Din nou călător prin Lumea de Piatră a Carstului Gorjean – (1)

1487

Ramura sudică a munţilor Vulcan este constituită în cea mai mare parte din calcare ce au favorizat de-a lungul timpului o multitudine de procese ce au avut ca final carstificarea.

Relieful zonei este dominat de platforma de eroziune Gornoviţa (denumire dată încă de la începutul sec 20 de reputatul geograf francez Emilian de Martonne după efectuarea unor serii de observaţii și cercetări efectuate în zonă). În cadrul acesteia se pot distinge mai multe nivele:
-platforma inferioară (Gornoviţa 1) localizată între 400-750 m cu o înclinare mică, lasă impresia unei terase situată aproape de zona depresionară subcarpatică. Acest fapt a făcut posibil dezvoltarea reliefului carstic la o scară mult mai mare faţă de restul perimetrului;
-platforma superioară (Gornoviţa 2) localizată între 750-1100 m este bine delimitată în teren iar înclinaţia sa este mult mai accentuată;
Între 1100-1500 m se dezvoltă platforma de eroziune Râul Şes, cel mai înalt nivel carstic al secţiunii sudice a masivului montan. Pe suprafaţa acestor platforme de eroziune relieful carstic este bine reprezentat prin chei, doline și lapiezuri.
-când traversează zone calcaroase râurile precum şi afluenţii acestora, formează chei. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: Cheile Sohodolului, Cheile Şuşiţei Seci şi Cheile Şuşiţei Verzi. Cheile Sohodolului sunt cele mai lungi dezvoltându-se pe o lungime de aproximativ 12 km (între Poiana Contului şi nordul comunei Runcu). Pe parcursul acestora existenta unor roci mult mai dure cum ar fi graniţele şi şisturile cristaline au produs în două locuri întreruperea formarii de forme și fenomenelor carstice.
-dolinele sunt caracteristice platformei Gornoviţa 1, unde și cunosc o mare densitate, cele mai reprezentative fiind localizate la est şi la vest de Şuşiţa Seacă. Pe platforma Gornoviţa 2 densitatea acestora este mai redusă pentru ca în perimetrul platformei Râul Şes să lipsească aproape în totalitate.
-lapiezurile au de asemenea o reprezentare numeroasă în cadrul platformelor de eroziune Gornovița 1 și 2, unde acestea pot fi observate şi în diversele lor faze de evoluţie. Câmpuri de lapiezuri bine conservate se pot vedea în Tufoaia, Măgura, Babele, pe partea vestică a Văii Deleşului precum şi în apropierea vârfurilor Leşu și Cioclovina Vălarilor, unde formează cea mai spectaculoasă suprafaţă de lapiezuri din Carpaţii Meridionali.
Perimetrul carstic Şuşiţa Seacă are în componenţa sa o mare varietate a calcarelor desfăşurată pe o suprafaţă destul de întinsă. Pantele repezi, porţiunile dificile precum şi lipsa aproape în totalitate a apei la suprafaţă în perioadele secetoase fac din această zonă un teren redutabil în calea cercetării multitudinii de forme şi fenomene carstice existente aici chiar de către echipajele bine antrenate și cu echipament pe măsură.
Mugurel PETRESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here