Cuişoarele şi modul în care pot fi folosite

Sunt native din insulele care aparţin de Indonezia, au peste 2000 de ani vechime şi au ajuns în Europa în secolul 4, aduse de comercianţii arabi. Cuişoarele sunt mugurii uscaţi ai florii arborelui de cuişoară, nişte lujeri asemănători viţei – de – vie. Se folosea mai mult ca medicament, iar medicii o considerau un panaceu.

Cuişoarele au o aromă specială iute, dulce-amăruie, puţin uleioasă şi cu un gust fin. Acestea pot înlocui sarea şi potolesc setea.

Cuişoarele conţin un ulei foarte sănătos, numit eugenol, care are proprietăţi antibacteriene, fiind şi un important anestezic, folosit în special tratamentele dentare. De altfel, încercaţi să mestecaţi 2-3 cuişoare timp de 15-20 secunde şi veţi simţi o clară senzaţie de amorţeală a limbii şi a pereţilor gurii. Uleiul de cuişoare este folosit ca ingredient şi în apa de gură sau in sprayurile orale. Dar eugenolul din cuişoare mai este preţuit şi pentru efectul anti-inflamator important, reducând cu procente între 15 şi 30% suferinţele diferitelor afecţiuni.

Cuişoarele mai conţin şi flavonoizi, precum kempferolul şi ramnetinul, care mai au şi calităţi antioxidante, nu numai anti-inflamatorii. Pline de nutrienţi şi fitonutrienţi utili, de flavonoizi şi de uleiuri, cuişoarele pot aduce un efect benefic sănătăţii noastre, nu doar aromatic mâncărurilor în care sunt folosite.

Trebuie spus că e mai indicat să cumpăraţi direct cuişoare întregi decât praf sau pudră obţinute din acestea, fiindcă doar cuişoarele întregi îşi păstrează mult timp aroma intensă. E bine să le măcinaţi acasă, cu puţin timp înainte de folosire. Cuişoarele pot fi râşnite cu acelaşi aparat cu care se râşneşte şi cafeaua, fără probleme.

Cuişoarele întregi rezistă în condiţii optime cam un an de zile, dacă sunt depozitate într-o cutie închisă şi într-un loc răcoros şi întunecat, în timp ce pudra de cuişoare, în aceleaşi condiţii, rezistă cam jumătate de an. Dacă doriţi însă să prelungiţi durata de viaţă optimă, atunci frigiderul este soluţia câştigătoare, în zonele laterale cu sertare.

Pont: dacă vreţi să aflaţi calitatea cuişoarelor, puneţi două sau trei într-un pahar cu apă. Dacă vor pluti vertical, deci în picioare, atunci calitatea este ridicată, dacă vor pluti orizontal sau se vor scufunda înseamnă că nu mai au calităţile dorite, fiind învechite.

În primul rând, fiindcă aroma lor este foarte intensă, trebuie să ştiţi bine înainte ce cantitate de cuişoare vreţi să folosiţi, fiindcă altfel vă puteţi trezi cu probleme în bucătărie: aroma cuişoarelor va fi mai puternică decât a restului ingredientelor. Prin urmare, la ce folosim cuişoarele în bucătărie având în vedere aroma lor puternică? La supe şi la ciorbe, însă doar dacă înfigeţi cuişoarele într-o ceapă mare care se fierbe apoi cu supa sau cu ciorba şi la final le scoateţi, cu tot cu ceapă. Puteţi apoi prepara o specialitate cu arome indiene dacă adăugaţi pudra de cuişoare la o mâncărică din ceapă, usturoi şi tofu.

Şi gustul compoturilor poate fi îmbunătăţit dacă veţi pune pudra de cuişoare în momentul preparării. În fine, pudra de cuişoare se foloseşte intens în aromarea mai multor tipuri de prăjituri, tarte, checuri, cozonaci sau chiar torturi.

Ştiaţi că atunci când sunt culese manual cuişoarele sunt roz iar culoarea maronie se obţine după câteva zile de uscare?

Deşi provin din Indonezia, cuişoarele sunt acum cel mai intens cultivate comerical în Zanzibar (regiune semiautonoma din Tanzania), adică în estul Africii, alte regiuni populare fiind Sri Lanka, Madagascar, India şi Brazilia.

CONCLUZIE: Nu atât de spectaculoase sau de folosite precum scorţişoara, cuişoarele au însă aroma lor unică. Şi cu puţină atenţie la gramaj, cuişoarele pot produce un efect deosebit unor preparate în special din categoria dulciurilor. Mai mult, bogate în mangan, dar şi în alţi nutrienţi de bază, cuişoarele nu trebuie să lipsească din bucătărie, în categoria condimentelor sănătoase, nu doar gustoase, pentru viaţa de zi cu zi.