Citind şi recitind – “Culorile focului” – o carte trăită!

128
img010Ca idee şi concepţie, noua carte „Culorile focului” – Editura MĂIASTRA 2010 – a scriitorului, poetului şi colonelului S.I.E., în rezervă sau nu, Dumitru Dănău, gorjean pur sânge, ce este din acelaşi aluat cu autorul volumului „Un risc asumat”, semnat de alt col.(r) Filip Teodorescu, apărut în două ediţii la Editura PACO, din Bucureşti. Cea de faţă este o carte ce merită cu prisosinţă citită şi recitită spre a asculta cu sinceritatea ce şi-a propus-o autorul aflat dintotdeauna şi în interior, dar şi de partea noastră, a tuturor românilor. Indiferent de culorile politice apărute după Revoluţie. Şi dacă tot am amintit de Revoluţie, aceasta se regăseşte în (sub)titlul de rezervă al cărţii intitulate şi Opoziţia, „Europa Liberă”, Securitatea, Revoluţia.

Dedicaţie eroilor martiri
Grea la propriu şi, totodată, grea la figurat „Culorile focului” cuprinde între cele peste 500 de pagini o istorie sui-generis a ultimilor 20 de ani, cu rădăcinile din perioada anterioară. Despre care motto-ul ales din Ştefan Augustin Doinaş ne dă, credem, cheia întregii cărţi: „Ca Dumnezeu, prin ubicuitate, suntem complici la tot ce-a fost ucis… Cei nenăscuţi în mândra noastră stirpe, dorm liniştiţi: ei au un alibi”.
Bun cunoscător al limbii germane, Dumitru Dănău reia în prima pagină a cărţii nişte importante ziceri ale săptămânii din revista germană „STERN”, aparţinând unor personalităţi ale vieţii politice mondiale precum Wole Soyinka, Mihail Gorbaciov, Stefan Heym şi Corazon Aquino. Cum bine şi-a intitulat primul capitol „La început a fost o stare de spirit generală, numită: libertate, democraţie, drepturile omului…”
Cartea este dedicată eroilor-martiri şi revoluţionarilor autentici ai evenimentelor din decembrie 1989… Iar cheia cărţii se poate ascunde în Moto-ul bine ales din Ştefan Augustin Doinaş care afirmă: „Ca Dumnezeu, prin ubicuitate, suntem complici la tot ce-a fost ucis… Cei nenăscuţi în mândra noastră stirpe, dorm liniştiţi: ei au un alibi”.
Jurnalul unui Ex-Secu
Printre numele celebre şi cu greutate în mersul vremilor de la noi şi de aiurea, citaţi în capitolul „Tehnici, tehnologii şi fermenţii Revoluţiei din 1989”, regăsim şi versuri atribuite lui Dumitru Jaleş, pe care-l bănuim a fi, în fapt, tot Dumitru Dănău, acelaşi ce semnează şi „Jurnalul unui Ex-Secu”. Autorul lor se trădează prin simţirea permanentă pentru România şi românism cu „Ridică-te, odată, naţiune,/Spre a scăpa de teamă şi iluzii!”
Nu de o prefaţă duce lipsă foarte consistenta carte trăită de autor, din interiorul unui serviciu de mare onoare în epocă. A spune că-i doar documentară şi documentată ar însemna să-i minimalizăm meritele. Ea este cu şi despre securişti, despre armată şi despre aceia numiţi mai târziu revoluţionari. N-o să fac caz de dedicaţia exagerată în laude primită de la autorul cărţii, dedicaţie ce începe cu „Antisecuristului îndârjit(…) care niciodată nu se predă(…)”. Eu, umilul, mă predau în faţa bogăţiei de informaţii şi documente strunite măiastru de autorul ce termină cartea cu o firească „În loc de prefaţă”. În fapt, o suculentă tabletă de idei triste ce i-au venit contemplând „distinsele” figuri din desenul „Mortua est”, al pictorului şi colaboratorului „Gorjeanului”, remarcabilul Marin Colţan. Dar am spus prea multe şi n-aş vrea să vă tai apetitul la citit. Printre rândurile cărţii „Culorile focului” veţi găsi şi mai multe decât vă închipuiţi!
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here