Comemorarea lui Constantin Brâncuşi, la Mănăstirea Polovragi şi în anul 2010

Oricâte comemorări am face pentru a cinsti memoria lui Constantin Brâncuşi, cel care a adus şi aduce servicii României în lume cât toată diplomaţia românească la un loc, nicio comemorare nu este în plus.

Chiar dacă s-a făcut o comemorare la bisericuţa din Hobiţa de către Centrul de cultură „Constantin Brâncuşi“ una în plus nu e dăunătoare memoriei sculptorului. Iată că şi în acest an un grup statornic de gorjeni şi nu numai, am mers la Mănăstirea Polovragi în ziua de 20 martie, pentru a comemora şi noi evenimentul din 16 martie 2010, când s-au împlinit 53 de ani de nemurire a sculptorului. Mulţi se vor întreba de ce n-am fost să facem comemorarea chiar în data de 16 martie. Pentru simplul motiv că data de 16 martie a picat într-o zi de marţi, zi lucrătoare pentru majoritatea participanţilor, cum sunt universitarii Ion Mocioi şi Moise Bojincă, dl. ing. Ion Florescu, Vasile Vasiescu, director la Romtelecom, care a venit tocmai de la Bucureşti, precum şi ing. Alecu Frătiţa, omul care s-a ocupat personal, cu destoinicie şi dăruire demnă de un viitor brâncuşiolog, de cele necesare la o astfel de comemorare. De asemenea, ritualul bisericesc ortodox stabileşte ca pomenile, în amintirea celor morţi, dar care au lăsat o dâră de lumină şi nu numai pe Pământ, să se facă în zi de sâmbătă.

În aforismul cu nr. 49 din carte Brâncuşi – cioplitorul în duh, sculptorul zice: Îmi amintesc mereu: nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit demult, artistul sugerând că toţi aceia care l-au găsit pe El, întâmplător sau la orele de studiu, au început să-i cunoască operele şi să-i înveţe aforismele, înţelegându-le, îl vor căuta mereu şi pretutindeni. Aşa şi noi, acest grup omogen îl căutăm anual şi la această mănăstire, veche de 500 de ani, sperând că şi peste 500 de ani se va şti despre marele nostru sculptor, aşa cum se ştie de Leonardo da Vinci şi de mulţi alţii.

Profesorul şi brâncuşiologul Victor Crăciun s-a ocupat ca şi la Paris să se facă o comemorare la biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafail, oficiată de preotul paroh Constantin Târziu, unde o impresionantă pomenire-deoarece au participat peste 1.500 de credincioşi – a evocat, cu această ocazie, şi pe poetul Grigore Vieru, precum şi pe Eugen Ionescu şi Mircea Eliade. Păcat că dl. Buliga Lory, directorul Centrului „Brâncuşi”, n-a mai organizat în acest an o deplasare la Paris la această comemorare, ca să păstreze tradiţia începută în 2007.

Au onorat prezenţa la acest oficiu sacru dl. ing. Ion Florescu, fost opt ani de zile senator în Parlamentul României şi apoi prefect al judeţului Gorj, alături fiindu-i soţia şi ginerele său informaticianul Gabriel Popa cu soţia sa. Domnul Ion Florescu a demonstrat, prin gestul său, că dânsul şi-a schimbat temporar funcţia nu şi caracterul, mai ales că în acea zi de 20 martie era ziua sa de naştere şi a preferat să şi-o sărbătorească alături de noi.

Brâncuşiologul Ion Mocioi, şi dânsul fost senator şi deputat în Parlamentul României, precum şi europarlamentar tot opt ani, este autorul a 8 cărţi şi a peste 200 de articole dedicate lui Brâncuşi. Este singurul gorjean care 1-a găsit pe sculptor încă din anul 1971 când a scris cartea, unică în brâncuşiologie, cu titlul:

Brâncuşi: ansamblul sculptural de la Tărgu-Jiu, cu care şi-a dat şi doctoratul, nu putea să lipsească de la această comemorare. Alături i-a fost generoasa sa soţie, dăscăliţa Lucsiţa Mocioi. Provocarea pe care ne-a lansat-o dl. Ion Mocioi, încă din anul 2009, este aceea ca în anul 2011, când se împlinesc 135 de ani de la naşterea sculptorului (19 februarie 1876), să se organizeze în Gorj un simpozion mai amplu „ci cel din anul 1976 când a fost Centenarul Brâncuşi.

Ca în fiecare an şi de această dată a venit, împreună cu soţia, la comemorarea sculptorului dl. Moise Bojincă, prof. universitar şi decanul Facultăţii de Drept de la Universitatea „Constantin Brâncuşi”, profesorul care a organizat în anul 2007 participarea a 50 de studenţi şi cadre didactice la comemorarea lui Brâncuşi în Cimitirul Montparnasse. Dorim să facă acelaşi efort şi în anul 2012, an când se împlinesc 55 de ani de nemurire Brâncuşi, şi să meargă mult mai mulţi profesori şi studenţi de la Universitatea gorjeană.

Trebuie să-i mulţumim şi de această dată scriitorului Vasile Vasiescu, brâncuşiolog cu mulţi paşi pe nisipul eternităţii, că şi-a lăsat munca de director şi de tăinuirea ţuicii la Bălăneşti, şi a venit şi în acest an la comemorare. Era într-un fel jenat că în acest an 2010 nu a mai putut să lanseze o carte, cum a lansat anul trecut, la Mănăstirea Polovragi, cartea document după Brâncuşi, carte în care V. V-ul demonstrează că a ştiut să aleagă numai stelele nemuritoare ale brâncuşiologilor şi că el este un mare altruist şi un fin ironist. Inginerul din Vasiescu nu se dezminte nici în articolele scrise de el. Tonul este dat chiar pe prima filă a cărţii sale când scrie: „Glosăm standardizat şi provincial pe marginea unei biografii cu reprezentativitate confirmată, agăţându-ne de pulpana mitologică a geniului (a lui Brâncuşi, de bună seamă, n.m.) spre a ne justifica identitatea fără chip”. Frumos, n-ai ce zice, a la Pitagora şi Moisil!

A fost prezentă şi profesoara Victoriţa Diaconu, soţia celui care a fost scriitorul Nicolae Diaconu, fondatorul revistei „Brâncuşi” şi al colecţiei de cărţi „Brâncuşiana” care, oare! se va mai relua vreodată?

Ing. Alecu Frătiţa, directorul unei mici dar vrednice fabrici de confecţii, care lucrează numai şi numai pentru export, aducând din plin valută forte României, s-a împătimit şi el de Steaua Polară Brâncuşi, fiindu-i alături, ca de fiecare dată, dl. Dumitru Comănescu cu soţia. Familia Comănescu şi Mariana Frătiţa, soţia lui Alecu, au fost în anul 2007 la Paris, la comemorarea amintită, şi au dat o mână de ajutor acţiunii prin donarea, către participanţi, a 200 de mini steaguri ale României.

Au mai participati şi enoriaşi din comuna Polovragi şi din alte părţi.

Cei doi preoţi, călugărul Mitrofan şi călugărul Emanuel Pop, precum şi un sobor de maici condus de maica stareţă Evghenia, au oficiat slujba de pomenire şi ne-au fost gazde deosebit de primitoare.

Artistul fotograf George Boban a fost prezent ca de fiecare dată şi-i mulţumim că participă la toate iluminările şi înseninările brâncuşiene. An de an şi acţiune de acţiune ne-a însoţit peste tot, în toată lumea, pentru a imortaliza prin fotografie şi prin film artistic manifestările legate de viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi. George Boban, ca artist al imaginii, ştie că fotografia este necrologul unei clipe şi nu vrea s-o piardă, redând-o eternităţii. Nu întâmplător Constantin Brâncuşi şi-a fotografiat personal aproape toate sculpturile. Lui George îi reînnoim recomandarea de a face un album „Brâncuşi“ cu toate realizările sale fotografice pe acesta temă, album care ar fi mai mult decât necesar.

Ne-a onorat cu prezenţa şi domnul Manole Pătraşcu, pictor monumentalist, de la Patriarhia Română, alături fiindu-i soţia, care au avut cuvinte de laudă şi mulţumire pentru acţiunile noastre anuale, promiţând că vor veni şi anul viitor. Ne mărturisea cu modestie că dânsul are documente prin care poate atesta că este ţandăra desprinsă din domnitorul Pătraşcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazul. O fi!