fost acela care, după Decembrie 1989, a întocmit documentaţia pentru înfiinţarea Complexului Cultural „Constantin Brâncuşi” de la Tg-Jiu. Trebuie să mărturisesc faptul că aprobarea pentru înfiinţarea acestui Complex i-am dat-o eu, subsemnatul acestui material, pe vremea când eram secretar de stat în Ministerul Culturii, pentru că ministrul Marin Sorescu era plecat în străinătate, în acea vreme.
Tot Ion Sanda a fost acela care a întocmit, în mod foarte riguros, documentaţia pentru înfiinţarea Tetrului Profesionist de la Tg-Jiu, teatru a cărei aprobare a fost dată de prof. univ. dr. Mihai Golu, gorjean de origine, pe vremea aceea fiind Ministrul Culturii din România.
Ar fi nedrept, dacă nu aş consemna faptul că Ion Sanda şi brâncuşologul Radu Varia au fost cei care s-au ocupat de restaurarea operelor lui Brâncuşi, până în momentul în care răimea şi invidia unor politicieni ai Gorjului au uneltit la „debarcarea” lui Ion Sanda din funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional – Gorj şi la alungarea lui Radu Varia din Tg-Jiu.
Însă „debarcarea” lui Ion Sanda nu a durat prea mult pentru că acesta a revenit în funcţia precedentă, datorită valorii sale şi a curajului de a se prezenta din nou la un foarte exigent concurs, pe care l-a susţinut la Ministerul Culturii împreună cu alţi pretendenţi, pe care omul de cultură, poetul şi profesorul Ion Sanda, i-a subclasat.
Despre Ion Sanda aş vrea să mai spun că are un talent artistic şi oratoric deosebit. Personal, am avut prilejul să-l admir jucând, în mod strălucit, rolul lui Tudor Vladimirescu în Câmpia Padeşului. De asemenea, Ion Sanda este un foarte bun organizator şi prezentator de spectacole cultural-artistice. Tot el a fost cel care a întocmit primele regulamente pentru Festivalurile-concurs „Tudor Arghezi”, „Maria Lătăreţu” şi multe altele.
Revenind la creaţia poetică a lui Ion Sanda, aş vrea să mai adaug faptul că acesta are talentul necesar, vigoarea şi vitalitatea de a se singulariza şi integra în marea poezie românească.
Originalitatea şi frumuseţea poemelor sale sunt izvorâte dintr-un adânc sufletesc, dincolo cu mult de hotarele conştiinţei luminoase. Lirismul versurilor lui Ion Sanda este evident, el scoţând în relief gradul de cultură generală şi o chemare deosebită spre actul de creaţie.
Versurile lui Ion Sanda au o sensibilitate aleasă.
Prof. dr. Mihai Ungheanu, fost
secretar de stat în Ministerul Culturii, critic şi istoric literar,
Bucureşti, octombrie 2004

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here