Despre taina sfântului mir

148

viata spiritualaTaina sfântului mir este o lucrare sfântă instituită de Iisus Hristos, prin care, ungându-se cu mir sfinţit membrele celui botezat şi rostindu-se cuvintele rânduite: “Pecetea darului Sfântului Duh, Amin”, se împărtăşeşte primitorului harul perfecţiunii vieţii duhovniceşti începute prin botez.
Această sfântă Taină a “pecetii Duhului Sfânt”, sau ungerea cu Sfântul mir, se administrează îndată după sfântul botez, de către episcop sau preot, noului botezat.

Această “ungere” cu untdelemn sfinţit a noului botezat a fost profeţită prin Iacov, patriarhul. Pe când acesta dormea cu capul pe o piatră, noaptea i S-a arătat Dumnezeu în vis deasupra unei scări ce ajungea până la cer şi pe care se suiau şi se pogorau îngerii Lui. Şi deşteptându-se Iacov din somn, a zis: “Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! Şi Iacov s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese căpătâi şi a pus-o stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei” (Fac., 28, 11-18). Ungerea pietrei cu untdelemn închipuie ungerea creştinului cu untdelemn sfinţit sub pecetea Sfântului Duh, căci zice Sfânta Scriptură: “Şi voi (creştinii) ca nişte pietre vii sunteţi zidiţi ca să fiţi casa duhovnicească” (I Petru, 2, 5; Evr., 3, 6). “Pietre vii” sunt numiţi creştinii, şi ungerea pietrei, de către Iacov, cu untdelemn a însemnat ungerea pietrelor celor vii (a creştinilor) – prin Duhul Sfânt – cu untdelemn sfinţit.

În Legea Veche a lui Moise numai pe împăraţi aveau porunca preoţii cei mari – arhiereii – să-i ungă cu untdelemn sfinţit (I Regi, 10 ; 16, 1-13), iar aceasta era o profeţie despre ungerea creştinilor cu untdelemn sfinţit, în Legea Darului, a Noului Testament, această sfântă Taină a mirului, a “ungerii”, era administrată numai de către apostoli, prin punerea mâinilor, şi numai celor ce primiseră botezul creştin. Din cauza formei prin care este împărtăşită această Taină se mai chemă şi “punerea mâinilor” (Fapte, 8, 15-18), spre deosebire de hirotonie, ce se chema “punerea mâinilor preoţiei” (I Tim., 4, 14). Despre această Taină vorbeşte Sfânta Scriptură când zice: “Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi luau Duh Sfânt” (Fapte, 8, 14-19). Din acest text se vede că este vorba de împărtăşirea Duhului Sfânt celor ce primiseră botezul şi că această împărtăşire o făceau numai apostolii, prin punerea mâinilor (vezi si Fapte, 19, 1-6). Şi marele apostol Pavel adevereşte că această sfântă Taină se dădea şi pe atunci, îndată după botez, când zice: “Nu întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efes., 4, 30).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here