Dialog deschis, la masa de… scris! – ,,Câte ceva, cred că moştenesc de la ambii părinţi, care au făcut şcoală în copilăria lor, dar, de la tatăl meu, Mitru Gogonea, cred că moştenesc darul scrisului frumos”!

582

-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, a trecut multă vreme de când nu aţi mai poposit pe la mine, pentru a continua discuţiile noastre, aşa că doresc mult să continuăm un «dialog deschis», chiar la «la masa de… scris», mai ales că sunt doritor să port un dialog cu dumneavoastră, cu pretenţia modestă de a realiza unele interviuri, chiar dacă ştiu că faceţi interviuri interesante, ca sociolog specializat, cu oameni deosebiţi, prin dezbateri vii şi acroşante, aşa că…
-V.G. De acord, domnule director, pentru că aici la casa dumneavoastră primitoare de la Strâmba-Jiu, «problemele vieţii», cum ar spune Sf. Ioan Gură de Aur, sunt de strictă actualitate şi mă inspiră în căutarea răspunsurilor, mai ales modul cum putem formula aceste răspunsuri!
– M.S.B. Dacă nu vă reţin prea mult, pentru că sunteţi ca întotdeauna grăbit, când veniţi de la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea «Sfânta Treime», vă propun să începem, pentru că timpul nu aşteaptă şi ceasul merge înainte, aşa că v-aş întreba, mai întâi, cum vedeţi criza de încredere care predomină între oamenii lumii de astăzi, mai ales că suntem într-un an electoral în care se fac promisiuni cu nemiluita!
-V.G. Domnule profesor Mircea Sorin Bădescu, sunteţi autorul unei monografii valoroase a şcolii de la Strâmba-Jiu şi ştiu că priviţi cu încredere cititorii domniei voastre, dar, dacă vorbim despre încrederea dintre oamenii lumii de astăzi, pot da sute sau mii de exemple, mai ales că de foarte multe ori, constatăm criza generalizată a lipsei de încredere, crezând că poate fi refăcută cu îndemnuri patriotice sau patriotarde, aşa cum unii cred că trebuie să avem încredere că aliaţii declaraţi, ar acorda sprijin României în cazul unui război în zonă! În acest sens, cred că multe răspunsuri fac parte din studiul «Criza de încredere în percepţii şi reprezentări», deşi, nu trebuie să ne resemnăm înainte de a porni și de a protesta. Cei care ne conduc de pe scena politică, ar trebui să fie izvoarele noastre de încredere, pentru că încrederea ne ține împreună!

,,Apăsătoarea atmosferă a războiului defineşte o stare de spirit, un fel de obsesie venită de nu ştim unde”!

– M.S.B. Credeţi că avem un motiv serios pentru a scrie despre acest lucru?
-V.G. Motivul de a scrie rezultă din criza provocată de evoluţia abracadabrantă a vieţii sociale din ţara noastră, când «iarna vrajbei noastre», cum spunea Richard al III-lea, e o criză autodemolatoare, ajunsă în top news! Dar, oare, poate fi comparată criza morală şi a valorilor morale, cu o criză economică, politică sau cu șomajul? În atmosferă se simte un fel de premoniție sumbră, iar, apăsătoarea atmosferă a războiului defineşte o stare de spirit, un fel de obsesie venită de nu ştim unde şi care s-a răspândit în toată Europa!
– M.S.B. Dar, criza aceasta de încredere, poate fi văzută dincolo de scena vieţii politice, prin dezbaterile organizate şi chiar prin discuţiile obişnuite dintre oameni!
-V.G. Dezbaterile dintre grupurile relativ spontane, ca şi dintre colectivele de cercetători ai opiniei publice, vizează aspecte care sugerează o criză foarte acută de încredere, atât în sistemul de guvernare, cât și față de individul însuși, aflat în pericol de a deveni o insulă izolată și pustie! Căutăm şi răspunsuri la modul cum se manifestă atmosfera aceasta agresivă, violentă, toxică, în care oamenii de aceeaşi confesiune religioasă se luptă între ei cu aroganță, cu ură şi cu o vădită intoleranţă! Trebuie să vedem şi motivele pentru care politicienii semidocţi şi agramaţi sunt în acest moment priviți cu suspiciune de către electorat, fiind incriminați şi chiar discreditați! Iar, dacă ne referim la educatori, la dascălii care se gândesc numai la mărirea salariului, dumneavoastră înşivă fiind cu ani în urmă un valoros cadru didactic, nu credeţi că dascălii sunt de fapt oglinda lumii în care trăim, cu nimic mai buni sau mai răi decât restul umanității? Abandonul şcolar, cred că este expresia cea mai elocventă a crizei de încredere din partea unei generaţii care abia păşeşte în viaţă, iar, violenţa din şcoli şi consumul de droguri trădează criza de încredere!
– M.S.B. Domnule profesor dr. Vasile Gogonea, prin interviurile noastre, mi-aş dori ca lumea să vă cunoască mai bine, aşa că, vă rog să-mi spuneţi ceva despre familia în care v-aţi născut şi de la cine credeţi că aţi moştenit înclinaţia pentru studiu, pentru cunoaştere şi chiar pentru scris, dovedind perseverenţă şi acurateţe în tot ceea ce aţi întreprins până la vârsta de peste şapte decenii şi jumătate?
-V.G. Câte ceva, cred că moştenesc de la ambii părinţi, care au făcut şcoală în copilăria lor, dar, de la tatăl meu, Mitru Gogonea, cred că moştenesc darul scrisului frumos, al cugetului cumpătat şi al înclinaţiei de a medita cu atenţie înainte de a face un lucru important! În mod sigur, însă, am fost un spirit liber, nonconformist, şi uneori, am nesocotit dintr-o autosuficienţă simptomatică, sfaturile bune ale părinţilor mei!
– M.S.B. Ne puteţi spune, ce valori moral-creştine v-a transmis cu dragoste şi încredere familia părinţilor dumneavoastră şi chiar bunicii după tată, care au ostenit şi au muncit la zidirea Bisericii din parohia «Răşina II –Vărful Viei», pentru care aţi realizat şi o valoroasă monografie?
-V.G. Aşa cum v-am spus şi într-un interviu anterior, mama mi-a insuflat «lumina» credinţei în Dumnezeu, dar, intrând la Facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti, în anul 1966, am fost instruit în spiritul concepţiei materialist-dialectice şi istorice despre lume şi despre societate, însă, fără să pierd câtuşi de puţin credinţa în Dumnezeu pe care mi-am întărit-o studiind scrierile teologice!

,,M-am născut în satul Răşina, comuna Ţicleni, în momentul în care începea exploatarea petrolului în această localitate”!

– M.S.B. Din câte ştiu, v-aţi născut în localitatea Ţicleni, unde cred că aţi urmat cursurile primare şi gimnaziale, de aceea, v-aş întreba, ce amintiri vă leagă de acea perioadă şi de aceste locuri minunate?
-V.G. Pe certificatul meu de naştere, scrie că m-am născut în satul Răşina, comuna Ţicleni, în momentul în care începea exploatarea petrolului în această localitate, iar, amintirile mele sunt vii şi le păstrez cu sfinţenie în sufletul meu, aşa cum păstrez imaginea «pădurilor de sonde», cu oameni harnici, veniţi din toată ţara! E mare păcat că autorităţile locale nu s-au preocupat de amenajarea unui muzeu al istoriei exploatării petrolului şi al oamenilor care au trudit din greu pentru exploatarea «aurului negru»!
– M.S.B. Pentru că mi-aţi povestit despre începuturile dumneavoastră de elev de liceu, ştiu că în urma unui examen exigent, la începutul anilor 60, aţi fost admis la liceul din localitatea Târgu-Cărbuneşti, de aceea, vă rog să-mi spuneţi, ce profesori şi ce valori v-au transmis aceştia, care v-au inspirat în alegerea viitoarei facultăţi?
-V.G. Dascălii mei de la Ţicleni şi de la liceul din Târgu-Cărbuneşti au fost nişte oameni minunaţi, adevăraţi «Apostoli» care mi-au sădit în suflet dragostea de învăţătură, disciplina şi respectul faţă de istoria poporului român, faţă de limba română, pentru că la examenul de admitere, profesorul Nicolae Răcănel, alias, marele poet şi ziarist gorjean, NICOLAE DRAGOŞ, mi-a acordat nota zece, nota care m-a săltat la examenul de admitere, pentru că la matematică, cel de-al doilea obiect la care am susţinut examenul de admitere, eram cu mult mai slab, aşa cum deosebit de slab am fost mai toată viaţa, atunci când mi-am greşit socotelile parcursului meu de căutător al esenţei realităţii!
– M.S.B. Fără îndoială că studenţia a ocupat un loc important şi cu totul special în conturarea şi în maturizarea personalităţii dumneavoastră, însemnând o perioadă de acumulări cantitative şi calitative deosebite, aşa că aş dori să aflu, ce amprente a pus viaţa de student din perioada aceea, de dominaţie a influenţelor ideologice, pentru devenirea dumneavostră ca om, dar, mai ales ca intelectual?
-V.G. Poate că ar fi bine să facem un întreg interviu despre condiţia intelectualului în vremea socialismului, pentru că mie, aşa îmi place să-i spun, «vremea socialismului» sau «anii socialismului», iar, termenul de «comunism» şi de «comunist», mi se pare unul exotic, ce provine de la «Comuna din Paris» şi de la «comunarzii» care au luptat atunci pe baricade pentru a concretiza esenţa «luptei de clasă», cea mult invocată şi cea mai promovată de către întemeietorii marxismului, iar, mai târziu adusă la apogeu prin confruntări sângeroase de către revoluţia bolşevică! A fost o perioadă are m-a influenţat covârşitor şi am reuşit să mă formez ca intelectual prin studiu permanent, pentru că acolo, la Facultatea de filosofie, studiam destul de mult la «fondul de cărţi rare», adică, în locul unde găseai lucrări deosebite şi din acest motiv erai atent urmărit de către «ochii curioşi» ai unor persoane dubioase şi atente! Deci, pot spune că dascălii înzestraţi de la Dumnezeu şi cărţile valoroase m-au format ca om şi ca intelectual! (VA URMA)
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU, Strâmba-Jiu, GORJ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here