Concert Lyra – O seară de muzică

1275

Miercuri, 26 octombrie, ora 20, la sala Teatrului Elvira Godeanu participăm din nou, la o seară de muzică în interpretarea Filarmonicii târgujiene, Lyra.
În program:
Robert Schumann – Uvertura Manfred op. 115
Ludwig van Beethoven – Simfonia nr. 6 în fa major, op. 68, – Simfonia Pastorală
Dirijor, Florin Berculescu

„Talentul funcționează, geniul creează”.
Robert Schumann

Robert Schumann (8 iunie 1810 l, Zwickau – 29 iulie 1856, Endenich), reprezentant de seamă al Romantismului, la începutul secolului al XIX-lea. Compozitor și scriitor prin excelență, prieten bun cu Felix Mendelssohn Bartholdy, lui Schumann i se datorează afirmarea marilor romantici, Frédéric Chopin și Johannes Brahms. Devine soțul Clarei Wieck, pianistă și compozitoare, fiica profesorului Wieck care încearcă mereu să-i despartă. Prezența Clarei, în viața sa, este o sursă de inspirație, dar și prilejul unei gelozii profesionale. În 1854, apare o gravă criză de demență care, peste doi ani, îi va cauza moartea prematură. Creația sa cuprinde aproape 150 de opusuri din care vom asculta Sonata pentru vioară nr. 1 în la minor, op. 105, scrisă în 1851 (12–16 septembrie). A fost anul premierei Simfoniei Renane, Schumann își revizuia a patra Simfonie, al treilea Trio cu pian, o serie de lucrări pentru pian și două dintre uverturile sale de concert, Iulius Caesar (după Shakespeare) și Hermann și Dorothea (după Goethe).
În 1852 compune Uvertura Manfred op. 115, după poemul dramatic Manfred scris în 1816–1817 de Lord Byron. Mai târziu, Piotr Ilici Ceaikovski scrie Simfonia Manfred, iar Friedrich Nietzsche, inspirat de acest poem, compune o piesă pentru pian în 1872, Meditația Manfred.
Forma de uvertură a apărut în deschiderea dramei muzicale, ca un „rezumat” și o preludiere a creației propriu-zise; romanticii o transformă în genul programatic de sine stătător, creație monopartită care urmează firul epic.
Subiectul este următorul: Manfred își strânge iubita în brațe atât de tare încât o omoară. Încearcă mereu să uite, dar uitarea devine imposibilă. Viața și-o va a petrece în căutarea morții iar drama acestui suflet liber doar în răzvrătirea sa (man – fred = om liber) este un prilej de adâncă meditație de sorginte faustică.
În 1854, Schumann suferă o gravă criză de demență care, peste doi ani, îi va cauza moartea prematură. Toată existența sa frământată, cauzată de fragilitatea sănătății, își găsește corespondența în drama romantică a lui Manfred.
Știință, filozofie, toate misterele
Miraculos și toată înțelepciunea pământească –
Am știut totul și mintea mea a înțeles totul:
Ce folos în asta? (Lord Byron Manfred)

Ludwig van Beethoven (16 decembrie 1770, Bonn, -26 martie 1827, Viena), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii, „cel mai romantic dintre clasici și cel mai classic dintre romantici”. A lăsat posterității opere nemuritoare: 9 simfonii (a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene), 5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul), un concert pentru vioară și orchestră, Missa solemnis, 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata), Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer), 16 cvartete pentru coarde, Opera Fidelio.
Simfonia nr. 6 în fa major, op. 68, cunoscută și sub numele de Simfonia Pastorală a fost compusă în 1808 și este una dintre puținele lucrări ale lui Beethoven care are un conținut programatic explicit. Beethoven iubea natura și își petrecea o mare parte din timp plimbându-se la țară. Părăsea frecvent Viena pentru darurile naturii. Beethoven însuși afirma că Simfonia a șasea este mai mult expresia sentimentului său față de natură decât expresia imaginii pastorale.
Partea I – Allegro ma non troppo – scene vesele din natură;
Partea a II-a Andante molto mosso – scene lângă pârâu
Partea a III-a Allegro – o adunare veselă, rustică
Partea a IV-a Allegro – furtuna
Partea a V-a Allegreto – bucuria și recunoștința după furtună; cântecul ciobănașului Spre sfârșit, ascultăm o cadență pentru instrumente de suflat din lemn care imită cântecul păsărilor: privighetoarea (flaut), prepelița (oboi) și cucul (două clarinete).
Dirijor, Florin Berculescu
S-a născut la Târgu-Jiu, unde și-a început pregătirea muzicală în anul 1977. Adevăratele sale preocupări privind studiul muzicii au apărut în 1986, în urma întâlnirii unor mari personalități precum Aurelian Octav Popa sau Mihai Ungureanu.
În 1987 devine elevul clasei de pian a doamnei prof. Mariana Ilie, la Craiova, studiind în paralel teoria muzicii cu prof. Cornelia David. Începând cu anul 1990 beneficiază de îndrumarea unor distinși muzicieni și pedagogi: Dan Constantinescu, Dan Dediu, Anatol Vieru, Aurel Stroe și dirijorul Valentin Gruescu. Studiază totodată și pianul în cadrul Facultății de Interpretare instrumentală a Conservatorului bucureștean, cu Gabriel Amiraș și Viniciu Moroianu. În 1996 absolvă Academia Națională de Muzică București, secția Compoziție, completându-și studiile în Franța, la Conservatorul ,,Pierre Barbizet” din Marsilia, cu Georges Boeuf (compoziție) și Anne Marie Girardelli (pian).
Ca pianist a susținut peste 700 de concerte camerale, instrumentale și recitaluri la Târgu Jiu, Râmnicu Valcea, Craiova și București, abordând un repertoriu vast. A participat la cursuri de măiestrie organizate în capitală de interpreți străini – Gérard Frémy, Martin Hughes, Hao Huang, Serghei Kovalenko -, și a fost invitat împreună cu formația ,,Magnificat” la Festivalul Muzicii Contemporane. București,1995 A înființat la Târgu-Jiu, împreună cu violoncelistul Mircea Suchici, Orchestra de Cameră ,,Lyra Gorjului”, fiind invitat în calitate de pianist să concerteze în compania acestei orchestre pe care a și dirijat-o deseori, inclusiv în componenta ei simfonică.
A desfășurat o intensă activitate didactică și metodică, fiind profesor de pian și acompaniament la Liceul de Artă ,,Marin Sorescu” din Craiova și, în prezent, la Liceul de Arte ,,Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu.
Filarmonica ,,Oltenia” din Craiova l-a promovat constant și în calitate de compozitor, oferind publicului spectator, în anul 2000, în primă audiție, lucrarea sa simfonică ,,Passacaglia”, sub bagheta dirijorului Alexandru Iosub.
Florin Berculescua fost membru al formației camerale ,,Omnia Trio” din Craiova. A susținut recitaluri de muzică și poezie în compania unor mari actori români: Ilie Gheorghe, Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Florin Piersic, și a colaborat în cadrul unui amplu recital cu naistul Gheorghe Zamfir. A fost membru în juriile olimpiadelor zonale și ale unor concursuri naționale și internaționale de pian: ,,Orpheus”, ,,Craiova Piano”, ,,Sremska Mitrovica” – Serbia. A fost președinte al juriului pentru concursul,,Corala Gorjeană” și a fost invitat al simpozionului național ,,Petre Brâncuși”.
În prezent colaborează cu Teatrul Dramatic ,,Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, unde este invitat periodic să susțină seri de muzică și poezie alături de actorii teatrului.
Prof. dr. Mihaela – Sanda Popescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here