Coada şoricelului, o plantă care vindecă multe afecţiuni

Ştiinţific are denumirea de Achillea millefolium. Este o plantă absolut nepretenţioasă la condiţiile mediului, ceea ce a făcut-o des întâlnită în toate zonele din întreg teritoriul ţării Florile sunt mici, de culoare alburie, aşezate în vârful tulpiniţelor, care înfloreşte în perioada iunie – septembrie în zilele însorite, preferabil între orele 12-14, când are cea mai mare cantitate de principii active.

Planta conţine un ulei de culoare albastră. În medicina tradiţională este cunoscută în afecţiunile digestive, renale şi nervoase, combate hemoragiile, este uşor laxativă, hipotensivă, colagoga, antiseptică. Specialiştii ne spun că seva plantei se foloseşte la îngrijirea rănilor şi a tăieturilor. Pentru tratarea hemoroizilor se foloseşte amestecul în părţi egale de coada şoricelului, cruşin şi urzică, cu efect antihemoroidal, laxativ şi de vindecare locală; din amestec se prepară o infuzie cu o lingură de plantă la o cană; se beau 2-3 căni pe zi. Coada şoricelului are o compoziţie chimică foarte bogată, datorită căreia, preparată sub formă de infuzie, cu una – două linguriţe la o cană, 2-3 căni pe zi, este eficace, ca remediu ajutător, în afecţiunile aparatului, după cum urmează: în nevroze digestive, în cazul hemoragiilor intestinale şi hemoroidale, în hemoragiile de stomac, în hipersecreţia gastrică, precum şi în enterocolite. Coada şoricelului are efect antiseptic şi de calmare a mucoasei anorectale. Infuzia de coada şoricelului are calitatea de a regulariza menstrele, de a reduce din intensitatea tulburărilor de menopauză şi a metroragiilor, influenţând în bine fenomenele de hipermenoree şi dismenoree.

Ea se manipulează şi mai ales se foloseşte cu grijă din cauza achileinei, care sub acţiunea unei enzime specifice, se dedublează într-un ulei volatil şi acid cianhidric, care este foarte toxic. De asemenea nu se foloseşte în cazul rănilor proaspete, deoarece este iritantă. Coada şoricelului este contraindicată gravidelor.

Infuzia de coada şoricelului are efecte binefăcătoare în unele afecţiuni ale căilor respiratorii, ca antiseptic, în tuse, bronşite şi ca expectorant. Infuzia caldă băută cu înghiţituri mici, este un remediu excelent în combaterea migrenelor. În fine, prin stimularea măduvii, coada şoricelului poate avea un efect important, ca remediu în tratarea anemiilor. Infuzia concentrată de 2 linguri la o cană cu apă, sub formă de spălături, comprese sau cataplasme, este indicată în arsurile pielii şi în ulcerul varicos, ca analgezic, antiseptic şi antiinflamator, în îngrijirea rănilor mai vechi, a contuziilor şi plăgilor. Infuzia irită însă, rănile proaspete; la fel, la culesul plantei, pot apărea pe mâini, la unele persoane, dermatite de contact, din care cauză, părţile aeriene se taie cu foarfeca sau cu un cuţit bine ascuţit. Planta conţine în special ulei volatil, bogat în azulene, substanţe antiseptice şi dezinfectante, analgezice şi antiinflamatoare ale mucoaselor şi ale pielii. De asemenea, mai conţine taninuri şi unele substanţe cu calităţi antibiotice, precum şi vitaminele C, E şi K. Infuzia este deosebit de indicată în afecţiunile mucoasei gurii, cum sunt aftele, stomatitele, laringitele şi faringitele. Ca o remarcă: infuzia de coada şoricelului nu se bea pe durată îndelungată, întrucât abuzul poate avea ca rezultat intoxica ii cu una dintre substanţele pe care le conţine.

Planta se foloseşte sub formă de infuzie, o linguriţă sau două la o cană cu apă, pentru combaterea tusei, ca antispasmodic şi tonic general. Inhalaţia de coada şoricelului este bună în astm şi bronşită; decoctul de 10% fiert până scade la jumătate, se bea în ulcer, colici şi diaree, de 3 ori pe zi. Sucul proaspăt vindecă ulcerele varicoase, hemoroizii, fisuri ale sânilor, crăpături ale picioarelor. Sucul proaspăt împreună cu aceeaşi cantitate de suc de urzică, consumat în 2 reprize pe oră, opreşte hemoragiile interne.