Ciupercile

Ne referim la ciupercile de tipul crimini (sau champignons), cele mai întâlnite în consumul obişnuit. Şi-au câştigat popularitatea în rândul consumatorilor datorită gustului şi texturii. Deşi asimilate şi preparate din punct de vedere culinar precum legumele, ciupercile nu au rădăcini, frunze, seminţe sau flori. Mai mult, o altă diferenţă majoră faţă de restul legumelor o constituie faptul că ciupercile cresc liber şi sălbatic la fel de mult precum sunt cultivate de către om.

Nutritiv, ciupercile sunt foarte bogate în seleniu şi vitamine B, fiind în acelaşi timp şi foarte puţin calorice, ceea ce le face să fie un aliment valoros.

Acest aliment inedit pe care ni-l oferă natura vine însoţit de o grămadă de nutrienţi, şi, lucru foarte important, în concentraţii foarte sănătoase pentru organismul uman. Marea vedetă în materie de nutrienţi este seleniul, un minereu vital pentru fiecare dintre noi, cu rol în activarea funcţiilor antioxidante. 100 de grame de ciuperci asigură aproape 40% din necesarul zilnic de seleniu al organismului. În aceeaşi categorie de nutrienţi excelenţi, cu o concentraţie însă ceva mai mică, regăsim vitamina B2 (riboflavina), cuprul, vitamina B3 (niacina), triptofanul, vitamina B5, potasiul, fosforul, zincul, manganul, magneziul, fierul, vitamina B1, B6, calciul şi fibrele. De mai bine de douăzeci de ani, specialiştii studiază proprietăţile anticancerigene ale fitonutrienţilor din ciupercile crimini. S-a constata astfel că în special cancerul de sân este cel care este luat în primire cel mai des de către fitonutrienţii din ciuperci, aceştia luptând împotriva dezvoltării în exces a estrogenului. Zincul din ciuperci este un minereu care activează funcţiile imunitare, ţinând practic în priză buna funcţionare a acestora. În fine, niacina din ciuperci a fost asociată cu lupta împotriva îmbătrânirii şi, în special, cu activitatea de combatere a bolii Alzheimer.

Atenţie: Acest tip de ciuperci crude conţin purine, compuşi care formează acidul uric, aşa că persoanele care suferă de crize de gută trebuie să evite consumul regulat de ciuperci.

Deşi există încă din perioada preistorică, ciupercile nu au început să fie cultivate în mod organizat de către om decât în secolul 17, în regiunea Parisului, în Franţa, într-o zonă care există şi acum ca şi plantaţie de ciuperci. De aici provine şi una dintre denumirile comerciale ale acestui tip de ciupercă, champignons. În Statele Unite acest gen a intrat în cultivare în a doua parte a secolului 19, americanii fiind în prezent printre cei mai mari cultivatori mondiali.

CONCLUZIE: Veştile bune legate de ciupercile crimini/champignons sunt acelea că sunt valabile tot anul, sunt ieftine şi reprezintă o sursă excelentă ca parte a unui stil de viaţă sănătos. Inedite din punct de vedere biologic, ciupercile sunt un dar al naturii prietenos cu sănătatea noastră, cu modul de viaţă vegetarian sau cu lupta împotriva kilogramelor.