Credinţe şi superstiţii din Piscoiu

1543

În Dicţionarul Explicativ al limbii române, ediţia online, 1998, credinţa este definită ca „Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine” (din latinescul credentia), iar superstiţia ca „ Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, … în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei; practică superstiţioasă”(din francezul superstition, latinescul superstitio).

Din multitudinea lor, am notat pe cele reprezentative, după cum urmează:
– Femeile fac cruce pe oalele din lut pe care le cumpără de la bâlci, cu un tăciune, pentru a nu se sparge şi a fi „legumea” gustoasă.
– Să nu umbli cu un picior desculţ şi cu unul încălţat că nu te mai însori şapte ani.
– Dacă baţi un tânăr cu mătura peste picioare, acesta nu se mai însoară niciodată.
– Când schimbi mai multe linguri în timpul mesei, te însori de mai multe ori.
– Lumânările de la cununie se sting de pragul de sus al casei. Care se stinge prima, acela dintre miri va muri primul.
– Când moare cineva din familie, urmaşii umblă cu capul descoperit şase săptămâni.
– Când ai bube la gură, pentru vindecare, să dai pe acolo cu o lingură sau cu coada pisicii.
– Ca să nu se deoache vitele, se pune un fir roşu la coada acestora.
– Când se deoache cineva, să-i pui scuipat pe frunte.
– Dacă numeri „negeii” cuiva, îi iei. Pentru a dispărea, pui într-o pungă atâtea pietricele câţi negi ai şi cel care găseşte punga şi pune mâna pe ea, îi dobândeşte el.
– Când se taie porcul de Crăciun, pe spatele acestuia se crestează o cruce, lângă ceafă, zicându-se „Să-l mâncaţi sănătoşi!”, pentru a nu se strica carnea.
– Când se lasă postul, nu este bine să laşi lucruri nespălate şi să nu te cerţi cu nimeni.
– Dacă vrei să ai un câine rău, să-i tai din coadă şi din urechi.
– Când urlă câinele, moare cineva.
– Când ciorile umblă toamna în cârduri este semn că vine iarna.
– Vin rudele când un cocoş cântă în pragul casei.
– Ai pagubă şi vei fi singur când te „spurcă” cucul.
– Să nu umbli cu puii de pasăre la scăpătatul soarelui pentru că îi mănâncă furnicile.
– Dacă te „spurcă” pupăza, îţi miroase gura.
– Primeşti bani dacă te mănâncă palma stângă şi dai bani dacă te scarpini la dreapta.
– Când scoţi banii îngropaţi, să nu vorbeşti ca să nu mori.
– Casa nouă trebuie sfinţită de preot.
– Când te întâlneşti cu popa pe drum, îţi merge rău. Să scuipi în căciulă.
– Când pleci la drum, să porneşti cu dreptul şi să-ţi faci cruce.
– Dacă dă laptele în foc, să pui sare ca să nu crape ţâţa vacii.
– Să nu te uiţi în oglindă seara pentru că moare cineva.
– Să iei o piatră în gură dacă mergi într-un loc unde nu ai mai fost.
– Îţi merge rău dacă îţi iese cineva cu gol.
– Când fulgeră şi tună, să te închini.
– Când este lună nouă, să ai bani la tine.
– Dacă soarele se uită înapoi, nu mai plouă.
– Va ninge dacă visezi o turmă de oi.
– Când purceaua adună strat, se schimbă vremea.
– Dacă te „spurcă” turtureaua, vei „cucăi”.
– Dacă cineva trece peste picioarele unui copil sau pe sub o aţă, acesta nu mai creşte.
– Se va schimba vremea dacă te mănâncă pielea.
– Când doi se ciocnesc în capete, să scuipe ca să crească sau să nu le moară părinţii.
– Bărbatul cu două creştete se va însura de două ori.
– Să te fereşti de omul cu părul roşu.
– Când se termină de ţesut pânza în război, să nu te apropii de el că-ţi pică părul.
– De Sân-Toader, fetele se spală pe cap înainte de a se face ziuă, până nu-şi scoate sfântul caii la păşune, ca să nu le pască părul.
– Copilul nu se tunde până la rătez pentru că îl va avea durea capul sau se va arde.
– Părul tuns se aruncă în foc pentru a nu-l lua cineva să facă farmece cu el.
– Cine are fruntea lată este un om deştept.
– Dacă te mănâncă nasul, vei lua bătaie sau vei plânge.
– Dacă strănuţi să zici „Doamne ajută!” şi vei face un chef.
– De ziua cuiva, îl tragi de urechi zicând „Să creşti mare!”.
– Dacă îţi ţiuie urechea, vorbeşte cineva de tine sau vei primi o veste.
– Să nu coase cineva pe tine până nu iei ceva în gură pentru că îţi coase mintea.
– Cine coseşte des se deoache repede.
– Dacă sughiţi, înseamnă că vorbeşte cineva de tine. Pentru a-ţi trece trebuie să te gândeşti la cineva sau să bei apă.
– Dacă vezi un vârtej, să scuipi.
– Când se apucă cineva de lucru, scuipă în palme pentru a-l goni pe diavol.
– Când aduci apă noaptea, să sufli peste ea sau să bagi un tăciune aprins în ea ca să fugă necuratul.
– Când primeşti demâncare de la cineva, să sufli în ea ca să nu-ţi dea farmece.
– Să nu mănânci la scăpătatul soarelui că faci bube la gură.
– Să nu bei odată cu cineva că vei muri.
– Dacă îţi muşti limba, ai un duşman.
– Când îţi pică dinţii, să-i arunci peste casă şi să zici: „Cioară, cioară, na-ţi un dinte de os şi dă-mi unul de fier!”. Cum cioara nu are dinţi, credem că este o etimologie populară.
– La copiii mici nu se taie unghiile pentru a fi feriţi de draci.
– Dacă mireasa te calcă pe picior la cununie, te va conduce ea în viaţă.
– Pentru a nu trăsni, să aprinzi lumânarea de la Paşti şi tămâie. Se crede că Sfântul Ilie îl caută pe dracul.
– Să nu te uiţi prin ciur că orbeşti.
– Pentru a ploua, este bine să se roage preotul, să se dezgroape cel care a devenit vârcolac, să se meargă cu paparuda.
– Să nu răspunzi când te strigă cineva noaptea.
– Lunea, miercurea şi vinerea, nu este bine să te speli pe cap.
– Să nu te urinezi în gunoi pentru că faci bube.
– Să nu arunci părul în drum pentru că te doare capul.
– Să nu sădeşti acasă tei, brazi, nuci pentru că e rău de moarte. Dacă o faci, să îngropi lângă pom un cerc de butoi.
– Să nu umbli seara cu focul pentru că te urinezi noaptea în pat.
– Dacă te „spurcă” pitpalaca, dai înapoi ca ea.
Am cules aceste informaţii, în anul 1970, de la Dumitra Bălă (104 ani), Ion D. N. Budulan (73 de ani), Constantin N. Frunză (63 de ani), Constantin Grigore (73 de ani), Gheorghe P. Militaru (71 de ani), Ion Peneşel (80 de ani), Victor Popescu (56 de ani), Ion Uidilescu (73 de ani), Domnica Cârciumaru etc.
Unele din credinţele şi superstiţiile din satul Piscoiu, Comuna Stejari, culese de la informatorii care le ştiau de la moşii şi strămoşii lor, au fost identificate de noi şi în volumul al treilea din Monografia judeţului Dolj, Craiova, 1943, dar şi în I. A. Candrea, Folklorul medical român comparat, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1944; Aurel Ioana, Din credinţele poporului român, revista „Familia”, nr. 40, 1890.
Profesor, Gheorghe Sinescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here