Cronica de artă – Strădania nemuritoare

366

„Organizându-şi semnele plastice, artiştii/ graficienii vădesc echilibru, armonie, expresivitate, prin legătura dintre conţinut şi formă.Semnele sunt non-verbale, dar împreună arată o poveste culturală, căreia i se descoperă sensul într-o reprezentare imediată, dar şi cathartică.Valoarea plastică rezultă dintr-o necesitate internă a formelor şi culorilor, a orientării şi luminii. Culoarea pură este privită dintr-o nouă viziune, ca un fenomen complex de natură optică, fizică, perceptivă, psihologică şi compozitivă. Culoarea îşi găseşte totodată propria opoziţie echivalentă în non-culoare (adică alb, negru şi gri).
Pentru pictura non-figurativă singura gramatică proprie acesteia ar fi cea probabilistă convertind hazardul în necesitate. În faţa lumii s-a deschis – şi procesul nu e încheiat – o eră a creaţiei conştiente. Acest spirit nou în desen, grafică, pictură-non-figurativă – merge mână în mână cu gândul către o epocă a spiritualităţii perene.Ca să nu uităm că în gramatica picturală probabilistă elementele vocabularului terminal au o anumită libertate. Poate şi una totală, transmutativă (de altfel, transmutaţia unei forme în clasa sa de echivalenţe este o operaţie formală şi totodată vizuală).
În viziunea artiştilor din expoziţia de faţă acest bloc de elemente solidare – cu mitul Elvirei Godeanu – este coerent, graţie ritmului tainic ce-i oferă acestuia unicitate în mişcare.
Se supun acestui ritm secret şi elementele figurative, şi cele nonfigurative.
Saltul din emoţional în intelectual dă variaţie adevărului simbolic. Iar secretul propriu-zis al unei compoziţii stă în aparenţa ei de organism unic în acţiune.
O logică funcţională lăuntrică determină riguros o logică structurală vizibilă. Legea lor intrinsecă stipulează fuziunea dintre sentiment şi plastică, dintre implicit şi explicit.
Aspectul semnificativ, derivat din cel semiotic/ semiologic al noii compoziţii nonfigurative, este acela că aceasta ne invită, pe noi, contemplatorii, într-o realitate a unei lumi imaginare. Căci arta nu este decât simbolul (semnul) unei imagini ce se sustrage, la care nu vom ajunge niciodată, dar a cărei dorinţă ne menţine inima la nivelul unei vieţi universale ce urcă întruna. Strădania noastră – datorită ei – este probabil nemuritoare.
Această expoziţie – cu 100 de lucrări dăruite de 49 de creatori în culoare, linie şi punct – cuprind pictură, portrete, grafică, jocuri de idei, schiţe antropologice.
Expoziţia s-a vernisat la Târgu-Jiu, Craiova, Petroşani, Drobeta Turnu-Severin, bucurându-se de interes şi de succes, căci manifestarea itinerantă readuce în actualitate o mare actriţă precum a fost Elvira Godeanu, patroana Spirituală a Teatrului Dramatic din Târgu-Jiu.
Au apreciat iniţiativa lui George Drăghescu mari scriitori precum: Mircea Bârsilă, Nicolae Dragoş, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Popa, Nicolae Coande; actori deja legendari precum Florin Piersic, Marcel Iureş, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăele, Rodica Manolache, Oana Pelea, cronicarul plastic Cătălin Davidescu (cu rubrică în săptămânalul România literară) şi cronicarii dramatici Ion Parhon şi Ioan Cocora. Panotarea a fost executată minuţios de George Drăghescu şi Florin Ularu (eu doar asistând la anevoioasa muncă – n.m., I.P.B.).”
Am rostit această prezentare la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, miercuri, 30 octombrie 2019, la ora 17.00, în sala Studio.
Ne-a primit purtătoarea de cuvânt Daniela Ştefănescu, care ne-a servit cu câte o ceaşcă cu cafea, drept replică la revista „Ceaşca de cafea” a lui George Drăghescu, sub egida căreia – dar şi a T.D. „E.G.” Târgu-Jiu – s-a vernisat expoziţia „Ex libris Elvira Godeanu”.
Au participat membrii Societăţii Cultura „Anton Pann”: Mihaela Rădulescu, Nicu Cismaru, Petre Cichirdan, Mihai Sporiş, Mihai Andrei Codoi, Elena Agiu-Neacşu, Bebe Codoi, Cristian Ovidiu Dincă, Veronica Stan, Violeta Sscrociob, prof. dr. Florin Epure, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea, Ileana Codoi ş.a.
Evenimentul a fost remarcabil, prin căldura şi dragostea cu care cei trei gorjeni (pictorul scenograf Florin Ularu fiind cel de-al treilea protagonist – n.m.) au fost înconjuraţi.
Cele 100 de lucrări au fost comentate, admirate, diseminate, interpretate, ele atrăgând prin filigramarea lor, prin delicateţea lor, prin minimalismul lor dens şi esenţial.
Scriitorii vâlceni au lansat „Antologia de literatură”, Nicu Cismaru un volum de „Scânteieri lirice”, iar Petre Cichirdan un număr din „Cultura vâlceană”.
Eu am lansat „Desagii cu sublim. Poeme ale trecerii înspre miez”, iar George Drăghescu nr. 191 (anul 14, octombrie 2019) din „Ceaşca de cafea” cu prilejul încă unei ediţii a Festivalului Naţional de Umor „Ion Cănăvoiu”.
Închei acest nou episod din „Evadatul din Scriitopia” cu un poem „Aici”.
P.S. La vernisajul acestei expoziţii a susţinut, în final, un recital la violoncel maestrul în arta interpretativă şi în componistică Mircea Suchici.
Microrecitalul s-a îmbinat ideal cu cele două momente poetice ale poeţilor George Drăghescu şi Ion Popescu-Brădiceni şi s-a constituit într-o reuşită inubliabilă.

Aici
Aici vom îngropa o piatră.
Aici vom înălţa o piramidă.
Iar aici, în corabia asta
de pe genunea memoriei,
locuiesc eu.

Aici vom sădi un măslin.
Aici vom săpa o fântână.
Iar aici, în coliba aceasta
din lut, acoperită cu
fân şi frunzare,
supravieţuiesc
eu, scribul şi alchimistul.

Aici vom dura un pod
înspre Imaginaria.
Aici vom reinstitui
dreptul la metafizică.
Iar aici, în limbajul
acesta ca o
piele jupuită, m-am
învelit eu, poetul
de circumstanţă,
înlănţuind stanţă
cu stanţă.
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here