Plantele de cameră provin din diferite zone cu climat cald de pe glob dar, în funcţie de specie şi de locul de origine, pe parcursul anului, condiţiile de care au nevoie variază mult. Unele vegetează şi înfloresc tot anul, altele, dimpotrivă, necesită o perioadă de repaus, deoarece în zona de origine seceta sau temperaturile scad foarte mult.
Dacă este necesar repausul, în funcţie de aceste cerinţe, el va fi realizat fie în încăperi reci şi luminoase, fie în locuri întunecoase, calde sau reci, iar alimentarea cu apă va fi redusă sau oprită complet.
Cactuşii şi alte plante suculente (aloe, agave, sanserviera etc.), plante originare din zone deşertice, aride, au nevoie iarna de temperaturi scăzute, unele până la 5 grade C, şi de apă foarte puţină sau chiar deloc. Ţinute în aceste condiţii, primăvara vor creşte frumos şi vor avea o înflorire bogată. În cazul în care nu li se poate asigura o încăpere rece şi luminată, trebuie ales în casă un loc cu cât mai multă lumină şi cât mai departe de calorifer sau sursă de căldură, iar udatul nu va fi întreupt, ci doar redus uşor.
Plantele subtropicale, în particular cele mediteraneene (leandru, dafin, citrice, rozmarin, azalee, pitosprorum, acuba, muşcatele) au nevoie în perioada de iarnă de un repaus sever, comportându-se asemănător cactuşilor. Răcoarea din timpul iernii este foarte importantă pentru formarea florilor. În această perioadă din an se ţin în camere luminoase şi reci (5 – 12 grade C). Pentru perioade scurte de timp nu sunt afectate dacă temperaturile ajung la -1 grad C.
Numeroase plante care au în pământ bulbi sau tuberculi (caladium, begonia tuberhybrida, amaryllis, etc.) necesită un repaus dur. În această perioadă se ţin la întuneric, nu se udă deloc şi îşi pierd părţile aeriene. Spre primăvară, când repausul se termină, din mugurii aflaţi pe tuberculi sau bulbi, plantele se refac. Temperatura optimă de păstrare iarna este de 10 – 14 grade C. Se poate lăsa pământul cu tot cu ghiveci sau se folosesc lădiţe cu nisip uşor umezit. În februarie – martie se realizează replantarea şi eventual înmulţirea prin divizarea tuberculilor şi despărţirea bulbilor şi se repun în vegetaţie prin administrare de apă. Marea majoritate a plantelor de cameră nu necesită însă repaus drastic. Ele provin din zone în care condiţiile nu variază foarte mult pe parcursul anului. La noi se simt foarte bine primăvara şi vara, când lumina şi căldura sunt din belşug. Toamna şi mai ales iarna, datorită scăderii intensităţii luminii, chiar dacă li se poate asigura o căldură corespunzătoare, dau semne că vor să intre într-o perioadă de uşor repaus: nu mai înfloresc, lăstarii nu mai cresc, consumă mai greu apa din sol. În această perioadă se întâmplă cel mai des accidente în urma cărora, uneori, planta se pierde.
Trebuie reţinut că toţi factorii importanţi pentru viaţa plantelor (lumina, apa, temperatura, aer, sol) sunt corelaţi între ei. Când intensitatea luminii scade, obligatoriu trebuie reduse temperatura ţi administrarea apei, iar procesele metabolice ale plantei vor scădea ca intensitate. În perioada de repaus, plantele trebuie ajutate să se odihnească, să suporte bine această pauză cu doze reduse de apă şi hrană (nu se administrează îngrăşăminte) şi dacă e posibil temperaturi mai scăzute decât în mod obişnuit (îndepărtarea de calorifer). De asemenea, dacă lumina primită este insuficientă, plantele vor fi trecute în încăperi mai bine luminate, vor fi puse mai aproape de fereastră, se va renunţa la draperiile prea groase etc. În încăperile excesiv încălzite, aerul poate deveni foarte uscat. Planta va transpira intens, va consuma mai multă energie pentru refacere şi se va slăbi. Din acest motiv este bine ca încăperile să fie aerisite des (atenţie însă la curenţii de aer rece), să fie realizate pulverizări cu apă în apropierea plantelor. O altă soluţie este de a aşeza plantele pe sobe sau calorifere, aşezându-se printre ele vase cu apă descoperite.
