Planta de muştar are flori galbene şi frunze verzi şi ascuţite e asemănătoare cu cea de broccoli. Seminţele de muştar se găsesc în păstăile acestei plante. Acestea se recoltează înainte de ase coace complet.
Gustul iute al muştarului este dat de o enzimă în momentul în care planta s-a uscat.
Sunt mai multe tipuri de muştar: negru, muştarul maro şi muştarul alb.
Pe timpul romanilor se folosea în scopuri terapeutice, în reţete de medicamente care erau indicate în epilepsie, depresie, dureri de ficat, dar el se folosea şi condiment. Pentru o circulaţie mai bună a sângelui se folosesc boabele de muştar mărunţite şi amestecate cu apă, sub formă de comprese, în bolile plămânilor, unde dă rezultate extraordinare.
În combinaţie cu apă, muştarul proaspăt măcinat devine iute, fiind preferat de englezi. Muştarul ţinut la cald îşi pierde din iuţeală.
Seminţele de muştar sunt inodore, dar ele devin iuţi când sunt mestecate.
Sunt folosite la afumarea cărnii, la peştele marinat, la prepararea murăturilor, a castraveciorilor la borcan, al diferitelor preparate culinare.
Boabele de muştar le putem găsi la magazine cu plante naturale şi pot fi păstrate într-un loc răcoros mai mult timp.
Cristina Răscol
