În perioada Primul Război Mondial pe teritoriul fostei monarhii Austro-Ungare au fost amenajate peste 40 lagăre de prizonieri. Unul dintre cele mai mari a fost construit lângă Ostffyasszonyfa, localitate care astăzi se află în districtul Celldömölk, județul Vas, din Ungaria.
Numele acestuia a fost luat de la gara din apropiere. În barăcile sale, construite cu o cheltuială de 8 milioane de coroane, puteau fi internaţi 50.000 de prizonieri. În patru ani de război (1915-1918), aproximativ 150.000 de prizonieri de diverse naţionalităţi (italieni, români, ruşi, sârbi şi ucraineni) au fost internaţi în câmp, iar 10.000 dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă. Aceştia au fost înhumaţi în cimitirul lagărului. Până în prezent nu se cunoaşte numărul total al prizonierilor români care au fost internaţi în lagărul de la Ostffyasszonyfa, însă în Arhivele Militare au fost identificaţi 4.718 militari români care au murit în lagărul amintit, în perioada 1917-1918. Dintre aceștia 155 au fost din județul Gorj. Marea lor majoritate au făcut parte din cele două regimente ale județului, Regimentul 18 Gorj (50) și Regimentul 58 Infanterie (53). Ceilalți 52 de gorjeni identificați au făcut parte din următoarele structuri militare: Regimentul 1 Art. (9), Regimentul 4 Art. (1), Regimentul 5 Art. (4), Regimentul 1 Jandarmi (2), Regimentul 1 Sanitar (1), Regimentul 1 Pionieri (1), Trenul Divizionar 1 (1), Regimentele de Infanterie Rg.1(13), Rg.2(1), Rg.5(2), Rg.10(1), Rg.15(1), Rg.31(1), Rg.34(2), Rg.41(1), Rg.55(1), Rg.57(1), Rg.58(1), Rg.66(2), Rg.68(1), Rg.69(1), Rg.71(2) și Rg.72(2).
Menționez faptul că, din cei 155 de morți unul a fost plutonier (Sega Dumitru din Rg. 5 Inf., născut în anul 1892 la Magherești și decedat la 6 septembrie 1917, la vârsta de 25 ani), altul caporal (Pârvan Ion din Rg. 58 Inf., născut în anul 1877 la Cărbunești și decedat la 5 aprilie 1917, în etate de 40 ani), iar ceilalți au fost soldați.
Lista nominală, care cuprinde rubricile: nr. crt., nume și prenume, grad, UM din care făcea parte prizonierul, anul și locul nașterii dar și data decesului, se găsește la sediul filialei noastre și poate fi consultată de oricine dorește.
Cimitirul a fost localizat pentru prima oară în 1931, dar abia la sfârşitul lunii aprilie 2005, au început săpăturile pentru identificarea mormintelor. Uniforme, insigne şi numere de identificare au fost descoperite cu prilejul exhumărilor, în concordanţă cu naţionalitatea celor înhumaţi, pe ambele laturi ale drumului principal. Astfel, la 87 de ani de la sfârşitul Primului Război Mondial, autorităţile române au descoperit al doilea cimitir militar ca mărime din afara graniţelor ţării, după cel de la Zvolen (Slovacia) în care sunt îngropaţi soldaţi români.
În perioada interbelică, mai multe generaţii au omagiat la Ostffyasszonyfa, anual, memoria victimelor Primului Război Mondial, cu prilejul Zilei Eroilor (de Înălțarea Domnului sărbătoare ortodoxă) şi a Zilei Tuturor Sfinţilor (sărbătorită de Biserica Romano-Catolică la data de 1 noiembrie). Ataşaţii militari ai ţărilor străine au depus flori în memoria victimelor, la obeliscul central, pe care l-au decorat cu drapelul naţiunii lor. Comemorările au fost reluate după Al Doilea Război Mondial, având la bază ceremonialul militar. O parte a terenului unde a fost amplasat lagărul de la Ostffyasszonyfa este acoperită în prezent de pădure, însă cimitirul prizonierilor aminteşte de drama celor care au murit în captivitate. Pe această cale, aducem un pios omagiu tuturor militarilor români înhumați în acest cimitir.
Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al ANCERM Gorj, sursa: ONCE
