S-a scurs un an de cand o „stea” urma chemarea eternitatii,vestita in duioase tanguiri de clopot. Evident, atunci când cade câte o stea, cineva se îndreaptă spre ceruri, iar clopotele aduc această veste a „ plecării în eternitate…
Acest „ cineva”este invăţătoarea Găvănescu Aurelia din satul Găvăneşti, comuna Băleşti, „steaua” care a luminat minţile semenilor săi generaţii după generaţii până la venerabila vârstă de nouăzeci şi şase de ani.
Am ascultat cu smerenie tânguitul glasul de clopot din singuratica biserică a satului, cocoţată pe dealul ce coboara până (Aurelia Găvănescu ( 1916 – 2012 ) lângă casele de odinioară, din bârnele ce depăşesc mai bine de un secol. Parcă auzeam vocea blândă,”în la minor” a celei care, timp de doi ani, mi-a îndrumat paşii la „gimnaziul din Slătioara” ca profesoară de limba română, „artista” genului liric: „ Râde iarăşi primăvara/ Peste câmpuri, peste plai/ Veselia umple ţara/ C-a sosit Întâi de Mai…” Avea o voce de aur , privire angelică, mers în paşi uşori; era o regină în faţa „ supuşilor săi” Poate, că blândeţea, bunătatea şi omenia sa să fi influenţat pe cei „ dintr-a şaptea” , de am plecat, prin examene severe, la şcolile din oraşul nostru drag – Tg. Jiu.
M-am reîntâlnit cu profesoara şi diriginta mea prin 1959 ca învăţători în acelaşi raion, comunaTeleşti respectiv satul Buduhala, de unde învăţătoarea noastră a ieşit la pensie, încărcată de onoruri: ordine şi medalii, scrisori de preţuire, recunoştinţe şi felicitări din inima celor care au cunoscut munca neobosită a strălucitei noastre colege.
Dar munca sa a continuat în rândurile celor din sat, având pentru fiecare consătean câte o vorbă bună, un sfat, spus individual sau public.
A purtat convorbiri pe teme filozofice cu cei de seama ei, promovând pe Rene Descartes, Vergiliu, Seneca, Horaţiu, )
Ca mamă, a crescut doi fii” ca doi brazi într-o tulpină/ Ca doi ochi într-o lumină” învăţătorul Constantin Cernăianu plecat dintre noi cu puţin mai înaintea mamei sale şi Delia Cernăianu, medic în Timişoara. I-a ingrijit şi i-a învăţat, s-a mândrit cu cei cărora le-a dat viaţă.
Iubea florile, ordinea şi curăţenia acasă sau la şcoală. Dar pentru ea omul şi nevoile sale erau prioritare.
Dumnezeu a dorit s-o ridice la ceruri, la loc de verdeaţă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fară de sfârşit…
Încă ne rugăm pentru odihna sufletului adormitei lui Dumnezeu Aurelia Găvănescu, pentru iertarea greşelilor celor de voie sau fără de voie, ca să aşeze sufletul acesteia unde drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, cerem!
Amin !
Prof. Gheorghe Lungan
